Jurisdictional conflict over public information access claims under Law 544/2001 versus general administrative dispute rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, arătând că obiectul acţiunii este "emitere act administrativ", adică aprobare pentru susţinere Licenţă 2017 la FPSE - Universitatea Bucureşti, respectiv finalizarea studiilor cu examen de Licenţă conform Metodologiei şi aplicarea Deciziei CCR nr. 397/2013.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, Legii nr. 554/2004, art. 120 alin. (1) şi (2), art. 121, art. 124, art. 125, art. 143 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 1/2011, art. 3, art. 7 alin. (3), art. 12 din O.M. nr. 6125/2016, C. muncii.

Prin Încheierea din 20 iulie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa funcţională de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând în considerente că reclamanţii solicită obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale la emiterea unui act administrativ, fiind aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a format dosarul nr. x/2017*.

Prin cererile precizatoare formulate la data de 27 februarie 2018, respectiv 9 martie 2018, reclamanţii au arătat că obiectul cererii îl constituie comunicarea de informaţii de interes public şi despăgubiri, iar prin cererea depusă la data de 3 aprilie 2018, reclamanţii au arătat că fondul acţiunii este jurisdicţia muncii, având ca obiect raporturi de muncă, obligaţia de a face, adică de a asigura finalizarea studiilor reclamantei cu examen de licenţă.

Reclamanţii au invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, arătând că au înţeles să acţioneze împotriva unei instituţii centrale.

Prin Sentinţa civilă nr. 2248 din 10 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 2 mai 2018, sub nr. x/2017*.

La data de 7 mai 2018, reclamanţii au depus cerere de chemare în garanţie a Guvernului României, solicitând obligarea acestuia să comunice actul normativ prin care Guvernul a anulat, conform art. 138 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, acreditarea dată FSE UCDC şi actul normativ prin care Guvernul a ridicat dreptul FSE UCDC de a avea Program de Master.

Prin rezoluţia din 14 mai 2018, Curtea a pus în vedere reclamanţilor să precizeze obiectul principal al acţiunii: dacă solicită obligarea pârâtului la eliberarea/comunicarea unui act/actelor menţionate la pct. 1 - 3 din cererea nr. x/22.03.2017; dacă solicită obligarea pârâtului la obligarea UCDC la încheierea Protocolului cu Universitatea Bucureşti; dacă solicită obligarea pârâtului la emiterea/comunicarea altor acte/informaţii, şi de a formula precizări cu privire la temeiul de drept.

De asemenea, Curtea a dispus citarea părţilor cu menţiunea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la aplicarea disp. art. 107 alin. (1) şi (3) din HCSM nr. 1375/20015 faţă de dosarul nr. x/2017.

Prin cererea depusă la 5 iunie 2018, reclamanţii au arătat că obiectul cererii îl constituie comunicarea de informaţii de interes public conform Legii nr. 544/2001 şi despăgubiri, speţa fiind scutită de taxă de timbru conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 544/2001.

Au arătat reclamanţii că Guvernul este chemat în garanţie, fiind autoritatea publică care poate să modifice actele emise de Guvern conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 şi pentru că are atribuţii de control şi sancţionare asupra ministerelor.

Temeiul de drept îl reprezintă, în opinia reclamanţilor, Legea nr. 544/2001, Legea nr. 554/2004, art. 118 alin. (1) lit. e), j) şi alin. (2), art. 120 alin. (1) şi (2), art. 121, art. 123 alin. (2), art. 124 alin. (1), art. 125 alin. (1), art. 138 alin. (2), art. 143 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 1/2011, art. 3 şi 7 alin. (3), art. 8 alin. (2), art. 11, 12 şi 21 din OM nr. 6125/2016, C. muncii şi art. 96 din C. proc. civ.

La termenul din 19 iunie 2018, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

Prin Sentinţa civilă nr. 3058 din 26 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi terţul chemat în garanţie Guvernul României, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că prezenta acţiune, astfel cum a fost precizată de reclamanţi, are ca obiect obligarea pârâtului la comunicarea de informaţii de interes public şi despăgubiri.

Rezultă astfel că reclamanţii au formulat o cerere de chemare în judecată întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, act normativ care:

- reglementează procedura de urmat pentru obţinerea informaţiilor solicitate;

- indică instanţa competentă a soluţiona acţiunile întemeiate pe dispoziţiile acesteia.

Astfel, conform art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public:

"(1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public;

(2) Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.

(3) Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea; b) informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public; c) numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului."

Potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 544/2001:

"(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată.

(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat."

Art. 22 din Legea nr. 544/2001 prevede că:

"(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.

(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4) Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.

(5) Atât plângerea, cât şi recursul se judecă în instanţă, în procedură de urgenţă, şi sunt scutite de taxă de timbru."

În mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că prin cererea depusă la data de 5 iunie 2018 reclamanţii au arătat că obiectul cererii îl constituie comunicarea de informaţii de interes public conform Legii nr. 544/2001 şi despăgubiri, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) din acest act normativ, dispoziţii cu caracter special, derogatoriu faţă de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, având în vedere şi principiul disponibilităţii procesuale, respectiv faptul că înşişi reclamanţii au arătat că acţiunea dedusă judecăţii este întemeiată pe prevederile Legii nr. 544/2001 privind comunicarea informaţiilor de interes public, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 22 alin. (1) din această lege.

Or, aşa cum s-a reţinut anterior, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, reclamantul se poate adresa tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice, în cauză reclamanţii optând pentru instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul acestora.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., chematul în garanţie Guvernul României şi pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL