Unjustified refusal of agricultural welfare payment due to pending anti-fraud control and capacity expansion outside the legal deadline

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "A." SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa şi B., să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a acorda sumele cuvenite pentru cererea de plată pentru anul II de angajament privind Măsura 215 - plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări şi obligarea acestora la plata acestor sume, în cuantum de 1.838.348,60 euro şi a dobânzilor legale penalizatoare aferente.

Prin încheierea de şedinţă din 8 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a luat act de complinirea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză a APIA - Aparat Central.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 321 din 4 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi ca neîntemeiate; a admis excepţia inadmisibilităţii capătului II de cerere şi, în consecinţă, a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil şi a respins în rest acţiunea formulată de "A." SA ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtul B., faptul că aceasta este justificată în raport cu obiectul cauzei şi cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere calitatea acestui pârât de director executiv al pârâtei APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa.

De asemenea, în raport cu prevederile art. 3 lit. d) din Legea nr. 1/2004 că pârâta APIA - Aparat Central are atribuţia a de a efectua plăţile în ceea ce priveşte finanţările acordate prin intermediul Măsurii 215 - plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, astfel încât se justifică în cauză calitatea sa procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului doi de cerere, invocată de pârâţii APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa şi B., a apreciat instanţa că verificarea acesteia presupune antamarea unor aspecte ce vizează fondul cauzei, astfel încât le-a analizat împreună.

Pe fondul litigiului dintre părţi, a reţinut că reclamanta a depus la APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa, sub nr. x din 15 noiembrie 2013, cererea de plată privind Măsura 215 - plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări pentru anul II de angajament, precum şi mai multe deconturi justificative cu documentaţii aferente.

Prin adresele nr. x din 16 februarie 2015 emisă de pârâta APIA - Aparat Central, nr. 1199 din 4 mai 2015 emisă de pârâta APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa, nr. 2413 din 02 iunie 2015 şi nr. 2351 din 22 iunie 2015, intimata pârâtă APIA a comunicat reclamantei faptul că documentaţia justificativă aferentă cererii de plată pentru anul II de angajament privind Măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări pe care a depus-o la APIA Centrul Judeţean Ialomiţa face obiectul unui control efectuat de Departamentul pentru Lupta Antifraudă, potrivit adresei nr. x/2014 a acestei instituţii şi că, după finalizarea controlului, DLAF va transmite instituţiei nota de control în vederea luării măsurii prevăzute de lege, până atunci cererea de plată pentru anul II de angajament neputând face obiectul autorizării la plată.

Judecătorul fondului a constatat că, prin Nota nr. x din 09 februarie 2015 emisă de pârâta APIA - Aparatul Central, s-a aprobat propunerea de menţinere a restricţionării la autorizare a dosarului SC A. SA pentru anul II de angajament până la primirea notei de control de la DLAF, iar ulterior sesizării instanţei, la 03 noiembrie 2015, pârâtei APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa i s-a comunicat de către DLAF adresa nr. x din 29 octombrie 2015 şi nota de control privind cererea de plată depusă în anul 2013 la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de către SC A. SA pentru anul II de angajament privind solicitarea şi obţinerea sprijinului financiar pentru "Măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări".

Nu în ultimul rând, s-a reţinut din dovezile depuse la dosar de către pârâta APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa (extras din sistemul informatic pus la dispoziţia acestei pârâte), că la data de 21 decembrie 2015 a fost soluţionată cererea de plată depusă de reclamantă în anul 2013, în sensul respingerii acesteia.

În raport cu dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, precum şi cu definiţiile cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. h), i) şi n) din acelaşi act normativ, instanţa de fond a concluzionat că, în ipoteza în care reclamanta ar fi lezată prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii de plată pentru anul II de angajament privind solicitarea şi obţinerea sprijinului financiar pentru Măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, aceasta poate solicita instanţei de contencios administrativ doar constatarea caracterului nejustificat al refuzului, instanţa având dreptul de a constata acest caracter nejustificat al tăcerii, context în care va putea doar să oblige autoritatea pârâtă să soluţioneze cererea, eventual într-un anumit termen şi sub sancţiunea unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere, fără a avea dreptul să impună rezolvarea într-un anumit sens (să dea o decizie de admitere sau de respingere a cererii), deoarece prin aceasta s-ar substitui administraţiei, ceea ce ar fi incompatibil cu principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţia României.

În raport cu aceste considerente, a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.838.348,60 euro, aferentă cererii de plată pentru anul II de angajament, şi a dobânzilor penalizatoare.

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiat, în raport cu înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că refuzul pârâtei APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa de a soluţiona cererea reclamantei de plată pentru anul II de angajament nu este unul nejustificat, ci a avut la bază, atât adresa nr. x/2014 emisă de Departamentul pentru Luptă Antifraudă, cât şi Nota nr. x din 09 februarie 2015 emisă de pârâta APIA - Aparatul Central prin care s-a aprobat propunerea de menţinere a restricţionării la autorizare a dosarului SC A. SA pentru anul II de angajament până la primirea notei de control de la DLAF.

De asemenea, a arătat că existenţa Ordonanţei de clasare emisă de DNA la data de 30 martie 2015 în Dosarul nr. x/2015 nu este de natură a infirma cauza pentru care s-a amânat soluţionarea cererii de plată formulată de reclamantă.

De altfel, ulterior finalizării controlului efectuat de către DLAF şi înregistrării la sediul său a notei de control întocmite de DLAF - 03 noiembrie 2015, pârâta APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa a procedat la soluţionarea cererii de plată formulată de către reclamantă, conform menţiunilor cuprinse în extrasul din sistemul informativ, în sensul respingerii acesteia.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A. SA, pentru următoarele motive de casare:

Până în anul 2013, în cadrul societăţii recurente erau organizate 7 ferme, pentru care în 2012 aceasta a depus angajament voluntar la APIA pentru un termen de 5 ani, potrivit dispoziţiilor din Ghidul solicitantului pentru Măsura 215, cererea de acordare a sprijinului financiar fiind aprobată în martie 2013 de APIA Ialomiţa.

În anul 2013, a decis să modernizeze structura de producţie, având în vedere că în perimetrul C. deţinea mai multe hale de producţie nefolosite şi degradate fizic. Astfel, a reparat, modernizat şi pus în funcţiune 10 hale de producţie.

Pentru a cuprinde şi aceste 10 hale în angajamentul pe Măsura 215, le-a alipit la C., însă această măsură nu a fost acceptată, întrucât reprezenta o mărire a capacităţii de producţie cu peste 50% faţă de angajamentul iniţial.

Din acest motiv, recurenta a decis înfiinţarea unei noi ferme, D., pusă în funcţiune în iunie 2013.

În august 2013, recurenta a depus o cerere distinctă de angajament, pe Măsura 215, la APIA Slobozia, care nu a fost acceptată, motiv pentru care a procedat la o reorganizare administrativă, în sensul că, dintre cele 10 hale noi, 6 au fost distribuite în cadrul C. (care astfel are în componenta 19 hale, respectând şi condiţia de a nu exista o majorare cu peste 50% din capacitatea existentă la angajamentul iniţial), iar D. a rămas cu 4 hale de producţie.

În aceste condiţii, a depus o noua cerere anuala de sprijin la APIA Ialomiţa, respectiv cererea de plată nr. x din 15 noiembrie 2013 pentru 8 ferme, urmând o serie de discuţii între A. SA şi APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa privind includerea în cererea de decont şi a celor 10 hale noi puse în funcţiune ulterior datei de 15 octombrie 2012, discuţii generate de poziţia pârâtei, care susţinea ca angajamentul voluntar iniţial nu se mai poate modifica sub nicio formă.

În decembrie 2013, a fost desfiinţată D., cu cele 4 hale ramase, acestea fiind redistribuite la celelalte ferme existente.

Prin adresa nr. x din 30 ianuarie 2014, înregistrată la centrul judeţean sub nr. x din 30 ianuarie 2014, recurenta a revenit la APIA Ialomiţa cu o documentaţie în completare, prin care arăta că, din motive economice şi administrative, cea de-a opta exploataţie a fost integrată în celelalte exploataţii existente şi solicita reanalizarea, cu celeritate, din perspectiva art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, coroborat cu dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 65/2011, şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a cererii privind aplicarea normelor europene pentru Măsura 215 - plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, în cazul creşterii capacităţii de producţie cu până la 50% din valoarea iniţială declarată.

Recurenta a precizat că pentru D. nu a solicitat sprijin financiar pentru anul 2013. La data de 19 decembrie 2013, a depus o cerere de completare la APIA pentru anul II de plată, iar primul decont pentru anul II de plată a fost depus la data de 15 februarie 2014, documentaţia fiind depusă pe fiecare fermă în parte. Pentru C. s-a depus o documentaţie pe cele 13 hale iniţiale, o documentaţie pe cele 6 hale adăugate şi încă una centralizatoare, pe toate cele 19 hale.

A arătat că, prin apariţia H.G. nr. 704/2014, s-a permis începerea unei noi sesiuni de depunere a angajamentelor voluntare pentru exploataţiile pentru care nu fuseseră depuse cereri. Astfel, în iunie 2014, s-a depus documentaţia şi cererea de sprijin financiar şi pentru D., cu cele 4 hale, cererea fiind admisă, dar au rămas în continuare blocate decontările pentru celelalte ferme.

Între timp, problema majorării capacităţii de producţie cu până la 50% din angajamentul iniţial a fost lămurită în urma modificărilor legislative intervenite, stabilindu-se în mod clar ca o creştere a capacităţii de producţie cu până la 50% din angajamentul iniţial este acceptată şi nu poate duce la excluderea cererii de plata a aplicantului.

Faţă de situaţia expusă, în opinia sa, era îndreptăţită să primească în compensaţie ajutorul comunitar, ţinând seama şi de majorarea capacităţii de producţie cu până la 50% cu cele 6 hale înregistrate în plus în anul 2013 la C., care deţinea autorizaţia sanitar-veterinara nr. 0013 din 30 august 2010, precum şi de celelalte 4 hale modernizate, înregistrate, în baza OMADR nr. 704/2014, ca aparţinând unei noi exploataţii, şi anume Ferma nr. 8 Gh. Doja., cu autorizaţie sanitar veterinară nr. 0103 din 18 iunie 2013.

În opinia recurentei, în cauză erau incidente prevederile art. 45 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1974/2006, potrivit cărora în cazul în care, în cursul perioadei de îndeplinire a unui angajament luat ca o condiţie de acordare a unui sprijin beneficiarul măreşte suprafaţa exploataţiei sale, statele membre pot prevede extinderea angajamentului respectiv la suprafaţa suplimentară pentru perioada de îndeplinire a angajamentului rămasă, în conformitate cu alin. (2) sau înlocuirea angajamentului iniţial printr-un nou angajament, în conformitate cu alin. (3), şi prevederea din Ghidul solicitantului, versiunea 1.0, pag. 11, "Declaraţii şi angajamente", pct. 5, potrivit căreia închiderea cu clauza a angajamentului iniţial în cazul în care capacitatea exploataţiei autorizată sanitar veterinar, aflată sub angajament de bunăstare păsări, creşte cu mai mult de 50% şi deschiderea unui nou angajament la capacitatea majorată, în perioada de depunere a cererilor de ajutor, pe o perioada de 5 ani, începând cu anul în care intervine modificarea (beneficiarul va semna în acest sens un nou angajament), conform art. 27, alin. (11) din R (CE) nr. 1974/2006, din care rezulta ca o creştere de capacitate de până în 50% era acceptabilă, în sensul că nu reprezenta un nou angajament.

Sesizările penale făcute de intimate au făcut obiectul cercetării în Dosarul nr. x/2015 al DNA, care a emis ordonanţa de clasare la data de 30 martie 2015.

A precizat recurenta că, prin primul capăt al cererii de chemare în judecata a solicitat sa se constate refuzul nejustificat al intimatelor de a acorda sumele cuvenite pentru cererea de plata pentru anul II de angajament privind Măsura 215, iar o astfel de constatare implica verificarea recunoaşterii dreptului pretins, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004. Capătul 2 din cerere este urmarea recunoaşterii dreptului pretins şi constatării refuzului nejustificat al soluţionării cererii de ajutor, cu consecinţa firească a obligării la plata sumei solicitate şi a dobânzilor legale penalizatoare aferente, ca sancţiune pentru refuzul de soluţionare a cererii.

A susţinut recurenta că îndeplineşte condiţiile legale pentru a primi ajutorul prevăzut de Măsura 215, dar APIA Ialomiţa, în mod nejustificat, refuză soluţionarea cererii, invocând pretinse nereguli care ignoră soluţiile date de DNA şi DLAF cu privire la aceste aşa-zise nereguli.

De altfel, APIA Ialomiţa, fără a folosi mai întâi pe scara ierarhică toate instrumentele de control intern prevăzute de procedurile aprobate pentru această măsura de accesare a fondurilor europene, a sesizat direct DLAF.

Recurenta a arătat, totodată, că documentaţia pentru C. a fost întocmită ca modernizare a acesteia, având autorizaţie sanitar-veterinară nr. 0013 din 30 august 2010, iar la îndrumarea Centrului Judeţean, pentru cele zece hale noi s-a solicitat la DSVSA Ialomiţa, în iunie 2013, o altă autorizaţie sanitar-veterinară, astfel încât halele respective să funcţioneze ca o nouă exploataţie.

Intimata APIA Ialomiţa a respins cererea recurentei nr. 4723 din 09 august 2013, pe motiv că nu respectă termenul legal de depunere (18 ianuarie 2013), iar nu pentru că se solicita un nou angajament ce nu poate fi acceptat.

În anul 2014, Ghidul solicitantului a fost actualizat şi în ceea ce priveşte creşterea de capacitate pe parcursul angajamentului voluntar de 5 ani.

Astfel, se stabileşte ca efectivele estimate declarate în cererea de plata pot creşte faţă de cererea de ajutor având în vedere mărirea capacităţii cu până la 50% a numărului maxim de locuri de cazare/serie din efectivul estimate iniţial. Vor trebui depuse de către beneficiar evidente clare în acest sens aferente capacităţilor aflate sub angajament. Astfel, se vor lua ca bază schiţele depuse la cererea de ajutor, plus cele aferente măririi cu până la 50%.

Urmare a impunerii acestor cerinţe, dar şi datorita unor dificultăţi întâmpinate în administrarea celor 4 hale (H1 extinsă - H4 extinsă) arondate E. şi aflării faptului că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale urma să deschidă în perioada următoare o nouă sesiune de depunere a cererilor de ajutor financiar pentru Măsura 215, în data de 27 martie 2014 recurenta a transmis la Centrul Judeţean APIA, sub Notificarea nr. x din 27 martie 2013 specifica faptul ca renunţa la plăţile aferente realizării bunăstării superioare a pasărilor în cele 4 hale, plăţi solicitate iniţial în decontul x, depus în data de 14 februarie 2013, depunând totodată schiţele reprezentând creşterea de capacitate cu până la 50%.

Anterior acestui fapt, A. SA a notificat/solicitat printr-un memoriu tehnic şi două cereri (anexate) Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa o reevaluare a Fermei nr. 5 şi Fermei nr. 8 de pe platforma Ghe. Doja, localitatea Perieti.

În Memoriul Tehnic Justificativ întocmit de directorul tehnic al A. SA, rezulta că C., cu autorizaţie sanitar-veterinară nr. 0013 din 30 august 2010, figurează cu 19 hale, iar Ferma nr. 8 Gh. Doja figurează cu 4 hale, cu autorizaţia sanitar-veterinară nr. 0103 din 18 iunie 2013.

Prin adresa nr. x din 26 martie 2014 (ataşată), DSVSA Ialomiţa confirmă că a efectuat evaluarea solicitată, rezultând astfel că mărirea de capacitate a Fermei nr. 5 nu a adus atingere îndeplinirii condiţiilor sanitar-veterinare şi de biosecuritate, menţinându-se valabile autorizaţiile sanitare emise.

Cu privire la primul capăt al cererii introductive, instanţa de fond a reţinut greşit că nu este o situaţie de refuz nejustificat, invocând adresa nr. x/2014 emisă de DLAF şi faptul că Ordonanţa de clasare emisa de DNA la data de 30 martie 2015 în Dosarul penal nr. x/2015 nu este de natură a infirma cauza pentru care s-a amânat soluţionarea cererii de plata.

În opinia recurentei, raţionamentul instanţei de fond nu este unul fundamentat. Astfel, dacă până la emiterea ordonanţei DNA a existat o justificare pentru amânarea plăţii, după această dată conduita intimatei nu a mai fost justificată.

Nu se poate susţine că există refuz nejustificat doar atunci când autoritatea administrativă emite un act expres şi adecvat poziţiei sale. Este inadmisibil ca soluţionarea unei cereri să dureze aproape 2 ani şi, în final, în actul de soluţionare să se motiveze aspecte cunoscute de intimată încă de la data înregistrării cererii.

Intimata APIA Ialomiţa a refuzat să soluţioneze cererea de plată, invocând fie dosarul penal, fie controlul DLAF, pe anumite considerente tehnice. Motivele invocate de APIA sunt nefundamentate, dovada fiind faptul că aceleaşi condiţii precum cele existente pentru anul II de plată, au existat şi pentru cererile de plată ulterioare, care au fost aprobate Ia decontare (a se vedea adeverinţele nr. 1696 şi 1697 din data de 14 martie 2016).

Analizând comparativ conduita intimatei APIA Ialomiţa, se poate lesne observa caracterul nejustificat şi arbitrar al refuzului în soluţionarea cererii noastre.

Instanţa de fond a omis un aspect esenţial, acela că recurenta nu a impus să primească o soluţie favorabilă a cererii de plată. Ceea ce a invocat a fost doar tergiversarea nejustificată, echivalentă unui refuz, a emiterii unei soluţii, fie pozitivă, fie negativă.

În privinţa celui de-al doilea capăt al cererii, considerat de instanţa de fond ca inadmisibil, recurenta a arătat că s-a făcut o aplicare eronată a dispoziţiilor art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004. Astfel, de vreme ce instanţa era chemată să constate refuzul nejustificat al soluţionării cererii, constatând mai întâi îndeplinirea condiţiilor legale pentru acordarea plăţilor şi admiţând primul capăt de cerere, ar fi trebuit sa dispună şi admiterea celui de-al doilea capăt de cerere. Astfel, în art. 1 alin. (1) din lege se vorbeşte despre recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, iar recurenta tocmai acest lucru l-a cerut, să i se recunoască dreptul pretins şi să primească plata sprijinului financiar.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimaţii pârâţi au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2018, pronunţată în condiţiile art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al intimatelor de a onora cererea de plată a sprijinului financiar pentru anul II de angajament în cadrul Măsurii 215, conform deconturilor justificative şi documentaţiilor depuse de recurentă.

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 2 din OMADR nr. 239 din 01 februarie 2012, cererile iniţiale de ajutor privind Măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări se depun pentru toate exploataţiile autorizate sanitar-veterinar de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, deţinute, la Centrul judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv al municipiului Bucureşti, pe a cărui rază teritorială se află sediul social al beneficiarului, începând cu data intrării în vigoare a ordinului până la data de 18 ianuarie 2013.

De asemenea, reţine că, în conformitate cu prevederile art. 40 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi Ordinului MADR nr. 239/2012 pentru aprobarea modelului Cererii de ajutor privind Măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, recurenta A. SA a depus la A.P.IA. - Centrul Judeţean Ialomiţa Cererea nr. x de ajutor privind Măsura 215, prin care a solicitat acordarea sprijinului financiar şi s-a obligat sa respecte angajamentele asumate voluntar privind respectarea cerinţele specifice subpachetelor 1b, 2b, 3b, 4b, 5b privind bunăstarea păsărilor pe o perioadă de 5 ani în 7 exploataţii autorizate sanitar veterinar până la acea dată.

În data de 15 noiembrie 2013, în baza prevederilor OMADR nr. 1125/2015 pentru aprobarea modelului Cererii de plată privind Măsura 215 - pachet b) - Plăţi în favoarea bunăstării păsărilor, recurenta a depus la APIA Centrul Judeţean Ialomiţa Cererea nr. x din 15 noiembrie 2013 de plată pentru anul II de angajament privind Măsura 215, solicitând acordarea sprijinului financiar pentru respectarea cerinţelor specifice subpachetelor privind bunăstarea păsărilor în 8 exploataţii autorizate sanitar-veterinar, potrivit centralizatorului anexat cererii.

Din actele dosarului rezultă că cea de a opta exploataţie, Ferma nr. 8, este situată în Loc. Misleanu, Com. Perieti, Jud. Ialomiţa, fiind autorizată din punct de vedere sanitar veterinar la 18 iunie 2013, deci după asumarea, în data de 28 noiembrie 2012, a angajamentelor privind bunăstarea păsărilor (cererea iniţială de ajutor).

La data de 19 decembrie 2013, recurenta A. SA a solicitat modificarea cererii de plată pentru anul II de angajament (depusă în data de 15 noiembrie 2013), formulând o nouă cerere de plată pentru anul II de angajament, în care a diminuat numărul de exploataţii de la 8 exploataţii la 7 exploataţii şi a redistribuit halele şi efectivul de păsări estimat a fi livrat din Ferma nr. 8 la celelalte 7 exploataţii.

Potrivit adresei nr. x din 27 martie 2014, A. SA menţine solicitarea plăţilor pentru cele 6 hale adăugate Fermei nr. 5 şi anexează adresa nr. x din 26 martie 2014 emisa de DSVSA Ialomiţa potrivit căreia această instituţie atestă faptul că în comuna Perieti funcţionează două exploataţii autorizate distinct, la momente diferite, respectiv Ferma nr. 5 cu autorizaţia nr. x august 2010 şi Ferma nr. 8 cu autorizaţia nr. x din 18 iunie 2013.

Ulterior, recurenta a depus Notificarea nr. x din 30 ianuarie 2014 la APIA Centrul Judeţean Ialomiţa, solicitând reanalizarea cererii de plată pentru anul II de angajament şi aplicarea normelor referitoare la creşterea capacităţii de producţie cu până la 50%.

Din documentele anexate notificării şi dosarului de plată nu reiese însă că recurenta ar fi extins capacitatea de producţie a uneia/unora dintre cele 7 ferme autorizate sanitar veterinar aflate sub angajament, ci că a înfiinţat o nouă fermă, Ferma nr. 8, din Loc. Perieti, Jud. Ialomiţa, autorizată distinct pentru 10 hale potrivit autorizaţiei sanitar-veterinare nr. 0103 din 18 iunie 2013 şi a încercat să redistribuie scriptic, doar în documentele anexate cererii de plată pentru anul II de angajament, cele 10 hale aferente Fermei nr. 8 la F.

Potrivit Ordinului MADR nr. 1.438/2014 privind aprobarea sistemelor de sancţiuni pentru măsura 215 "Plăţi privind bunăstarea animalelor" din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, Anexa nr. 2 - Sistemul de sancţiuni pentru Măsura 215 "Plăţi privind bunăstarea-animalelor" - pachetul b) - păsări", din efectivele estimate în cererea de plată pot creşte faţă de efectivele estimate în cererea de ajutor având în vedere mărirea capacităţii cu până la 50% a numărului maxim de locuri de cazare/serie din efectivul estimat iniţial. Vor trebui depuse de către beneficiar evidenţe clare în acest sens aferente capacităţilor aflate sub angajament. Astfel, se vor lua ca bază schiţele depuse la cererea de ajutor plus cele aferente măririi capacităţii cu pană la 50%.

Potrivit prevederilor OMADR nr. 1125/2013, Secţiunea a IV-a, perioada legală de depunere a cererilor de plată este 16 octombrie - 15 noiembrie a fiecărui an de angajament.

Având în vedere că recurenta reclamantă nu a depus în perioada legală de depunere a cererilor de plată pentru anul II de angajament, 16 octombrie - 15 noiembrie 2013, documentaţia care atestă creşterea capacităţii de producţie cu până la 50% a unei ferme aflate sub angajament, este nefondată critica referitoare la încălcarea/neaplicarea prevederilor legale referitoare la creşterea capacităţii de producţie cu până la 50%.

De asemenea în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile privind creşterea capacităţii de producţie cu peste 50% aşa cum sunt menţionate în Cap. IV. 1, pct. 5 din angajamentul asumat voluntar odată cu depunerea cererii iniţiale de ajutor potrivit cărora "închiderea angajamentului iniţial şi deschiderea unui nou angajament pentru capacitate majorată se poate face în perioada de depunere a cererilor de ajutor în cazul în care capacitatea exploataţiei autorizată sanitar veterinar aflată sub angajament de bunăstare păsări creşte cu mai mult de 50%."

În ceea ce priveşte critica referitoare la nerespectarea paşilor procedurali prin omiterea sesizării prealabile a Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol (anterior sesizării Departamentului pentru Lupta Antifraudă), Înalta Curte o apreciază nefondată, deoarece potrivit adresei nr. x din 04 aprilie 2014, intimata APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa a informat această direcţie cu privire la aspectele constatate în dosarul cererii de plată pentru anul II de angajament al recurente, primind recomandarea ca, în baza art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, să procedeze la sesizarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă (adresa nr. x din 27 mai 2014).

Potrivit art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora potrivit cărora "Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să sesizeze de îndată DLAF şi organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă", autoritatea intimată a sesizat, atât Departamentul pentru Luptă Antifraudă, potrivit adresei nr. x din 02 iunie 2014, cât şi organele de cercetare penală.

Totodată, în baza informării DLAF şi având în vedere prevederile art. 5 lit. c) şi art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, privind obligaţia autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene de a implementa corespunzător şi la timp recomandările formulate de organismele de control şi audit intern şi extern, naţionale şi europene, intimata APIA Aparat Central, a aprobat - potrivit Notei nr. x din 09 februarie 2015 - restricţionarea la autorizarea la plată a dosarului pentru anul II de angajament al recurentei până la finalizarea controlului DLAF.

Cu adresa din 29 octombrie 2015, DLAF a comunicat Nota de control privind cererea de plată depusă în anul 2013 la APIA de către recurenta A. SA pentru anul II de angajament privind Măsura 215, în care se menţionează că, "independent de aspectele de natura penală, echipa de control DLAF apreciază că aspectele sesizate de către APIA CJ Ialomiţa ar putea constitui nereguli în ceea ce priveşte cererea de plată depusă în anul 2013 la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de către SC A. SA".

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că nesoluţionarea cererii de plată pentru anul II de angajament pentru Măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări nu constituie un refuz nejustificat în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, din cuprinsul adreselor emise de intimate reiese doar comunicarea motivului întârzierii/amânării analizării cererii de plată, iar nu un refuz explicit de soluţionare prin exces de putere.

De asemenea, temporizarea soluţionării de către APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa a cererii (care, ulterior sesizării instanţei de contencios administrativ, a primit o soluţie motivată de respingere) a fost generată de derularea unor proceduri legale de verificare, astfel cum rezultă din adresa nr. x/2014 emisă de Departamentul de Luptă Antifraudă referitor la controlul desfăşurat pentru verificarea realităţii documentelor justificative, precum şi din Nota nr. x din 09 februarie 2015 emisă de APIA - Aparat Central prin care s-a aprobat propunerea de menţinere a restricţionării la autorizare a dosarului recurentei pentru anul II de angajament până la primirea notei de control a DLAF.

Totodată, Înalta Curte reaminteşte că a reţinut constant în jurisprudenţa sa faptul că inexistenţa unei infracţiuni (în condiţiile arătate în Ordonanţa de clasare din 30 martie 2015 emisă de DNA în Dosarul nr. x/2015) nu echivalează cu inexistenţa unei nereguli şi constată, şi din această perspectivă, faptul că nu s-a refuzat abuziv, nejustificat, sprijinul financiar, ci s-a constatat că modificarea capacităţilor de producţie a Fermei nr. 5 (creşterea de la 13 hale la 19 hale), dar şi a Fermei nr. 8 (reducerea de la 10 hale la 4 hale) s-a făcut ulterior depunerii Cererii de plată nr. x din 15 noiembrie 2013 pentru anul II de angajament privind Măsura 215 şi, totodată, ulterior perioadei legale de depunere a cererilor de plată (16 octombrie 2013 - 15 noiembrie 2013) stabilite conform prevederilor OMADR nr. 1125/2013.

Or, câtă vreme s-a dovedit legalitatea modificării capacităţii de producţie a Fermei nr. 5 abia începând cu data de 26 martie 2014, astfel că doar începând cu următorul an de angajament (anul III), documentaţia pentru creşterea capacităţii de producţie cu până la 50% la C. poate fi considerată ca fiind depusă în termenul legal, putând face obiectul analizei justificării plăţii.

Nici critica adusă de recurentă respingerii ca inadmisibil a celui de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect obligarea intimatei pârâte la acordarea sprijinului financiar constând în plăţi pentru bunăstarea animalelor nu este fondată.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată."

De asemenea, în conformitate cu art. 8 - Obiectul acţiunii judiciare din acelaşi act normativ, "(1) (...) se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.", iar în art. 18 sunt prevăzute soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa, astfel: "(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă."

Prin urmare, în materia contenciosului administrativ, obligaţia de a emite un act administrativ sau de a efectua o operaţiune administrativă este subsidiară constatării refuzului nejustificat al autorităţii de a soluţiona cererea corespunzătoare, ceea ce nu este cazul în speţă, instanţa de recurs stabilind cu caracter definitiv că nu a existat un refuz nejustificat.

În plus, verificarea cererii de plată şi a documentelor doveditoare ale îndeplinirii condiţiilor legale specifice fiecărui subpachet de măsuri pe care recurenta s-a angajat să le menţină pe o perioadă de 5 ani în exploataţiile sale intră în atribuţiile exclusive ale autorităţii publice legal desemnate, respectiv intimata-pârâtă APIA - Centrul Judeţean Ialomiţa.

Faţă de toate aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat, recursul nefiind fondat.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinţei nr. 321 din 4 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT