Civil servant salary-rights claim under Law No. 153/2017 assigned to tribunal as common-law court for service disputes.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 10 noiembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul Ministerul Public la reîncadrarea sa în conformitate cu art. 36 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice începând cu data de 01.07.2017 conform prevederilor art. 45 anexa N, cap. VIII, secţiunea 1, art. 1 lit. e) din Legea nr. 153/2017; obligarea pârâtului Ministerului Public la plata drepturilor salariale aferente funcţiei publice de specialist conform art. 45, Anexa nr. V, Cap. 1, lit. b), nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017 până la data pronunţării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 424/27.03.2018 Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cererii.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Caraş-Severin a reţinut că, din analiza prevederilor art. 37 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, rezultă faptul că instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cererea este cea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 554/2004. În cauză fiind contestat un ordin de salarizare emis de Procurorul General al Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine curţii de apel.

2.2. Prin Sentinţa nr. 208 din data de 22 august 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulată în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat că între Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Caraş-Severin, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a ivit un conflict negativ de competenţă, iar în baza dispoziţiilor art. 134 noul C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici pentru determinarea instanţei competente, deoarece art. 37 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice face referire doar la instanţa de contencios administrativ sau, după caz, instanţa judecătorească competentă potrivit legii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

În fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul A. - având funcţia publică de inspector antifraudă, detaşat pe postul de specialist antifraudă în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Public la reîncadrarea sa în conformitate cu art. 36 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice începând cu data de 01.07.2017 conform prevederilor art. 45 anexa N, cap. VIII, secţiunea 1, art. 1 lit. e) din Legea nr. 153/2017; obligarea pârâtului Ministerului Public la plata drepturilor salariale aferente funcţiei publice de specialist conform art. 45, Anexa nr. V, Cap. 1, lit. b), nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017 până la data pronunţării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii.

Înalta Curte, învestită cu conflictul de competenţă, nu poate îmbrăţişa opinia tribunalului în sensul că, în speţă, stabilirea instanţei competente se face potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv, în raport de gradul autorităţii emitente a actului "atacat".

Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) "reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".

Curtea de apel a apreciat că, în materia raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, deci inclusiv în ceea ce priveşte cererea de reîncadrare în funcţia corespunzătoare cu stabilirea drepturilor salariale, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 actualizată, competenţa materială de a soluţiona litigiul în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.

Acest raţionament echivalează cu interpretarea că dispoziţiile Legii nr. 188/1999 reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcţionarii publici, lege care la rândul ei se completează cu Legea nr. 554/2004 ce reprezintă dreptul comun mai larg în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competenţă generală de soluţionare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanţă de drept comun.

În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caras Severin, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Tribunalului Caras Severin, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV