Nullity of tax assessment acts due to unauthorized inspector signature and procedural flaws in fiscal inspections

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi anularea Deciziei nr. DR 7727 din 16 decembrie 2014 a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi; anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x din 12 noiembrie 2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi - Inspecţia Fiscală Contribuabilii Mijlocii; anularea Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din 12 noiembrie 2014; repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea sumelor achitate, respectiv 185.900 RON (impozit pe profit şi accesorii) cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 11 din 26 ianuarie 2016, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de către reclamanta SC "A." SRL, în contradictoriu cu pârâta M.F.P. - A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei a formulat recurs reclamanta, prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu apreciindu-se că acesta se poate încadra în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă invocă încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de fond, respectiv, ale dispoziţiilor art. 46 art. 107 alin. (4) şi (5) şi ale art. 105 alin. (8) din O.U.G. nr. 92/2003.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Într-o primă critică se afirmă că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 46 din O.G. din 92/2003, care prevăd ca actele administrativ fiscale trebuiesc semnate de un inspector fiscal împuternicit de către organul fiscal sub sancţiunea nulităţii absolute articolul 46 din O.G. nr. 92/2003 privind "Nulitatea actului administrativ fiscal" -prevede expres că: "Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la (...) semnătura persoanei împuternicite a organului fiscal atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu."

Inspectorul B., nu a fost împuternicit de către organul fiscal să întocmească următoarele patru acte administrative fiscale, fiind încălcate astfel flagrant dispoziţiile art. 46 din O.G. nr. 92/2003:

- Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 31 iulie 2014

- Deciziei de impunere nr. x din data de 31 iulie 2014

- Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din data de 12 noiembrie 2014

- Deciziei de impunere nr. x din data de 12 noiembrie 2014

Aceste patru acte administrativ fiscale sus-menţionate, fiind semnate de un inspector fiscal (B.), inspector ce nu era împuternicit de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi să le întocmească şi să le semneze, fiind astfel încălcate prevederile art. 46 din O.G. nr. 92/2003.

Se critică afirmaţiile instanţei de fond care menţionează în motivare că "persoana adăugată echipei nu a făcut decât acte de verificare a bazelor de date, de documentare" însă chiar D.G.R.F.P. IAŞI a menţionat prin precizările depuse la dosarul cauzei că inspectorul B. a redactat atât raportul de inspecţie fiscală cât şi decizia de impunere.

Se mai pretinde că instanţa de fond nu a analizat precizările depuse de către subscrisa şi nici precizările depuse de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, care nu fac decât să confirme existenţa elementelor ce atrag nulitatea actului administrativ fiscal:

Inspectorul B. a făcut parte din echipa de control, acesta a lucrat efectiv la actele administrative fiscale împreună cu echipa de control la sediul A.J.F.P. Iaşi, a redactat şi semnat raportul de inspecţie fiscală nr. x din 31 iulie 2014, a întocmit şi semnat Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din data de 12 noiembrie 2014, a semnat şi întocmit Deciziei de impunere nr. x din data de 31 iulie 2014 precum şi decizia de impunere având nr. de înregistrare F-IS 852 din data de 12 noiembrie 2014. Reiese în mod clar ca acesta a sprijinit echipa de control încă de la începutul inspecţiei fiscale, motiv pentru care a şi semnat raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere ce are la baza raportul de inspecţie fiscală. A se observa data Ordinului de serviciu nr. F-IS 1272 din 02 iunie 2014 listat în 29 iulie 2014.

Reiese din precizările depuse la dosarul cauzei de către D.G.R.F.P. Iaşi faptul că deşi exista un ordin de serviciu având nr. F-IS 1272 din 02 iunie 2014 prin care era împuternicită doar dna. Consilier C. şi dna. Expert D., listat în mod corect în data de 02 iunie 2014, ora 12:21:30, inspectorii fiscali au încercat să întocmească în fals un alt ordin de serviciu prin care să fie împuternicit şi inspectorul fiscal B., având acelaşi nr. şi dată a emiterii, însă acesta a fost listat în data de 29 iulie 2014 ora 08:53, la sfârşitul inspecţiei fiscale.

În realitate sensul art. 46 din O.G. nr. 52/2003 cu referire la nulitatea actului administrativ este altul decât cel pretins de recurent. Astfel, nulitatea se raportează la lipsa semnăturii inspectorului pe actul de control şi nu cum pretinde partea şi nu lipsa semnăturii pe Ordinul de serviciu prin care acesta a fost desemnat.

De altfel dispoziţiile art. 105 din O.G. nr. 92/2003 fac referire la acelaşi gen de obligaţii ale inspectorului fiscal de a prezenta împuternicire şi ordinul de serviciu celui controlat. Or, câtă vreme acesta nu a contestat nici la începutul inspecţiei, nici pe parcursul ei în niciun mod valabilitatea respectivelor înscrisuri, invocările ulterioare apar nu doar ca tardive, dar şi lipsite de finalitate din punct de vedere juridic.

În legătură cu secundul motiv, recurenta afirmă că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că a fost încălcat art. 107 alin. (4) şi (5) din O.G. nr. 92/2003.

Art. 107 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. fisc. prevede că:

(4) Contribuabilul are dreptul să îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.

(5) Data încheierii inspecţiei fiscale este data programată pentru discuţia finală cu contribuabilul sau data notificării de către contribuabil că renunţă la acest drept.

Se mai arată că la Cap. II - Date despre contribuabil - pct. 10 din Raportul de Inspecţie Fiscală având nr. x din 31 iulie 2014 persoana desemnată să reprezinte contribuabilul pe durata inspecţiei fiscale este Dl. E.

Administratorului societăţii (reprezentatul contribuabilului) nu i-a fost respectat dreptul de a-şi exprima un punct de vedere în formă scrisă şi totodată nu a avut loc discuţia finală cu acesta.

Acesta nu a primit în mod legal nicio invitaţie la discuţia finală ce trebuia să aibă loc în 29 iulie 2014. Acest aspect reiese foarte clar din precizările depuse de către D.G.R.F.P. Iaşi unde se menţionează expres ca dna. F. în data de 29 iulie 2014 a refuzat să semneze de primire invitaţia la discuţia finală.

În aceste condiţii D.G.R.F.P. Iaşi trebuia să comunice prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire invitată la discuţia finală.

Această susţinere este de asemenea lipsită de acoperire normativă, refuzul primirii invitaţiei făcând ca orice culpă să treacă în sarcina reprezentantului recurentei. Nu există vreo obligaţie stabilită normativ ca în faţa unui refuz al celui inspectat, organul fiscal să comunice prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire invitaţie cum pretinde partea.

De aceea, nici celelalte obligaţi precum că reprezentatul legal nu a notificat organele fiscale că renunţă la dreptul de a purta discuţia finală nu au vreun suport justificativ în susţinerea poziţiei părţii, ambii participanţi având o îndatorire de diligenţă în finalizarea lucrări şi nu tergiversare a ei.

Un ultim motiv de recurs se referă la aceea că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că au fost încălcate prevederilor art. 105 alin. (8) din O.G. nr. 92/2003.

Art. 105 din O.G. nr. 92/2003 prevede la alin. (8): "La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscală. În declaraţie se va menţiona şi faptul că nu fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de contribuabil."

Inspectorii fiscali nu au solicitat persoanei desemnate de către recurent (dl. E. - administrator SC A. S.R.L) să dea o declaraţie scrisă pe propria răspundere, iar lipsa acestei declaraţii atrage nulitatea raportului de inspecţie fiscală.

În realitate textul normativ indicat impune o obligaţie doar în sarcina contribuabilului, nu a autorităţii fiscale, lipsa ei neputând în mod logic să-i profite.

Mai mult, nu există niciun text care să sancţioneze lipsa acestor declaraţii cu nulitatea raportului de inspecţie fiscală.

Astfel, în raport de concluziile de mai sus hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legal.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate, recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte urmează, în temeiul dispoziţiilor art. 495 C. proc. civ., a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 11 din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT