Appeal dismissed in challenge to recovery of SAPARD funds due to beneficiary insolvency

Asupra recursului de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, prin administrator special B. şi administrator judiciar C. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea A.P.D.R.P.), pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

(i) anularea Deciziei nr. 2740 din 7 august 2014, emisă de pârâtă (prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 6 iunie 2014 şi înregistrat la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală sub nr. 19553/12 iunie 2014), admiterea contestaţiei şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 6 iunie 2014;

(ii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 206 din 27 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 206 din 27 octombrie 2015 a declarat recurs în termen legal reclamanta SC A. SRL, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1 Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra apărărilor formulate de reclamantă, în sensul că, deşi contractul de finanţare a fost încheiat în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2006, proiectul fiind finanţat exclusiv din fonduri de la bugetul de stat al României, în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.06.2014, pârâta a reţinut ca neregulă art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, fără să ţină seama că acest contract este supus legii în vigoare la momentul încheierii lui şi că, prin Decizia nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale s-a constatat că prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituţionale.

3.2 Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile recurentei au vizat următoarele aspecte:

(i) În mod nelegal prima instanţă a reţinut că procesul-verbal contestat nu a fost întocmit în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 şi că motivul încheierii acestuia l-a reprezentat înregistrarea neregularităţii din textul art. 17 alin. 4 din Anexa 1 la contractul de finanţare. Or, în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare intimata-pârâtă se raportează la art. 36 din această ordonanţă şi defineşte neregula prin raportare la aceeaşi ordonanţă şi nu la contract, cum a reţinut prima instanţă.

Din prevederile art. 17 alin. 4, art. 17 alin. 1 şi art. 3 alin. 1 din Anexa 1 la contractul de finanţare rezultă că, pentru a fi în prezenţa unei neregularităţi în sensul celei definite în contract, abaterea trebuie să fie rezultatul culpei beneficiarului, în speţă, a recurentei, şi să aibă ca efect prejudicierea României.

Pentru a dovedi că aceste condiţii nu sunt îndeplinite în cauză, reclamanta a solicitat proba cu expertiza contabil-fiscală, însă prima instanţă a respins nemotivat această probă.

Or, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, a constatat că prima obligaţie a autorităţilor cu competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, "fără a prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene, bugetele donatorilor publici internaţional şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora".

Câtă vreme în cauză nu s-a dovedit culpa reclamantei şi prejudicierea României prin intrarea în insolvenţă a reclamantei, în mod nelegal şi cu încălcarea prevederilor art. 17 alin. 1 şi (4) din Anexa 1 la contract prima instanţă a reţinut că decizia de respingere a contestaţiei la procesul-verbal de stabilire a neregulilor este legală şi temeinică.

(ii) Din cuprinsul contractului-cadru rezultă că acesta cuprinde prevederi distincte în cazul încălcării contractului pentru perioada de execuţie şi pentru perioada de valabilitate a contractului.

Potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din contractul de finanţare perioada de execuţie este cuprinsă între data semnării contractului şi data ultimei plăţi, în speţa de faţă, perioada de execuţie a fost ianuarie 2007 - noiembrie 2008.

Potrivit art. 2 alin. (3) din contractul de finanţare, durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie la care se adaugă 5 ani.

Pentru perioada de execuţie, prima sancţiune contractuală este prevăzută la art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanţare, iar a doua sancţiune contractuală este prevăzută la art. 17 alin. (1) din Anexa 1 la contract.

Pentru perioada de valabilitate a contractului de finanţare, sancţiunea contractuală este stipulată la art. 14 alin. (2) paragraful 1 din Anexa 1 la contract, însă în acest ultim caz, contractul nu prevede o modalitate de aducere la îndeplinire a sancţiunii contractuale.

Pentru orice alte încălcări ale contractului de finanţare pentru care nu se prevede în mod expres o sancţiune, pentru perioada de execuţie sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. (2) din Anexa 1 la contractul de finanţare, iar pentru perioada de valabilitate a contractului, neexistând nicio prevedere contractuală contrară, se vor aplica regulile generale privind contractele.

Faţă de aceste prevederi contractuale invocate în acţiunea introductivă, pe care prima instanţă nu le-a examinat, în mod nelegal s-a reţinut că intrarea în procedura generală a insolvenţei conform Legii nr. 85/2006 constituie de plano o "neregulă" conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Nu s-a observat că încheierea contractului a avut loc la data de 22 ianuarie 2007 astfel încât, conform art. 64 şi art. 65 din O.U.G. nr. 66/2011, activităţile de constatare a neregulilor, de stabilire şi recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, iniţiate după intrarea în vigoare sunt guvernate de această reglementare, iar eventualele nereguli urmează a se stabili în raport cu reglementările în vigoare la data încheierii contractului.

Cum, în speţă, contractul dintre părţi s-a încheiat la data de 22 ianuarie 2007, în baza O.U.G. nr. 59/2006, în mod vădit nelegal pârâta a examinat pretinsele nereguli contabile prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 66/2011, în vigoare de la data de 3 iulie 2011.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinţei nr. 206 din 27 octombrie 2015 a Curţii de Apel Suceava şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că prima instanţă a examinat cauza pe fond, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea Sentinţei civile nr. 206 din 27 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ca temeinică şi legală, reiterând atât motivele care au condus la emiterea actului administrativ a cărui anulare se solicită, cât şi apărările invocate în primă instanţă faţă de motivele de fapt şi de drept de care reclamanta s-a prevalat în susţinerea cererii de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

1. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, ipoteza vizată de recurentă are în vedere motivarea insuficientă a hotărârii primei instanţe, în sensul că nu au fost analizate apărările legate de încheierea contractului de finanţare în baza O.U.G. nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanţării publice nerambursabile pentru proiectele de investiţii din cadrul Programului SAPARD.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (şi) "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Din examinarea considerentelor hotărârii recurate se observă că prima instanţă a analizat aplicabilitatea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, reţinând că, într-adevăr, contractul încheiat de reclamantă a beneficiat de finanţare în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 59/2006, însă prin acest act normativ nu a fost instituită o nouă procedură de lucru, procedura rămânând cea prevăzută de programul SAPARD, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2006 (pct. 1, pag. 6 - 7 din sentinţa recurată).

Prin urmare, nu se configurează o motivare insuficientă a hotărârii primei instanţe, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

2. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Contrar susţinerilor recurentei, din analiza Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.06.2014 rezultă că autoritatea pârâtă s-a raportat nu numai la art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 şi la definiţia dată neregulii prin acest act normativ, ci şi la prevederile art. 1 alin. (1), art. 1 alin. (6), art. 3 alin. (1), art. 11 alin. (3) art. 14 alin. 2, art. 17 alin. 1 şi art. 17 alin. 4 din contractul de finanţare, inclusiv la noţiunea de "neregularitate" în accepţiunea acestui contract.

De asemenea, din conţinutul Procesului-verbal menţionat rezultă că motivul controlului a fost reprezentat de verificarea menţinerii eligibilităţii proiectului pentru cofinanţarea Comunităţii, în sensul că nu a suferit o modificare substanţială pe o perioadă de 5 ani de la data plăţii finale realizată de A.P.D.R.P. (fostă SAPARD).

Activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului a fost iniţiată în executarea obligaţiei instituite prin art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, pe baza informaţiilor obţinute la data de 10.04.2014, ca urmare a accesării paginii de internet Buletinul Procedurilor de insolvenţă.

Concluziile activităţii de verificare au fost în sensul că, investiţia realizată de beneficiarul SC A. SRL a definit neeligibilă pentru cofinanţarea Comunităţii, ca urmare a prevederilor legale şi contractuale încălcate prezentate la Capitolul 7 din Procesul-verbal de constatare, respectiv intrarea în insolvenţă a beneficiarului, situaţie care nu mai corespunde regulilor finanţării impuse prin Programul SAPARD şi impune recuperarea sprijinului financiar acordat.

Se observă astfel, că în procedura de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare derulate de autoritatea pârâtă au fost respectate considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 342 din 24 septembrie 2013, fără însă a se prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Aceeaşi constatare se menţine şi în ceea ce priveşte controlul de legalitate realizat de prima instanţă, întrucât aceasta a analizat în concret dacă în activitatea beneficiarului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei.

În acest sens, în mod corect prima instanţă a reţinut săvârşirea de către beneficiar a unei neregularităţi în înţelesul art. 17 alin. 1 din Anexa I la contract, prin nerespectarea obligaţiei de a menţine eligibilitatea proiectului pe o perioadă de 5 ani după finalizarea acestuia.

Abaterea de la legalitate, conformitate şi regularitate a vizat încălcarea prevederilor art. 1, art. 3 alin. (1) şi art. 14 alin. (2) din Anexa I la contractul de finanţare, prin deschiderea procedurii insolvenţei în perioada de valabilitate a contractului fiind afectate natura şi condiţiile de implementare a proiectului.

În consecinţă, sumele decontate beneficiarului au devenit neeligibile, astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 17 alin. (4) din Anexa I la contract, instituindu-se în sarcina beneficiarului obligaţia de a restitui integral valoarea finanţării primite din partea Autorităţii contractante.

Prin urmare, în mod legal prima instanţă a menţinut actele administrative contestate, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.06.2014 şi Decizia nr. 27402 din 7 august 2014, criticile formulate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 206 din 27 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL