Joint and several liability of company administrator: admissibility of substantive review when tax authority's objection decision lacks mandatory motivation under Article 211(3) of the Fiscal Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2/2013 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 509 din 12.12.2012 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 394 din 10.10.2012 vizând atragerea răspunderii solidare a reclamantului cu SC B. SRL, pentru suma de 9.718.619 RON, în raport de dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. c) şi d) din O.G. nr. 92/2003.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată, în esenţă, că a fost administrator al SC B. SRL, perioadă în care şi-a exercitat mandatul cu bună credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor legale, fără a se putea reţine în sarcina sa o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, sau legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu stabilit prin decizia contestată, toate veniturile societăţii fiind folosite pentru plata salariilor angajaţilor şi a datoriilor către stat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 pentru a se putea dispune angajarea răspunderii.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3.530 din 13.11.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A., fiind anulată Decizia nr. 509 din 12.12.2012 emisă de pârâtă, aceasta fiind obligată să reanalizeze contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 393 din 10 octombrie 2012.

În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Decizia nr. 509 din 12.12.2012 prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantului, este nelegală, fiind nemotivată în condiţiile în care organul emitent nu a analizat niciuna dintre criticile formulate de reclamant, fiind încălcate dispoziţiile art. 211 alin. (3) C. proc. fisc. , iar în lipsa unei motivări instanţa este în imposibilitate de a cenzura pe fond actul administrativ contestat.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3.530 din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat, în raport de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanţa nu s-a pronunţat pe fondul cauzei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că în mod corect a fost anulată Decizia nr. 509/2012 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, dar instanţa a refuzat să se pronunţe pe fondul cauzei fără a analiza motivele de nelegalitate ale deciziei contestate invocate în susţinerea contestaţiei.

Recurentul apreciază că instanţa de fond trebuia să anuleze Decizia nr. 509/2012 pentru nemotivare fără a se putea dispune obligarea pârâtului să analizeze contestaţia formulată împotriva "Deciziei nr. 393 din 10.10.2012, apreciind că soluţia corectă era de anulare a Deciziei nr. 509/2012 ca netemeinică şi nelegală, urmare a constatării nemotivării acesteia".

În dezvoltarea punctului de vedere expus, recurentul a reluat argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată, argumente ce vizează fondul cauzei prin raportare la dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. c) şi d) din O.G. nr. 92/2003.

Procedura filtru

În procedura filtru reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., instanţa a verificat îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzută de art. 486 C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de şedinţă din 8 decembrie 2015, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat.

Astfel, prin Decizia nr. 393 din 10.10.2012 emisă de pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului A. cu SC B. SRL pentru suma de 9.718.619 RON din care 1.129.559 RON dobânzi şi 1.203.636 RON obligaţii de plată.

Recurentul-reclamant în raport de dispoziţiile art. 209 alin. (2) C. proc. fisc. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 393/2012, contestaţie ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 509/12 decembrie 2012 emisă de pârât.

Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei este reglementat prin dispoziţiile art. 211 C. proc. fisc. , dar din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă care au fost motivele de fapt şi drept avute în vedere de organul de soluţionare a contestaţiei pentru emiterea deciziei, conform art. 211 alin. (3) C. proc. fisc. , instanţa fiind pusă în imposibilitate de a verifica pe fond actul administrativ contestat, aspect reţinut corect de prima instanţă.

Ca urmare, instanţa de fond în mod corect a dispus anularea Deciziei nr. 509/2012 emisă de pârâtă, având în vedere dispoziţiile art. 211 alin. (3) C. proc. fisc. , urmând ca pârâtul să emită o decizie de soluţionare a contestaţiei cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 211 C. proc. fisc. , dând posibilitatea instanţei de a analiza criticile formulate într-o eventuală contestaţie.

Susţinerea recurentului, în sensul că instanţa de fond trebuia să anuleze Decizia nr. 509/2012 "ca netemeinică şi nelegală, urmare a constatării nemotivării acesteia" nu are un fundament legal, criticile, vizând fondul cauzei neputând fi cenzurat de prima instanţă în raport de contextul factual expus.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3.530 din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3.530 din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2016.

Procesat de ED