Request for clarification and completion of judgment rejecting claim to compel data protection authority to issue final responses to complaints

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 29 mai 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, obligarea pârâtei la emiterea răspunsurilor finale la plângea sa, înregistrată la pârâtă sub nr. x/27.04.2017, precum şi obligarea pârâtei la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsurilor finale la mai multe plângeri pe care le-a formulat sub multiple numere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 288 din 27 septembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile de netimbrare şi inadmisibilitate, invocate de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a admis excepţia lipsei unui interes personal, direct şi actual, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca lipsită de interes şi a respins cererea pentru cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2017, petentul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, lămurirea şi completarea Sentinţei civile nr. 288 din 27 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Cluj.

În motivarea cererii, petentul a susţinut că dispozitivul hotărârii necesită lămuriri cu privire la care dintre cele două plângeri unice menţionate în cererea de chemare în judecată - care a trasat cadrul prezentului litigiu - instanţa a reţinut că "pârâta a comunicat reclamantului un răspuns" şi, pe cale de consecinţă, a reţinut că "acţiunea reclamantului apare ca fiind lipsită de interes'".

De asemenea, în opinia petentului, motivarea hotărârii necesită lămuriri cu privire la fila la care se găseşte ceea s-a reţinut ca fiind un răspuns, pentru a elimina orice îndoială.

Petentul a arătat că lămurirea argumentaţiei instanţei de fond şi a legăturii acesteia cu situaţia de fapt e absolut necesară pentru a se putea face controlul judecătoresc în calea de atac.

A arătat petentul că, odată clarificată situaţia despre care din cele două plângeri unice e vorba, cealaltă petita a rămas nesoluţionată, căci motivarea sentinţei a respins cererea prin admiterea lipsei de interes, motivând că "pârâta a comunicat un răspuns", deci doar la una dintre cele două plângeri unice menţionate în cererea de chemare în judecată, căci comunicate trebuiau două răspunsuri. Solicită, deci, completarea dispozitivului cu judecarea şi a celeilalte petite care nu a fost soluţionată.

Prin Hotărârea completare dispozitiv din 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, având ca obiect lămurirea şi completarea Sentinţei civile nr. 288 din 27 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Cluj.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului şi casarea cu reţinere, iar, în subsidiar, cu trimitere spre rejudecare.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul invocă faptul că instanţa a omis să motiveze în hotărârea recurată de ce anume a aplicat, în sentinţă, acelaşi regim juridic răspunsului (intermediar) x, în care se menţionează "vă vom aduce la cunoştinţă rezultatul demersurilor noastre" şi răspunsului 11424, unde, într-adevăr, se comunică faptul că s-a aplicat o sancţiune contravenţională.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 443 şi 444 C. proc. civ.

Arată recurentul că instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal, respectiv unul dintre cele două menţionate în cererea de chemare în judecată, respectiv a omis să explice de ce a dat aceeaşi valoare celor două răspunsuri anterior menţionate.

În opinia recurentului acest lucru este esenţial, existând o diferenţă clară între cele două situaţii.

Mai arată recurentul că instanţa a omis să ofere lămuriri în hotărârea recurată cu privire la raţiunea pentru care s-a reţinut în sentinţă că în speţă s-a comunicat un răspuns, atâta timp cât şi reclamantul şi pârâta au căzut de acord că nu se contestă un act administrativ, că adresele trimise de pârâtă reprezintă doar adrese intermediare, în vederea unui răspuns final, propriu-zis, iar pârâta notează pe unul dintre răspunsuri "Vă vom aduce la cunoştinţă rezultatul demersurilor noastre", iar pe celălalt notează că a aplicat o sancţiune prevăzută la un articol care reţine fapta de a refuza comunicarea de informaţii către pârâtă (chestiune procedurală, intermediară), în condiţiile în care reclamantul se plânsese de cu totul altceva.

Examinând cauza şi hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii, invocată în cauză, este neîntemeiată, iar recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Excepţia inadmisibilităţii recursului a fost invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în raport de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, modificată şi completată, potrivit cărora:

"împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă".

Intimata a arătat în susţinerea acestei excepţii, în esenţă, faptul că, deşi în Sentinţa civilă nr. 288 din 27 iulie 2017 şi în Hotărârea din data de 24 noiembrie 2017 de completare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 288/2017, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, s-a făcut menţiunea "cu recurs", soluţia în dosarul nr. x/2017 ar fi trebuit să fie "definitivă şi irevocabilă".

Înalta Curte constată că din dispoziţiile legale invocate de către intimată rezultă că este definitivă şi irevocabilă soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra contestaţiei formulate, în temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, împotriva deciziilor emise de autoritatea de supraveghere.

În cauză, însă, calea de atac a fost exercitată împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată cererea de completare a dispozitivului sentinţei pronunţate în soluţionarea cauzei, cerere care este admisibilă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 443 şi următoarele C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 446 C. proc. civ.:

"încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac, ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia invocată ca neîntemeiată.

2. Pe fondul recursului, instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurentul a invocat în susţinerea recursului declarat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a omis să motiveze în hotărârea recurată de ce a acordat acelaşi regim juridic răspunsului (intermediar) 12330, în care se menţionează "vă vom aduce la cunoştinţă rezultatul demersurilor noastre" şi răspunsului 11424, unde, într-adevăr, se comunică faptul că s-a aplicat o sancţiune contravenţională.

De asemenea, recurentul a arătat că instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal, respectiv unul dintre cele două menţionate în cererea de chemare în judecată, respectiv a omis să explice de ce a dat aceeaşi valoare celor două răspunsuri anterior menţionate, în opinia recurentului acest lucru fiind esenţial, existând o diferenţă clară între cele două acte.

Înalta Curte constată însă că din analiza hotărârii recurate rezultă cu evidenţă faptul că instanţa de fond a motivat soluţia de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului, având în vedere ambele capete principale ale cererii de chemare în judecată, contrar susţinerilor greşite ale recurentului-reclamant din cererea de recurs.

Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Verificând conţinutul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, astfel că acest motiv de recurs nu este fondat.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Aşa cum se poate observa din considerentele hotărârii recurate, instanţa de fond a prezentat motivele pentru care a înţeles să respingă cererea de lămurire/completare a dispozitivului, formulată de recurentul-reclamant, analizând fiecare dintre aspectele susţinute de acesta.

2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea prezentului recurs, constată că nu sunt întemeiate nici susţinerile şi criticile înfăţişate de recurentul-reclamant subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Soluţia instanţei de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de nelegalitate invocate sunt neîntemeiate, acestea neputând conduce la reformarea hotărârii atacate, instanţa de fond dând o corectă dezlegare cererii deduse judecăţii.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ.: "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."

În ceea ce priveşte cererea formulată de recurentul-reclamant, Curtea de apel a reţinut în mod corect că în cuprinsul acesteia reclamantul încearcă să acrediteze ideea că instanţa de judecată, în soluţionarea acţiunii introductive, nu ar fi observat că s-au formulat petite referitoare la două plângeri distincte, formulate anterior de către reclamant, întrucât în cuprinsul motivării hotărârii pronunţate Curtea s-ar fi referit doar la un singur răspuns.

Analizând cererea de chemare în judecată şi petitele acesteia, precum şi motivarea hotărârii pronunţate de către instanţă, prin care s-a respins acţiunea introductivă, în mod corect Curtea a constatat că instanţa a avut în vedere că petentul a solicitat obligarea pârâtei la comunicarea răspunsului final pentru plângerea înregistrată în 27 aprilie 2014, primul petit, iar, în cel de-al doilea petit, obligarea pârâtei la emiterea răspunsului final pentru o plângere unică, înregistrată sub mai multe numere, primul dintre acestea fiind 11670 din 9 mai 2016.

De asemenea, în cuprinsul hotărârii Curtea a observat că pârâta a emis, pentru plângerea înregistrată sub numărul 9778 din 27 aprilie 2017, răspunsul depus la dosar, înregistrat sub numărul 0012330 din 26 mai 2017, iar pentru cea de-a doua cerere, cu numere de înregistrare multiple, a transmis reclamantului răspunsul înregistrat sub numărul 0011424 din 17 mai 2017, depus la dosar.

Curtea de apel a mai reţinut, în mod corect, că din cuprinsul motivării sentinţei rezultă, la pagina 2, parag. 4 de sus, că instanţa a avut în vedere cele două înscrisuri emise de către pârâtă, în care sunt prezentate rezultatele investigaţiilor efectuate, ambele înscrisuri fiind comunicate reclamantului, precum şi faptul că, aşa cum rezultă din conţinutul considerentelor expuse în hotărârea primei instanţe, s-a apreciat că cele două răspunsuri reprezintă acte administrative emise de către pârâtă în condiţiile art. 26 din Legea nr. 677/2001, respectiv decizii emise de către aceasta în soluţionarea cererilor formulate de către petent.

Drept urmare, în mod corect a reţinut Curtea că nu se poate aprecia că ar fi necesară lămurirea suplimentară a conţinutului Sentinţei civile nr. 288 din 27 septembrie 2017, rezultând din conţinutul concret al acesteia că instanţa a avut în vedere cele două cereri formulate de către petent, a analizat ambele cereri menţionate în petitele cererii de chemare în judecată, a analizat ambele răspunsuri transmise petentului de către pârâtă şi depuse la dosar.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că în acest context cererea de lămurire a dispozitivului apare ca fiind nefondată, fiind respinsă în consecinţă în mod corect.

În ceea ce priveşte cererea de completare a dispozitivului, instanţa a procedat în mod corect la respingerea acesteia în considerarea celor expuse anterior, referitoare la faptul că s-a menţionat că se respinge cererea de chemare în judecată, iar din considerentele sentinţei rezultă cu claritate că instanţa a avut în vedere ambele petite formulată de către parte, care au primit o soluţie unică.

Înalta Curte constată, totodată, că în realitate reclamantul încercă o reanalizare a cererii sale de chemare în judecată pe calea prevăzută de art. 433 şi urm. C. proc. civ.. Faţă de cadrul limitativ prevăzut într-o cerere de lămurire sau completare dispozitiv, solicitările reclamantului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

În raport de cele învederate anterior, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată nu a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, nefiind incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, apreciind că soluţia instanţei de fond este corect şi legal motivată şi nu a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimata Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Hotărârii de completare dispozitiv din 24 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL