Negative jurisdictional conflict resolved: annulment of O.U.G. 66/2011 funding acts assigned to appellate court, Tribunal declination rejected.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 40/2018 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Alba.

Prin Sentinţa administrativă nr. 518/CAF/2018 din 15 mai 2018, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba, a declinat în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia competenţa de soluţionare a cauzei, a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie, în principal, anularea în totalitate şi suspendarea executării deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate de către reclamanta SC A. SRL, înregistrată la AFIR sub nr. x/20.02.2017 şi comunicată sub nr. x/17.03.2017, respectiv anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/17.01.2017.

Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestarea unor acte administrative emise în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, act care face trimitere la competenţa instanţelor de contencios administrativ, reglementată de Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a), c) şi e) din O.U.G. nr. 66/2011 (forma în vigoare la data formulării acţiunii):

"(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;

c) fonduri europene - sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României din bugetul general al Uniunii Europene şi/sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

e) autorităţi cu competenţe în gestionarea fondurilor europene - autorităţile de management în cadrul programelor finanţate din instrumente structurale, de coeziune, din Fondul european pentru pescuit, din fonduri aferente Instrumentului de asistenţă pentru preaderare, autorităţile care asigură gestionarea Instrumentului european de vecinătate şi parteneriat ENPI, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură în cadrul programelor de finanţare a politicii agricole comune, agenţiile de implementare - inclusiv Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE - în cadrul programelor PHARE, Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE în cadrul Facilităţii Schengen, Facilităţii de Tranziţie şi al Mecanismului Financiar SEE, cu excepţia proiectelor delegate, precum şi autorităţile naţionale responsabile de participarea României la alte programe finanţate din fonduri europene."

Conform art. 20 alin. (1) şi (4) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă:

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare/corecţiilor financiare se efectuează de către autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

(4) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene pot delega activităţi de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare organismelor intermediare care funcţionează în cadrul unei instituţii publice.", iar, potrivit art. 21 alin. (1), (16), (19) şi (20):

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare/corecţiilor financiare se desfăşoară de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20.

(16) Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se aprobă de conducerea instituţiei publice în cadrul căreia funcţionează structura de control, respectiv conducerea autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene - dacă structura de control este organizată în cadrul acesteia.

(19) Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(20) Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe."

Potrivit art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, iar, potrivit art. 47 alin. (5), contestaţia administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă care este contestat şi nu este supusă taxelor de timbru.

Articolul 50 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că:

"(1) Autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunţa prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestaţiei sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz."

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Însă, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă ulterior datei de 15 februarie 2013, dată la care a fost modificată Legea nr. 554/2004 prin introducerea art. 10 alin. (11), în speţă nu se aplică dispoziţiile alin. (1) sus citat, ci dispoziţiile alineatului nou introdus.

Or, potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că actele contestate au fost emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în baza atribuţiilor sale stabilite de O.U.G. nr. 66/2011, şi nu de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 Centru Alba Iulia.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit:

"Se înfiinţează Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, denumită în continuare Agenţia, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, finanţată din venituri proprii şi subvenţii alocate de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. x, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, care se desfiinţează".

Potrivit art. 4 alin. (1) din acest act normativ:

"Agenţia are în structură 8 centre regionale pentru finanţarea investiţiilor rurale, fără personalitate juridică, care au arondate judeţele constituite în regiunile de dezvoltare potrivit Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 8 Bucureşti-Ilfov care are arondate judeţele Ilfov, Călăraşi şi Ialomiţa, precum şi municipiul Bucureşti".

După cum s-a subliniat anterior, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, poate delega activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare structurilor de control organizate în acest scop în cadrul acesteia.

Tribunalul Alba a reţinut în mod corect că pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, este o autoritate publică centrală, aceasta funcţionând în cadrul Ministerului, că Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.01.2017 (care face obiectul completării de acţiune) a fost înregistrat la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, fiind aprobat de către directorul general al acestei instituţii (chiar dacă a fost întocmit de o echipă de control din cadrul OJFIR Alba/CRFIR 7 Centru şi avizat de Directorul OJFIR Alba şi de Directorul General Adjunct CRFIR 7 Centru) şi că Decizia înregistrată sub nr. x/17.03.2017, de soluţionare a contestaţiei reclamantei, a fost emisă de aceeaşi autoritate - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Directorul General (fiind în acelaşi timp asumată prin semnătură de Directorul General Adjunct al CRFIR şi de membrii comisiei de soluţionare a contestaţiei, care au fost numiţi tot din cadrul CRFIR 7 Centru Alba Iulia).

Aşadar, ambele acte administrative atacate în prezenta procedură au fost emise de o autoritate publică ce funcţionează în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, adică la nivel central, anume Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin urmare, raportat la obiectul acţiunii, la faptul că emitentul actelor administrative a căror anulare face obiectul prezentei cauze este o autoritate publică centrală, iar actele administrative contestate vizează fonduri nerambursabile, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, sus citat, în raport de care competenţa materială de soluţionare a litigiului aparţine, indiscutabil, curţilor de apel.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază teritorială îşi are sediul reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC "A." SRL şi pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL