Whistleblower status under Law 571/2004 as a defense against enforcement of a final exclusion from the judiciary sanction

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatoarea A., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 1224 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând admiterea contestaţiei şi desfiinţarea hotărârii atacate.

În motivarea contestaţiei s-a reţinut că prin Hotărârea nr. 1224 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea sa de amânare a discutării Notei Direcţiei resurse umane şi organizare nr. x/2017 şi s-a decis înaintarea către Preşedintele României a propunerii de eliberare din funcţie a contestatoarei, judecător la Judecătoria Arad, ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură", dispusă prin Hotărârea nr. 23J din 31 octombrie 2016 a secţiei de judecători în materia disciplinară, definitivă potrivit Deciziei civile nr. 266 din 9 octombrie 2017 a Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a se dispune această sancţiune s-au reţinut ca abateri disciplinare:

- fapta de a se fi subsumat în fapt activităţilor prevăzute de art. 306 noul C. proc. pen., în sensul că ar fi căutat să strângă date şi informaţii cu privire la existenţa unor posibile infracţiuni, identificarea persoanelor care au comis aceste fapte, activităţi specifice organelor de urmărire penală - art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004;

- fapta de a fi audiat minori în camera de consiliu, în prezenţa soţului contestatoarei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 226 noul C. proc. civ. - art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004;

- fapta de a transmite copii ale unor înscrisuri din dosarul nr. x/2015 către Parchet şi alte instituţii publice - art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004.

De asemenea, sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că ar rezulta "intenţia clară" de a "manipula legea în mod conştient, folosindu-se de funcţia de judecător pentru a strânge probe în susţinerea sesizărilor formulate împotriva conducerii B." şi că ar fi acceptat "încălcarea confidenţialităţii lucrărilor de care a luat cunoştinţă în virtutea atribuţiilor de serviciu, în vederea realizării demersului său de a strânge probe împotriva conducerii B.".

În scopul individualizării sancţiunii, au fost avute în vedere "împrejurările, gravitatea concretă, precum şi consecinţele faptelor săvârşite", precum şi faptul că "atitudinea adoptată atât în faza de cercetare disciplinară, cât şi în faţa secţiei dovedeşte că aceasta nu a înţeles caracterul grav al faptelor sale şi nici care este conduita ce trebuia s-o adopte în calitate de magistrat".

La data de 25 octombrie 2017 a solicitat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii amânarea soluţionării propunerii de eliberare din funcţie până la comunicarea hotărârii motivate a instanţei de recurs, cererea fiind respinsă cu majoritate la data de 26 octombrie 2017.

La această dată - 25 octombrie 2017 Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii din cadrul Senatului României, a informat Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la calitatea de avertizor de integritate al contestatoarei începând cu 1 februarie 2016 în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiilor publice şi din alte unităţi.

Contestatoarea apreciază că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1124 din 26 octombrie 2017 este nelegală în raport de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 571/2004 potrivit cărora " nu pot fi sancţionate persoanele care reclama sau sesizează încălcări ale legii, direct sau indirect, prin aplicarea unei sancţiuni inechitabile şi mai severe pentru alte abateri disciplinare. În cazul avertizării în interes public, nu sunt aplicabile normele deontologice sau profesionale de natura sa împiedice avertizarea în interes public."

Au fost invocate dispoziţiile art. 1, art. 3 lit. b) şi art. 5 lit. a) din Legea nr. 571/2004 şi Minuta din 24 octombrie 2017 prin care Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii din cadrul Senatului României a reţinut că aceasta a acţionat cu bună credinţă, sesizările cu privire la nelegalităţile constatate în exercitarea funcţiei de judecător circumscriindu-se avertizării de interes public în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 571/2004.

Se susţine de către contestatoare că statutul de avertizor public îi conferă protecţie legală împotriva sancţionării abuzive, astfel încât, dar ar fi obţinut înscrisuri care constata acest statut anterior soluţionării definitive a litigiului, soluţia atacată ar fi fost fundamental diferită.

În cazul avertizării de interes public, regulile deontologice şi/sau profesionale care reglementează activitatea desfăşurată de persoana care semnalează o încălcare a legii sunt subordonate principiului supremaţiei interesului public.

Faţă de constatarea de avertizor în interesul legii, contestatoarea susţine că beneficiază de protecţia Legii nr. 571/2004, în special a principiului supremaţiei interesului public, astfel încât fapta de a sesiza anumite instituţii publice cu faptele de care a luat cunoştinţă în exercitarea activităţii, nu poate constitui abatere disciplinară şi nu poate fi sancţionată cu excluderea din magistratură, aşa cum s-a dispus în Hotărârea nr. 23J/2016, care a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 266 din 9 octombrie 2017.

Minuta din 24 octombrie 2017 prin care i-a fost constatat statutul de avertizor public are caracter determinant, în opinia contestatoarei, iar forţa juridică probatorie a actului înscris ar fi condus automat la pronunţarea unei soluţii diferite faţă de cea pronunţată prin decizia supusă revizuirii, atât sub aspectul constatării inexistenţei abaterii disciplinare imputate, cât şi în ceea ce priveşte caracterul disproporţionat al sancţiunii aplicate.

A fost depusă copia minutei şedinţei din 24 octombrie 2017 a Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii şi copia Hotărârii nr. 1224 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, fiind depusă şi o copie a Monitorului Oficial nr. 950/29.11.2017, Partea I, în care a fost publicat Decretul nr. 1131 din 29 noiembrie 2017 al Preşedintelui României.

La termenul din 23 martie 2018 a fost formulată de către contestatoare excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţi publice, instanţelor publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, cu modificările şi completările ulterioare şi au fost depuse următoarele înscrisuri: copia Deciziei civile nr. 139 din 8 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, adresa nr. x/20.03.2018 a Avocatului Poporului.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 571/2004, invocată de contestatoarea A. a fost soluţionată prin încheierea din 17 mai 2018 pronunţată în dosar nr. x/2017/a1 şi a fost admisă, fiind sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 571/2004.

Pentru că s-a solicitat de către contestatoare suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată, prin încheierea din 17 mai 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 s-a dispus respingerea cererii de suspendare pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

După examinarea motivelor invocate în contestaţie, a apărărilor formulate, a înscrisurilor depuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1224 din 26 octombrie 2017, atacată în prezenta contestaţie, a fost respinsă cererea de amânare a discutării Notei Direcţiei Resurse Umane şi organizare nr. 5/28064/2017 formulată de contestatoare şi s-a dispus înaintarea către Preşedintele României a propunerii de eliberare din funcţie a petentei A., judecător la Judecătoria Arad ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare a "excluderii din magistratură".

Sancţiunea "excluderii din magistratură" a fost dispusă prin Hotărârea nr. 23J din 31 octombrie 2016 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară ca urmare a admiterii în parte a acţiunii disciplinare formulate de Inspecţia Judiciară împotriva contestatoarei A., judecător la Judecătoria Arad, iar în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 a aplicat sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. t) teza I şi lit. j) din Legea nr. 303/2004, fiind respinsă acţiunea disciplinară pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Sancţiunea a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 266 din 9 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători prin respingerea recursurilor formulate de Inspecţia Judiciară şi de către contestatoarea A..

Prin prezenta contestaţie se invocă nelegalitatea Hotărârii Plenului CSM nr. 1224 din 26 octombrie 2017, în raport de prevederile Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii şi de faptul că prin Minuta din 24 octombrie 2017 a Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii din cadrul Senatului României s-a constatat că doamna judecător A. are statut de avertizor public.

Însă, acest motiv de nelegalitate nu poate fi reţinut, iar contestaţia formulată în prezenta cauză este neîntemeiată.

Aşa cum rezultă din probele administrate, Hotărârea Plenului CSM nr. 1224 din 26 octombrie 2017 a fost emisă în baza dispoziţiilor alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie ca urmare a aplicării faţă de aceştia a sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură, iar conform art. 65 alin. (2) din acelaşi act normativ, eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

În condiţiile în care sancţiunea "excluderii din magistratură" dispusă prin Hotărârea nr. 23J din 31 octombrie 2016 a secţiei pentru Judecători în materie disciplinară a rămas definitivă prin Decizia nr. 266 din 9 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în exercitarea atribuţiilor stabilite de art. 65 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a procedat la înaintarea propunerii de eliberare din funcţia de judecător a contestatoarei către Preşedintele României, obligaţie care este prevăzută în lege.

Conform art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare "Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii."

Mai mult, prin Decretul Preşedintelui României nr. 1131 din 29 noiembrie 2017 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 950/29.11.2017 s-a dispus eliberarea din funcţia de judecător a doamnei A., judecător la Judecătoria Arad, ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură", dispusă prin Hotărârea nr. 23J din 31 octombrie 2016 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, definitivă potrivit minutei Deciziei civile nr. 266 din 9 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2017.

Invocarea prevederilor Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi şi statutul de avertizor public se puteau face în cadrul acţiunii disciplinare şi a litigiilor ulterioare, dar nu pot constitui motiv de nelegalitate a unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost pusă în executare o altă hotărâre, definitivă printr-o hotărâre judecătorească, prin care s-a aplicat sancţiune disciplinară a "excluderii din magistratură".

A admite punctul de vedere al contestatoarei ar însemna lipsirea de efecte juridice a unei hotărâri de "excludere din magistratură", deşi aceasta nu a fost anulată sau reformată într-o cale de atac extraordinară.

De altfel, chiar contestatoarea recunoaşte că statutul de avertizor public îi conferă protecţie legală împotriva sancţionării abuzive şi că dacă ar fi obţinut înscrisul care constată acest statut anterior soluţionării definitive a litigiului, soluţia atacată ar fi putut fi alta. Prin aceasta se dovedeşte faptul că statutul acordat de Comisia de cercetare a abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii din cadrul Senatului României putea fi invocat în cadrul litigiilor anterioare şi se putea stabili dacă acesta putea fi recunoscut unui judecător şi care ar fi fost consecinţele acestei recunoaşteri.

De aceea, acordarea acestui statut nu poate constitui motiv de nelegalitate a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1224 din 26 octombrie 2017 prin care s-a procedat la punerea în executare a unei hotărâri definitive de aplicare a sancţiunii excluderii din magistratură a contestatoarei şi, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, va fi respinsă contestaţia ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1124 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL