Conflict of jurisdiction over information access claims against a postal authority under Law No. 544/2001

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiş la data de 7 februarie 2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională "Poşta Română" S.A., solicitând să fie obligată pârâta la comunicarea informaţiilor de interes public "instrucţiunile de lucru valabile la data predării", la care a făcut referire pârâta în Adresa nr. x/12.01.2018, respectiv să se dispună executarea obligaţiei în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii nr. 544/2001.

Prin Sentinţa civilă nr. 599/2018 din 11 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Poşta Română SA, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa civilă nr. 171 din 13 februarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că prezenta acţiune are ca obiect obligarea pârâtei Compania Naţională "Poşta Română" SA de comunicare a informaţiilor de interes public constând în "Instrucţiunile de lucru valabile la data predării", la care pârâta a făcut referire în Adresa nr. x/12.01.2018, comunicată reclamanţilor, în condiţiile în care prin această adresă pârâta a refuzat comunicarea respectivelor documente interne.

Rezultă astfel că reclamanţii au formulat o cerere de chemare în judecată întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, act normativ care:

- reglementează procedura de urmat pentru obţinerea informaţiilor solicitate;

- indică instanţa competentă a soluţiona acţiunile întemeiate pe dispoziţiile acesteia.

Astfel, conform art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public:

"(1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public;

(2) Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.

(3) Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea; b) informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public; c) numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului."

Potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 544/2001:

"(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată.

(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat."

Art. 22 din Legea nr. 544/2001 prevede că:

"(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.

(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4) Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.

(5) Atât plângerea, cât şi recursul se judecă în instanţă, în procedură de urgenţă, şi sunt scutite de taxă de timbru."

În mod corect a reţinut Curtea de Apel Timişoara că în prezenta cauză acţiunea nu se întemeiază pe prevederile O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluţionare a petiţiilor, ci este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, privind comunicarea informaţiilor de interes public, fiind incidente prevederile art. 22 alin. (1) din această lege, sus citate, întrucât în urma comunicării răspunsului la petiţia formulată iniţial, răspuns materializat în Adresa nr. x/12.01.2018, autoritatea pârâtă a invocat incidenţa unor norme cuprinse în "Instrucţiunile de lucru valabile la data predării", refuzând comunicarea acestor instrucţiuni către reclamanţi şi, rezultând astfel, că prezenta instanţă este învestită nu cu un litigiu derivat din cel privind nesoluţionarea petiţiei, pentru a se reţine incidenţa dispoziţiilor cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci cu un litigiu derivat din necomunicarea unor informaţii de interes public, ce atrage incidenţa dispoziţiilor cuprinse la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

De asemenea, aşa cum s-a reţinut anterior, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, reclamantul se poate adresa tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice, în cauză reclamanţii optând pentru instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul acestora.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi pe pârâta Compania Naţională Poşta Română SA în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL