Validity of disciplinary sanction for sharing denigrating information on social media under Article 47(c) of Law no. 188/2000

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 12 octombrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 16 din 18.09.2015 a Comisiei Superioare de Disciplină, Dosar nr. x/2015, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1/30.01.2015 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, pronunţată în Dosarul nr. l/D/2015, ca urmare a acţiunii disciplinare a Colegiului Director al Camerei.

Prin Sentinţa nr. 18 din 18 februarie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta B. ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală;

- a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimaţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 1/30.01.2015, emisă de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi a Hotărârii nr. 16 din 18.09.2015, emisă de Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

Împotriva Sentinţei nr. 18 din 18 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat de arată că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi motive străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură ce atrag sancţiunea nulităţii.

Arată recurentul că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Fără arătarea motivelor şi a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Arată recurentul că din analizarea sentinţei atacate se poate observa faptul că singurul aspect analizat de către instanţa de fond a fost acela dacă funcţia de share a unei informaţii se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de către art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000, fără a motiva în rest considerentele pentru care celelalte apărări nu au fost puse în discuţie.

Punctează recurentul că motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

Recurentul subliniază faptul că în practica judiciară s-a decis că motivarea sumară şi confuză a unei hotărâri judecătoreşti echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Se arată în memoriul de recurs că motivul de casare prevăzut în art. 488 pct. 6 vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii, sau numai motive străine de natura pricinii. În opinia recurentului, hotărârea atacată menţionează doar folosirea funcţiei de share cu privire la un cont personal, fără a face menţiunea că aceasta nu a fost folosită cu privire la toate probele aflate la dosarul cauzei.

Recurentul susţine că a recunoscut o singură faptă de repostare a unei informaţii ce nu îi aparţine, informaţie ce de altfel a şters-o ulterior, aspect despre care instanţa de fond nu a făcut nicio referire.

Recurentul mai susţine că motivarea instanţei cuprinde motive străine de natura pricinii, în sensul în care, cu toate că nu a fost cercetat prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, motivarea se bazează pe aceste dispoziţii, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii şi a dreptului la apărare. Prin urmare, hotărârea atacată a fost dată şi cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Se face trimitere în acest sens la o aplicare a încălcării principiului contradictorialităţii, respectiv o cauză în care Curtea de Apel Bucureşti a statuat că instanţa care, la pronunţarea soluţiei, a avut în vedere alte împrejurări, respectiv lipsa încheierilor de amânare a pronunţării şi a dispozitivului sentinţei de fond, pe care nu le-a pus în discuţia părţilor, încalcă principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii. Instanţa nu poate pronunţa hotărârea reţinând aspecte pe care nu le-a pus, în prealabil, în discuţia părţilor, în caz contrar, hotărârea pronunţată fiind supusă casării pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, recurentul arată că din motivarea instanţei de fond lipsesc considerentele pentru care publicarea unei informaţii, care corespunde de altfel realităţii, ar avea caracter denigrator, făcându-se din nou menţiune cu privire la încălcarea protecţiei datelor cu caracter personal, aspect care însă nu a făcut obiectul prezentelor dezbateri.

Subliniază recurentul că înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc că între recurent şi petenţii din prezenta cauză există o stare conflictuală veche, ce este în măsură să pună la îndoială veridicitatea celor susţinute de către aceştia. Recurentul mai susţine că a încercat să îşi apere drepturile legale, a formulat plângeri penale, fiind agresat de către C.; nu a exercitat nici un fel de acţiune care să aducă atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri. Mai mult decât atât, cel căruia i s-a adus atingere a fost el, iar organele reprezentative ale profesiei din care face parte, prin deciziile date, i-au încălcat grav dreptul la un proces echitabil şi nu i-au respectat dreptul la viaţă privată ce aparţine oricărui om şi care nu trebuie confundat cu drepturile descrise de art. 47 din Legea nr. 188/2000.

Intimata B. a depus întâmpinare cu respectarea condiţiilor prevăzute de C. proc. civ., solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi faptul că recursul este nemotivat, fiind incidente prevederile art. 489 C. proc. civ., care prevăd sancţiunea nulităţii recursului.

Intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a depus întâmpinare cu respectarea condiţiilor prevăzute de C. proc. civ., solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22.02.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.05.2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 05.10.2018.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurentul a invocat în susţinerea recursului declarat, în mod generic, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din Noul C. proc. civ., respectiv:

- motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii");

- motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

În cuprinsul memoriului de recurs s-a arătat că prima instanţă ar fi pronunţat o hotărâre nelegală, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488. alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., argumentându-se pe larg în sensul că hotărârea primei instanţe nu ar fi fost una motivată corespunzător.

A arătat recurentul că din cuprinsul hotărârii instanţei de fond lipsesc considerentele pentru care publicarea unei informaţii, care de altfel corespunde realităţii, ar avea caracter denigrator, făcându-se menţiune cu privire la încălcarea datelor cu caracter personal, aspect care însă, în opinia sa, nu a făcut obiectul dezbaterilor.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de petent în cererea formulată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de reclamant în legătură cu cererea de chemare în judecată formulată în cauză, sentinţa pronunţată nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Contrar susţinerilor recurentului, sentinţa recurată cuprinde, în mod evident, motivele pe care se întemeiază, neexistând în cuprinsul acesteia motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Analizând întregul ansamblu probator administrat în cauză, în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamantul nu a oferit nici o justificare rezonabilă pentru acţiunea care i-a fost imputată, limitându-se la a formula apărări ce ţin de faptul că nu are calitatea de autor al afirmaţiilor, aspecte care nu prezintă relevanţă în prezenta cauză, în condiţiile în care fapta imputată constă în popularizarea de informaţii denigratoare.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut în mod corect, că, în fapt, prin acţiunea concret imputată reclamantului, acesta a săvârşit abaterea disciplinară prevăzută de art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000, astfel încât a respins ca neîntemeiată acţiunea dedusă judecăţii.

Pe de altă parte, în temeiul principiului legalităţii şi al rolului judecătorului în aflarea adevărului, consacrate de dispoziţiile art. 7 şi art. 22 din C. proc. civ., în mod corect prima instanţă a făcut referire în considerentele sentinţei recurate la prevederile Legii nr. 677/2001, prevederi care, de altfel, prin prisma profesiei pe care o exercita recurentul, trebuia în mod necesar să fie cunoscute şi respectate de către acesta.

Chiar dacă recurentul a precizat temeiul de drept al recursului, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., simpla nemulţumire a recurentului faţă de soluţia pronunţată de către instanţă nu este suficientă pentru casarea acesteia, nefiind de natură a acoperi lipsa unei motivări reale.

În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că în speţă nu a existat nici o încălcare a regulilor de procedură reglementate de dispoziţiile C. proc. civ., astfel încât nu se pot reţine susţinerile recurentului referitoare la o presupusă incidenţă a prevederilor art. 488 pct. 5 din cod.

Pe cale de consecinţă, nici acest motiv de recurs invocat de reclamant nu este fondat.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind motivată şi dată cu aplicarea corectă a normelor de procedură, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din Noul C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menţinând sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 18 din 18 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV