Conflict of jurisdiction resolved in favor of civil section for public procurement contract price dispute

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/99/2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Comuna Mironeasa a solicitat plata sumei de 390.314,44 RON cu titlu de rest de preţ precum şi obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Argumentând acţiunea, reclamanta a arătat că la data de 23.12.2009 a încheiat cu pârâta un contract de prestări servicii nr. x având ca obiect Refuncţionalizare şi reparaţii capitale la sediul Primăriei Mironeasa, judeţul Iaşi, iar apoi a semnat actul adiţional nr. x din 08.01.2011, ce a avut ca obiect suplimentarea valorii contractului.

Mai arată reclamanta că a efectuat lucrări de construcţie constând în repararea integrală a sediului Primăriei Mironeasa, începând cu turnarea unei noi fundaţii până la acoperiş precum şi că a executat cu bună credinţă lucrările de construcţie la care s-a obligat prin cele două convenţii că pârâta şi-a însuşit prin semnătură toate situaţiile de lucrări prezentate, iar obiectivul a fost terminat în proporţie de 90%.

În fine, reclamanta a susţinut că valoarea totală a contractului şi a actului adiţional nr. x a fost de 1.096.248,33 RON, valoarea situaţiei de plată de încasat (lucrări executate efectiv a fost de 1.076.113,59 RON, valoarea achitată de către pârâtă a fost de 685.799,48 RON.

Suma de 390.314,11 RON rezultă din contractul nr. x/2009 - un rest de încasat de 98.663,18 RON şi din actul adiţional nr. x/2011 - un rest de încasat de 291.650,93 RON.

În drept reclamanta a invocat dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, art. 662 pct. 2, 3, 3 şi art. 453 din C. proc. civ. şi art. 1270 din C. civ.

Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 572 din 10 octombrie 2014, a admis acţiunea formulată de către reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu, cu pârâta Comuna Mironeasa şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 390.314,44 lei cu titlu de preţ.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.008,14 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 5.500 RON reprezintă onorariul de avocat şi suma de 7.508,14 RON reprezintă taxa judiciară de timbru.

În recursul formulat de pârâta Comuna Mironeasa promovat împotriva Sentinţei nr. 572 din 10 octombrie 2014 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 3 noiembrie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a transpus prezenta cauză la secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Iaşi, la completul de recursuri din aceeaşi zi, respectiv R3, cu termen de judecată la data de 17 noiembrie 2015.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în cauză sunt aplicabile a dispoziţii O.G. nr. 34/2006, faţă de data înregistrării acţiunii, respectiv 6 februarie 2014.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 17 noiembrie 2015, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Iaşi privind soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile 572/2014 a Tribunalului Iaşi şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recurs formulate de recurenta Comuna Mironeasa, în favoarea secţiei civile a Curţii de Apel Iaşi.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata recursului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ pentru soluţionarea conflictului.

În argumentele prezentate, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat că, în speţă, Tribunalul Iaşi, completul specializat în soluţionarea de cauze privind raporturile dintre profesionişti, precum şi a raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil (comercial) a pronunţat sentinţa recurată.

Reţine instanţa, că într-adevăr, la momentul formulării acţiunii în faţa Tribunalului, art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 avea (şi are) următorul conţinut:

"Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează, în prima instanţă, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante."

Mai reţine curtea de apel că prima instanţă însă a pronunţat o hotărâre în cadrul unui complet specializat comercial din cadrul secţiei cu dublă specializare şi a soluţionat drept consecinţă cauza într-un complet civil, nu de contencios administrativ, ceea ce determină şi competenţa instanţei de control, care nu poate fi decât secţia civilă a Curţii de Apel, întrucât secţia de contencios administrativ cenzurează căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate la fond de completurile de contencios administrativ ale Tribunalului Iaşi.

Curtea a mai reţinut că art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează competenţa tribunalului de contencios administrativ ca primă instanţă de soluţionare a cauzelor izvorâte din O.U.G. nr. 34/2006, ce atrage ulterior şi competenţa corespondentă a instanţei superioare, de soluţionare a căii de atac împotriva acesteia.

În fine, a reţinut că în cauza de faţă sentinţa primei instanţe nu este pronunţată de un complet de contencios administrativ şi a constatat că secţiei civile îi revine competenţa funcţională de a soluţiona calea de atac împotriva Sentinţei civile nr. 572/2014 a Tribunalului Iaşi.

Considerentele Înaltei Curţi în privinţa regulatorului de competenţă vizând conflictul negativ de competenţă funcţională ivit între secţia civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Iaşi.

Se reţine că acţiunea promovată de reclamanta SC A. SRL a fost soluţionată de Tribunalul Iaşi, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 572 din 10 octombrie 2014.

De asemenea, se mai reţine că, prin cererea de chemare in judecată, reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Mironeasa obligarea acesteia din urmă, la plata sumei de sumei 390.314,44 RON, conform facturii fiscale nr. x din 14 februarie 2013, reprezentând rest de preţ din valoarea contractului de prestări servicii nr. x, având ca obiect Refuncţionalizare şi reparaţii capitale la sediul Primăriei Mironeasa, judeţul Iaşi.

În raport de obiectul acţiunii, cauza în primă instanţă a fost soluţionată, conform art. 95 alin. (1) C. proc. civ., de Tribunalul Iaşi, secţia civilă.

Ca urmare, calea de atac exercitată împotriva Sentinţei civile nr. 572 din 10 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, urmează a fi soluţionată de secţia civilă a Curţii de Apel Iaşi.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea secţiei civile a Curţii de Apel Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurenta Comuna Mironeasa şi pe intimata SC "A." SRL, prin administrator B. în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2016.

Procesat de ED