Challenge to integrity evaluation report barred by 15-day deadline and requirement to contest subsequently modified report
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cross-appeals filed by the plaintiff and the defendant, thereby upholding the Court of Appeal's judgment that the challenge against the unmodified integrity report was time-barred while ordering the National Integrity Agency to communicate the subsequently modified report to the plaintiff. The dispute concerned the annulment or finding of absolute nullity of an evaluation report issued in 2013 that found the plaintiff, a public official, in a state of incompatibility for holding a local council position concurrently with a role on a corporate board. The Court of Appeal had rejected the claim regarding the original report as late under the 15-day statutory contestation deadline but compelled the agency to deliver the corrected report, which contained material error corrections but had not been formally served. Relying on Article 9(2) of the Code of Civil Procedure regarding the limits of the claim, Article 21(4) of Law No. 176/2010 mandating communication of corrected reports, and Article 22(1) of Law No. 176/2010 establishing the 15-day imperitive deadline for challenging administrative integrity decisions, the Supreme Court ruled that the original report was correctly dismissed for tardiness and that the agency’s obligation to communicate the modified report constituted the proper procedural remedy, allowing the plaintiff to file a new contestation within the statutory period.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 9 alin. (2) C. proc. civ; Challenge to integrity evaluation report barred by 15-day deadline and requirement to contest subsequently modified report: The dispute concerned the annulment or finding of absolute nullity of an evaluation report issued in 2013 that found the plaintiff, a public official, in a state of incompatibility for holding a local council position concurrently with a role on a corporate board. The Court of Appeal had rejected the claim regarding the original report as late under the 15-day statutory contestation deadline but compelled the agency to deliver the corrected report, which contained material error corrections but had not been formally served. Relying on Article 9(2) of the Code of Civil Procedure regarding the limits of the claim, Article 21(4) of Law No. 176/2010 mandating communication of corrected reports, and Article 22(1) of Law No. 176/2010 establishing the 15-day imperitive deadline for challenging administrative integrity decisions, the Supreme Court ruled that the original report was correctly dismissed for tardiness and that the agency’s obligation to communicate the modified report constituted the proper procedural remedy, allowing the plaintiff to file a new contestation within the statutory period.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeals as unfounded.
Substantive legal basis governing the review of administrative acts in the context of integrity matters.
Full text
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat instanţei să se dispună următoarele:
- suspendarea efectelor raportului de evaluare nr. x/12.07.2013 până la soluţionarea definitivă a cauzei;
- să se constate refuzul nejustificat de a răspunde în termenul legal cererii depuse la data de 30.09.2014 referitoare la reevaluarea situaţiei de fapt prin raportul de evaluare x/12.07.2013;
- să se constate refuzul nejustificat de a comunica raportul de evaluare astfel cum a fost modificat şi, pe cale de consecinţă,
- să se dispună obligarea la comunicarea raportului de evaluare x/12.07.2013;
- să se dispună repunerea în termenul legal faţă de momentul comunicării şi, pe cale de consecinţă,
- în principal să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare x/12.07.2013;
- în subsidiar să se constate nelegalitatea raportului de evaluare x/12.07.2013 cu privire la constatarea stării de incompatibilitate;
- cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 4682 din 19.06.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus declinarea de competenţă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La data de 28.10.2015, reclamantul A. a formulat cerere precizatoare a acţiunii solicitând instanţei să dispună următoarele:
- în principal, să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare x/12.07.2013
- în subsidiar, să se constate refuzul nejustificat de a răspunde în termenul legal cererii depuse la data de 30.09.2014 referitoare la reevaluarea situaţiei de fapt prin raportul de evaluare x/12.07.2013
- să se constatate refuzul nejustificat de a-i comunica raportul de evaluare astfel cum a fost modificat şi transmis CGMB şi pe cale de consecinţă
- să se dispună obligarea la comunicarea raportului de evaluare x/12.07.2013
- să se dispună repunerea în termenul legal faţă de momentul comunicării şi pe cale de consecinţă
- să se constate nelegalitatea raportului de evaluare x/12.07.2013 cu privire la constatarea stării de incompatibilitate.
La data de 13.01.2016 a fost formulată o nouă precizare a acţiunii prin care s-a solicitat, în principal, anularea raportului de evaluare nr. x/12.07.2013.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 130/21.01.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia tardivităţii, a fost respins capătul de cerere având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/12.07.2013, nemodificat, emis de pârâtă şi comunicat reclamantului în data de 15.07.2013, ca tardiv, a fost obligată pârâta la comunicarea către reclamant a raportului de evaluare nr. x/12.07.2013, modificat, comunicat de pârâtă către Primăria Municipiului Bucureşti în data de 19.11.2013 şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 1301/2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs atât reclamantul A. cât şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
1. Prin recursul declarat recurentul reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii excepţiei de tardivitate şi admiterea capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a raportului de evaluare nr. x/12.07.2013.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că în mod greşit a reţinut instanţa în raport de modificările formulate la acţiune că s-a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/2013, nemodificat.
Ca urmare, în mod greşit s-a admis excepţia tardivităţii cu atât mai mult cu cât motivele de nulitate absolută pot fi invocate oricând.
În cauză au fost emise două rapoarte de evaluare, unul comunicat şi unul necomunicat, primul raport reţinând o situaţie de fapt nereală, motiv de nulitate absolută.
Însăşi sesizarea ANI constituie motiv de nulitate absolută, iar ceea ce s-a solicitat instanţei este a se constata nulitatea absolută pentru viciu de formă, viciu ce se încadrează în fraudă la lege în condiţiile în care a fost sancţionată o persoană pentru o situaţie de fapt nereală.
Astfel, la data de 15.11.2010 Agenţia Naţională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu lucrarea nr. 84635/A/II/16.10.2010 cu privire la faptul că reclamantul A. în calitate de consilier general în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti a acumulat împreună cu familia o avere ce depăşeşte veniturile relatate, iar prin Nota nr. x/15.04.2013 se comunica extinderea obiectului de evaluare cu privire la veniturile familiei, în calitate de primar al Comunei X.
De asemenea, din raportul de evaluare rezultă că perioada supusă evaluării a fost 19.06.2008, data validării în funcţia de consilier general încălcându-se astfel principiu neretroactivităţii legii, prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 fiind aplicate cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Prin principiul neretroactivităţii legii civile se înţelege regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor care se ivesc după intrarea ei în vigoare, iar nu şi situaţiilor anterioare.
Principiul neretroactivităţii legii civile este şi principiu constituţional încă din anul 1991, art. 15 alin. (2) din Constituţia în vigoare stabilind, fără echivoc, că " legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".
Astfel, perioada 19.06.2008 şi până la data 05.09.2010 (data intrării în vigoare a legii) nu putea fi evaluată şi determinată ca reprezentând incompatibilitate în baza unui act normativ intrat în vigoare la o dată ulterioară, întrucât prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 potrivit cu care "Activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora" se impun a fi interpretate în sensul că sunt aplicabile situaţiilor juridice născute sau apărute după intrarea în vigoare a legii, respectiv după septembrie 2010 şi nicidecum unor situaţii preexistente.
În concluzie, perioada care ar fi trebuit sa fie analizată de către ANI era cel mult de la data de 05.09.2010 - iulie 2013.
La pagina 2 a Raportului de evaluare conţine o propoziţie căreia îi lipseşte nu numai predicatul, dar şi logica .Pot doar să presupun ce ar fi vrut să sublinieze inspectorul ANI: "Potrivit dispoziţiilor art. 32 din Legea 176/2010 (...)"
2. Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin recursul formulat în cauză şi întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat instanţei admiterea recursului, casarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
Astfel, reclamantul A., a fost consilier general al Consiliului General al Municipiul Bucureşti, pentru mandatul 2008 - 2012.
Raportul de evaluare nr. x/12.07.2013 a fost redactat la data de 12.07.2013, fiind comunicat la data de 16.07.2013, dar constatând că în cuprinsul raportului de evaluare a intervenit o greşeală de ordin material, inspectorul de integritate a întocmit un proces-verbal de îndreptare a acestei erori, act ce a fost comunicat intimatului o dată cu raportul de evaluare.
Ulterior, raportul de evaluare cu nr. x, aşadar, acelaşi număr de înregistrare, fiind îndreptarea şi îndepărtarea erorii materiale, eroare asupra căreia reclamantul fusese încunoştinţat, a fost comunicat Primăriei Municipiului Bucureşti.
Inspectorul de integritate a menţinut numărul de înregistrare al actului transmis către reclamant şi pe exemplarul din raportul transmis Primăriei Bucureşti, întrucât reprezintă acelaşi act administrativ, nefiind vorba, aşa cum greşit a considerat instanţa de fond, de două acte administrative distincte.
Conţinutul celor două documente este acelaşi, având în vedere că reprezintă acelaşi raport de evaluare, eroarea materială comisă de inspectorul de integritate fiind îndreptată - singura diferenţă constând în faptul că reperarea acestei erori materiale a fost efectuată printr-un document - anexă, respectiv, eroarea a fost îndepărtată direct din cuprinsul raportului, în exemplarul transmis către Primărie.
În concluzie, hotărârea Curţii de Apel Bucureşti - de a transmite către reclamant raportul de evaluare transmis Primăriei Bucureşti nu are obiect, procedura comunicării raportului de evaluare nr. x/12.07.2013 fiind deja îndeplinită, conform Legii nr. 176/2010, faţă de persoana evaluată A., raportul de evaluare transmis Primăriei Bucureşti fiind acelaşi cu cel transmis intimatului.
Apărările formulate în cauză
Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată şi recursul declarat în cauză.
Şi recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul-reclamant prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, arătând că raportul de evaluare a fost comunicat la data de 16.07.2013 cu confirmare de primire iar contestaţia a fost formulată la data de 27.11.2014, cu depăşirea termenului legal de 15 zile.
Pe fondul cauzei, sunt reiterate argumentele expuse în întâmpinarea formulată şi în primul ciclu procesual.
Procedura de filtru a recursului
În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate, a apărărilor expuse prin întâmpinări, s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părţilor.
Prin încheierea de şedinţă din data de 15 mai 2018 au fost admise în principiu recursurile formulate de reclamantul A. şi de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 130 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată în limitele criticilor formulate, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente se constată că recursurile sunt nefondate. Având în vedere că motivele de recurs formulate de ambii recurenţi sunt strâns legate, Înalta Curte urmează a analiza împreună motivele de recurs expuse.
Prin raportul de evaluare nr. x/12.07.2013, comunicat recurentului-reclamant la data de 15.07.2013 s-a reţinut starea de incompatibilitate pentru perioada 5.05.2010-2.05.2011 prin deţinerea funcţiei de consilier general al Primăriei Municipiului Bucureşti concomitent cu calitatea de administrator -membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii Naţionale a Sării SA, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Ulterior, a fost întocmit procesul-verbal nr. x/G/II/2.08.2013, de îndreptare a erorilor materiale strecurate în raportul de evaluare nr. x/12.03.2013, dispunându-se totodată întocmirea unui nou raport de evaluare, purtând acelaşi număr prin care să fie modificate erorile materiale, noul raport nefiind comunicat persoanei vizate, respectiv recurentului-reclamant A..
La data de 27.11.2014, recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal să verifice legalitatea raportului de evaluare comunicat la data de 15.07.2013, instanţa de fond pronunţându-se în limitele investirii, cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ.
Prin precizările la acţiune, reclamantul nu a solicitat instanţei să verifice legalitatea noului raport de evaluare necomunicat, ci a raportului comunicat şi nemodificat, aspect confirmat chiar de apărătorul recurentului în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2018.
Cu privire la acest raport nemodificat şi comunicat recurentului-reclamant la data de 15.07.2013, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii ţinând cont de dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.
Erorile materiale strecurate în cuprinsul raportului de evaluare nemodificat au fost înlăturate de recurenta-pârâtă, fiind întocmit un nou raport de evaluare cu acelaşi număr ce nu a fost comunicat persoanei evaluate.
Este evident că în condiţiile în care a fost întocmit un nou raport de evaluare în care sunt înlăturate erorile materiale cuprinse în primul raport, recurenta-pârâtă avea obligaţia legală de a comunica noul raport conform dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 iar de la comunicarea noului raport urmând a curge termenul de 15 zile prevăzut de art. 22 alin. (1) din acelaşi act normativ termen în care recurentul-reclamant poate valorifica dreptul său de contestare.
Raportul de evaluare fiind un act administrativ, motivele de nulitate pot fi invocate în termenele stabilite expres de dispoziţiile legale incidente, alegaţiile recurentului-reclamant neputând fi reţinute, erorile de fapt strecurate în cuprinsul primului raport nemodificat nefiind motive de nulitate absolută în sensul dispoziţiilor art. 174 alin. (2) raportat la art. 178 alin. (1) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât vătămarea produsă a fost înlăturată prin întocmirea noului raport modificat, recurenta-pârâtă având obligaţia legală de a comunica raportul de evaluare modificat, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, iar persoana evaluată, respectiv recurentul-reclamant având posibilitatea legală de a contesta raportul modificat după comunicare, în termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.
Concluzionând, se reţine că instanţa de fond s-a pronunţat în limitele investirii conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la raportul de evaluare nemodificat, excepţia tardivităţii contestării raportului fiind corect respinsă de prima instanţă în raport de termenul imperativ prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.
Totodată, în mod corect s-a dispus comunicarea raportului de evaluare modificat, ţinând cont de dispoziţiile art. 21 din acelaşi act normativ, instanţa de fond respectând şi aplicând corect normele de drept material incidente, motivele de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de ambii recurenţi neputând fi reţinute.
Restul motivelor de recurs invocate vizând fondul cauzei, respectiv cauza de incompatibilitate, nu vor fi analizate de instanţa de recurs în condiţiile în care instanţa de fond s-a pronunţat exclusiv pe excepţia tardivităţii raportat la raportul de evaluare nemodificat, noul raport de evaluare astfel cum a fost modificat urmând a fi comunicat persoanei evaluate care are posibilitatea legală de a-şi valorifica drepturile în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 176/2010.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 130 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de către reclamantul A. şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 130 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2018.
Procesat de GGC - GV