Invalidity of administrative reimbursement refusal due to insufficient judicial reasoning on contested expenses

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 30 martie 2015 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice anularea integrală a Notificării nr. x/19 septembrie 2014 privind situaţia cererii de rambursare nr. x/05.05.2014", emisă în data de 19.09.2014, prin care pârâta a respins cererea de plata cu privire la suma de 2.112.866,84 RON cu consecinţa achitării de îndată în contul reclamantei a acestei sume, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 161/CA/2015-PI pronunţată în data de 26 octombrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea precizată formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 161/CA din 26 octombrie 2015 şi a încheierii pronunţate în data de 12 octombrie 2015 a declarat recurs reclamanta SC A. SA care, invocând 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi a încheierii atacate în principal cu trimitere la instanţa iniţial învestită în vederea administrării probei cu expertiza contabilă, iar în subsidiar cu reţinerea cauzei spre competentă soluţionare şi în urma rejudecării să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată.

În motivarea cererii, recurenta a reiterat situaţia de fapt şi neregulile constatate prin procesul-verbal contestat.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat faptul că, prin încheierea din data de 12 octombrie 2015, instanţa de fond a respins cererea sa privind administrarea probei cu expertiză contabilă, fără a motiva această soluţie.

A mai susţinut că, din lecturarea motivării primei instanţe, se poate observa că aceasta reia starea de fapt şi enumeră actele juridice încheiate şi depuse de către părţi, fără a avea o motivare proprie cu privire la litigiul cu care a fost învestită.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile şi clauzele contractelor încheiate, respectiv art. 3 din contractul de achiziţie încheiat cu SC B. SRL, art. IV din contractul de achiziţie încheiat cu SC C. SRL şi art. 4 alin. (6) din contractul de finanţare.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, în condiţiile în care motivele de recurs nu reprezintă decât o reiterare a motivelor invocate în faţa instanţei de fond, şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

A argumentat, în esenţă, că instanţa de fond în mod corect a apreciat situaţia de fapt, că în mod întemeiat a fost cenzurată proba cu expertiza solicitată, iar hotărârea primei instanţe a fost temeinic argumentată.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 aprilie 2018, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că excepţia nulităţii recursului este nefondată, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamanta SC A. SA ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentinţa atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

În speţă, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Notificării nr. x/19.09.2014 privind situaţia cererii de rambursare nr. x/05.05.2014, prin care intimata a respins cererea de plata cu privire la suma de 2.112.866,84 RON cu motivarea că respectivele cheltuieli sunt neeligibile.

În motivarea acţiunii, reclamanta a criticat actul contestat din perspectiva art. 7 şi art. 4 alin. (6) din Contractul de finanţare, argumentând, în esenţă, că suma de 100.959,75 RON ar reprezenta o diferenţă de curs valutar rezultată în urma aplicării prevederilor contractului de finanţare, iar suma de 4.124.773,97 RON corespunde unor achiziţii livrate şi facturate în perioada de implementare.

Reclamanta a solicitat proba cu expertiza contabilă în susţinerea aspectelor invocate.

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, concluzionând că actele a căror anulare se solicită sunt legale şi temeinice, întrucât s-au bazat pe dispoziţii contractuale şi pe documente contabile.

Din analiza hotărârii astfel pronunţate se constată, însă, că instanţa de fond s-a limitat la a da aparenţa unei minime examinări a legalităţii actelor administrative contestate, reluând, în realitate, motivarea expusă de pârâtul intimat în decizia privind soluţionarea contestaţiei administrative formulată de SC A. SA.

Motivarea primei instanţe nu relevă o examinarea efectivă a aspectelor de fapt şi de drept expuse de reclamantă şi se raportează strict superficial la materialul probator depus la dosarul cauzei.

Însuşirea evidentă a poziţiei procesuale a uneia dintre părţi, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, nu răspunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte mai reţine şi că, prin încheierea din data de 12 octombrie 2015, atacată, la rândul său, cu recurs, instanţa de fond a respins cererea reclamantei privind administrarea probei cu expertiză contabilă, cu o minimă motivare, care apare insuficientă din perspectiva aspectelor ce se impunea a fi clarificate.

Întrucât, procedând astfel, prima instanţă nu a intrat, practic, în cercetarea efectivă a fondului cauzei, devine imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt şi de drept invocate de părţi, pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică, urmând a re-aprecia asupra utilităţii administrării probei cu expertiză financiar-contabilă, solicitată de reclamanta SC A. SA.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva încheierii din 12 octombrie 2015 şi Sentinţei nr. 161/CA/2015 - PI din 26 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea şi sentinţa recurate. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL