Competence for civil servant service disputes: exclusive jurisdiction of tribunals under Law No. 188/1999 overriding rank-based allocation in Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 169/2018 din 29 ianuarie 2018, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de competenţă materială a Tribunalului Gorj şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, având ca obiect obligarea pârâtului să emită actul administrativ de numire a reclamantului în gradul profesional de ofiţer specialist I ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat la data de 26 noiembrie 2016, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 282/2018 din 15 mai 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Gorj şi Curtea de Apel Craiova, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat cauza, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte reţine că prin cererea introductivă de instanţă reclamantul a solicitat anularea Dispoziţiei inspectorului şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Gorj nr. 3487 din 12 septembrie 2017, obligarea inspectorului şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Gorj să emită o dispoziţie de validare a concursului, obligarea I.P.J. Gorj să înainteze către Direcţia Generală Management şi Resurse Umane din cadrul I.G.P.R. dosarul de concurs şi de recrutare în vederea emiterii actului administrativ de acordare a gradului profesional de ofiţer specialist I, obligarea Ministerului Administraţiei şi Internelor să emită actul administrativ de numire a reclamantului în gradul profesional de ofiţer specialist I ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat la data de 26.11.2016.

În temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea actelor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat, obligarea I.P.J. Gorj la plata drepturilor băneşti, indexate şi reactualizate, precum şi a celorlalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca ofiţer specialist I, obligarea I.P.J. Gorj la plata de daune morale în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., prin raportare la art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul a solicitat obligarea autorităţilor pârâte la plata cheltuielilor de judecată prilejuite cu soluţionarea prezentei cereri.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin Dispoziţia nr. 3487 din 12 septembrie 2017 a fost invalidat concursul organizat la data de 26 noiembrie 2016 pentru ocuparea unui post vacant de ofiţer de poliţie şi a unui post de agent de poliţie, în specialitatea comunicaţii şi informatică, doar în ceea ce priveşte unul dintre posturile scoase la concurs, cel de ofiţer principal I, aflat la poziţia 74 din statutul de organizare al unităţii, deşi în urma concursului susţinut a fost declarat "Admis".

Împotriva Dispoziţiei nr. 3487 din 12 septembrie 2017 (act administrativ de invalidare a concursului) reclamantul a înţeles să formuleze procedură prealabilă în termenele şi condiţiile reţinute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, criticând legalitatea actului administrativ, contestaţie ce i-a fost respinsă, motiv pentru care a promovat acţiunea de faţă.

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2018 a fost disjuns capătul de cerere având ca pârât pe Ministerul Afacerilor Interne şi ca obiect obligaţia de a emite actul administrativ de numire a reclamantului în gradul profesional de ofiţer specialist I ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat la data de 26 noiembrie 2016, constituindu-se dosarul nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Gorj, înregistrat sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Craiova, ca urmare a declinării de competenţă.

În consecinţă, astfel cum au reţinut atât Tribunalul Gorj, cât şi Curtea de Apel Craiova, obiectul prezentului dosar îl reprezintă capătul de cerere având ca pârât pe Ministerul Afacerilor Interne şi ca obiect obligaţia de a emite actul administrativ de numire a reclamantului în gradul profesional de ofiţer specialist I ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat la data de 26 noiembrie 2016.

Înalta Curte reţine, astfel, că obiectul litigiului este strict legat de raporturile de serviciu ale reclamantului, care este funcţionar public cu statut special.

Rezultă cu evidenţă că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit de reclamant, se circumscrie noţiunii de raport de serviciu şi, astfel, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului:

"Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului."

Aşadar, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamantul este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor, competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice pârâte.

Această interpretare este conformă Soluţiei de unificare a jurisprudenţei adoptate în şedinţa judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi din data de 18 februarie 2013, în sensul că "normele de competenţă prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcţionarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conţin dispoziţii prin care să fie stabilită expres competenţa unei alte instanţe".

Astfel, având în vedere că acţiunea vizează raportul de serviciu al unui funcţionar public, revine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei, conform art. IV din Legea nr. 2/2013, atâta timp cât prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu se prevede o altă instanţă competentă în soluţionarea acestei categorii de litigii.

Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.

În concluzie, indiferent de rangul autorităţii sau instituţiei publice pârâte, în materia privind funcţionarii publici competenţa de soluţionare a litigiilor aparţine tribunalului

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cauză reclamantul optând pentru instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL