Suspension of administrative proceedings challenging taxi license refusal upheld due to pending parallel contraventional complaint

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 1 august 2017 şi înregistrată sub număr unic Ecris x/2017, reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Suceava - prin primar şi Primăria Municipiului Suceava - prin primar, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea adresei nr. x/15 iunie 2017, prin care pârâţii au refuzat vizarea autorizaţiei nr. x din 29 mai 2014, motivat de faptul că prin Dispoziţia nr. 2272 din 26 septembrie 2016 a Primarului Municipiului Suceava autorizaţia respectivă a fost retrasă şi

- obligarea pârâţilor la vizarea Autorizaţiei taxi nr. 252 din 29 mai 2014;

- anularea Adresei nr. x din 21 iulie 2017, prin care pârâţii au răspuns la plângerea prealabilă şi au refuzat să revoce Adresa nr. x din 15 iunie 2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 4483 din 2 noiembrie 2017, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC "A." SRL, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Suceava - prin primar şi Primăria Municipiului Suceava - prin primar;

- a anulat Adresele nr. x din 15 iunie 2017 şi nr. x din 21 iulie 2017, emise de pârâta Municipiul Suceava, prin Primar;

- a obligat pârâţii să vizeze Autorizaţia taxi nr. x din 29 mai 2014 cu respectarea dispoziţiilor legale;

- a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 martie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursului declarat, în raport de existenţa dosarului nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Suceava, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenţie, apreciind că sub aspectul executării hotărârii poate exista o legătură între cele două dosare, a dispus, potrivit dispoziţiilor art. 413 pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea soluţionării recursului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016.

Împotriva încheierii din 28 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată, în esenţă, că în cauză sunt incidente motivele de casare reglementate de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., încheierea fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 pct. 1, art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Arată recurenta că prin încheierea din 28 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, s-a dispus suspendarea dosarului nr. x/2017, instanţa apreciind că sub aspectul executării hotărârii poate exista o legătură între prezentul dosar şi cel amintit anterior.

În opinia recurentei nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece Curtea de Apel Suceava nu a indicat care este dreptul a cărui existenţă sau inexistenţă se dispută în Dosarul nr. x/2016 şi nici nu a explicat în ce fel soluţia din acest dosar poate influenţa soluţia din litigiul pendinte.

Subliniază recurenta că încheierea nu este motivată, neprevăzându-se motivele de fapt pentru care se impune suspendarea prezentului dosar, contrar dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ., care nu au fost respectate.

Arată recurenta că instanţa a ignorat solicitarea reclamantei de continuare a judecăţii cauzei şi de respingere a suspendării cauzei, suspendare invocată din oficiu de către instanţa de judecată.

Punctează recurenta că, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii.

În opinia recurentei, dacă o judecată civilă nu poate fi suspendată până la soluţionarea unui dosar penal care are legătură cu cel civil dacă reclamantul se opune, cu atât mai mult o judecată civilă nu poate fi suspendată până la judecarea altei cauze civile dacă reclamantul stăruie în judecată, deoarece art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conţine o normă de procedură care se aplică în materia contenciosului administrativ, menită să circumstanţieze aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

Se mai arată în motivele de recurs că şi din punct de vedere al oportunităţii suspendarea cauzei nu este o măsură benefică, având în vedere că suspendarea cauzei şi implicit amânarea pronunţării asupra recursului va prelungi o perioadă lungă de timp situaţia în care autovehiculul taxi nu poate fi folosit de reclamantă. În caz de respingere a recursului, conform hotărârii instanţei de fond, Primăria Suceava va fi obligată să vizeze autorizaţia taxi, iar autovehiculul va putea fi utilizat pentru activitatea de taxi.

Or, instanţa trebuie să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii.

Subliniază recurenta că între dosarul nr. x/2017 şi dosarul nr. x/2016 nu există nicio legătură care să justifice suspendarea prezentului dosar.

Astfel, dosarul nr. x/2016 are ca obiect plângere contravenţională îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x din data de 26 septembrie 2016 şi a Dispoziţiei nr. 2272 din data de 26 septembrie 2016, în contradictoriu cu intimaţii Primăria Municipiului Suceava, prin primar şi Primarul Municipiului Suceava.

Dosarul nr. x/2017 are ca obiect solicitarea de anulare a Adresei nr. x din 15 iunie 2017 prin care pârâţii au refuzat vizarea Autorizaţiei taxi nr. x/29 mai 2014 motivat de faptul că prin Dispoziţia nr. 2272 din 26 septembrie 2016 a Primarului Municipiului Suceava autorizaţia respectivă a fost retrasă şi să fie obligaţi pârâţii la vizarea Autorizaţiei taxi nr. x din 29 mai 2014.

Subliniază recurenta că la momentul emiterii Dispoziţiei nr. 2272 din 26 septembrie 2016 era deja întocmit procesul-verbal de contravenţie din 26 septembrie 2016, prin care SC A. SRL a fost sancţionată de către Primăria Municipiului Suceava - prin primar B., cu amendă contravenţională în cuantum de 1.000 RON şi retragerea autorizaţiei taxi nr. x din 29 mai 2014, în baza art. 56 alin. (5) lit. b) şi art. 143 alin. (5) lit. h) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere.

Subliniază recurenta că obiectul plângerii contravenţionale 1-a constituit şi Dispoziţia nr. 2272 din data de 26 septembrie 2016, după cum reiese chiar din menţiunile de pe portalul instanţelor de judecată.

Recurenta precizează că măsura complementară a retragerii autorizaţiei de taxi nr. x din 29 mai 2014, menţionată prin procesul-verbal de contravenţie, a fost suspendată prin efectul legii, prin formularea plângerii contravenţionale, astfel încât refuzul de a viza autorizaţia este nelegal, astfel încât adresa prin care a fost refuzată cererea de avizare a autorizaţiei este nelegală.

Deci acţiunea care face obiectul Dosarului nr. x/2017 se întemeiază pe faptul că Dispoziţia nr. 2272 din 26 septembrie 2016 a fost suspendată prin efectul plângerii contravenţionale formulate împotriva ei şi că aceasta nu îşi produce efectele, astfel încât autorizaţia taxi trebuia prelungită prin vizare, soluţia pronunţată în dosarul având ca obiect plângere contravenţională neavând nicio influenţă asupra prezentului dosar.

În opinia recurentei, dacă plângerea va fi respinsă, sancţiunile aplicate prin procesul-verbal şi prin dispoziţie îşi vor produce efecte juridice şi vor fi executate de la data rămânerii definitive a plângerii.

Examinând cauza şi încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluţia primei instanţe, de admitere a cererii de suspendare, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurenta a invocat în susţinerea recursului declarat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din Noul C. proc. civ.

1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

În cadrul acestui motiv de casare, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a motivat soluţia de admitere a cererii de suspendare, contrar dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ., care nu au fost respectate.

Înalta Curte apreciază că motivul de recurs invocat este nefondat, criticile formulate putând fi, de fapt, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea formulată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Verificând conţinutul încheierii atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Ca atare, toate criticile recurentei-reclamante care ar putea fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.

2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Astfel, se constată că recurenta, în cadrul acestui motiv de recurs, a indicat ca şi norme de drept material, care ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de fond, dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dar şi dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea prezentului recurs, constată că nu sunt întemeiate nici susţinerile şi criticile înfăţişate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi că instanţa de fond a făcut, prin încheierea pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Textul legal suscitat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanţa "poate suspenda judecata".

Pentru a suspenda judecata cauzei pentru acest motiv, instanţa este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării.

Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluţionarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluţionarea cererii de chemare în judecată să fie influenţată de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.

Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecăţii cauzei, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

Studiind actele şi lucrările dosarului de faţă, prin raportare şi la obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Suceava, Înalta Curte constată următoarele:

Din conţinutul cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze reiese faptul că reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Suceava - prin primar şi Primăria Municipiului Suceava - prin primar, să se dispună anularea Adresei nr. x din 15 iunie 2017 prin care pârâţii au refuzat vizarea Autorizaţiei nr. x din 29 mai 2014, motivat de faptul că prin Dispoziţia nr. 2272 din 26 septembrie 2016 a Primarului Municipiului Suceava autorizaţia respectivă a fost retrasă, precum şi obligarea pârâţilor la vizarea Autorizaţiei taxi nr. x din 29 mai 2014, respectiv anularea Adresei nr. x din 21 iulie 2017, prin care pârâţii au răspuns la plângerea prealabilă şi au refuzat să revoce Adresa nr. x din 15 iunie 2017.

Dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Suceava, în raport de care s-a dispus suspendarea prezentei cauze, are ca obiect plângere contravenţională îndreptată împotriva Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x din data de 26 septembrie 2016 şi a Dispoziţiei nr. 2272 din data de 26 septembrie 2016, în contradictoriu cu intimaţii Primăria Municipiului Suceava, prin primar şi Primarul Municipiului Suceava.

Având în vedere faptul că în cadrul dosarului de faţă se contestă inclusiv Dispoziţia nr. 2272 din 26 septembrie 2016, care face şi obiect al plângerii contravenţionale, precum şi strânsa legătură între obiectele acestor cauze, Înalta Curte apreciază că măsura suspendării prezentei cauze a fost în mod judicios dispusă de către Curtea de Apel, pentru a preîntâmpina pronunţarea unor hotărâri contradictorii, în sensul în care, indirect, instanţa de judecată, prin analizarea prezentei contestaţii, s-ar pronunţa asupra legalităţii actului administrativ anterior menţionat, asupra căruia urmează să se pronunţe la un moment viitor şi Tribunalul Suceava.

În acest context, în mod corect a apreciat Curtea de Apel că există o strânsă legătură între acel dosar şi prezenta cerere de chemare în judecată, sub aspectul executării hotărârii, fiind astfel îndeplinită condiţia cerută de art. 413 alin. (1) din C. proc. civ. în vigoare.

Din analiza comparativă a pretenţiilor deduse judecăţii prin cele două cereri de chemare în judecată rezultă cu evidenţă că soluţia ce urmează a se pronunţa asupra prezentei cauze depinde de dezlegarea dată pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Suceava.

Mai mult, aşa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, părţile, în mod constant, pe parcursul judecării celor două cauze, au susţinut şi invocat o strânsă legătură între prezentul dosar şi dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Suceava.

Înalta Curte constată, în raport de cele mai sus menţionate, că ambele cerinţe impuse de dispoziţiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept, iar acel drept să formeze "obiect al unei alte judecăţi", respectiv să fie cercetat de o altă instanţă, sunt îndeplinite în speţă, instanţa de fond în mod corect reţinând că între prezenta cauză şi dosarul nr. x/2016 există o strânsă legătură, soluţia din prezenta cauză depinzând de cea care urmează a fi pronunţată în acel dosar.

Înalta Curte constată, de asemenea, că sunt neîntemeiate şi criticile formulate de recurentă cu privire la greşita aplicare şi interpretare de către Curtea de Apel a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii.

Astfel, în opinia recurentei, dacă o judecată civilă nu poate fi suspendată până la soluţionarea unui dosar penal care are legătură cu cel civil dacă reclamantul se opune, cu atât mai mult o judecată civilă nu poate fi suspendată până la judecarea altei cauze civile dacă reclamantul stăruie în judecată.

Este adevărat că art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conţine o normă de procedură care se aplică în materia contenciosului administrativ, menită să circumstanţieze aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., dar textul este de strictă interpretare şi face referire expres la situaţia suspendării judecării pricinii în cazul în care s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind motivată şi dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din data de 28 martie 2018 ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A." SRL împotriva Încheierii din 28 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL