Jurisdictional threshold for fiscal contentions determined by contested sum rather than total tax assessment value

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2017 reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să anuleze în parte Decizia nr. Decizia nr. 3577 din 29.06.2016, să admită contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F.- SV 212 din 26.03.2015, a raportului de inspecţie fiscală nr. x din 26.03.2015 şi să anuleze actele administrativ fiscale contestate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 730/c.a/18.05.2017 a Tribunalului Iaşi, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii - aşa după cum aceasta a fost completată - formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F.- SV 212 din 26.03.2015 priveşte o obligaţie fiscală suplimentară de plată în valoare de 2.470.711 RON.

Instanţa a avut în vedere prevederile tezei I a alin. (1) din art. 10 din Legea nr. 544/2004, apreciind că tribunalul nu este competent să soluţioneze litigiile privind actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON .

Deşi prin acţiune reclamanta a solicitat anularea parţială a deciziei, potrivit prevederilor legale incidente, competenţa de soluţionare a cererii se stabileşte prin raportare la întreaga valoare a acestora şi nu se rezumă numai la câtimea atacată printr-o eventuală contestaţie.

2.2. Prin Sentinţa Sentinţa nr. 86 din data de 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, în favoarea Tribunalului Iaşi.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării lui.

Pronunţând această soluţie Curtea de Apel a reţinut că prezentul litigiu este unul ce vizează obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 19752 RON (sub pragul de 1.000.000 de RON ce atrage competenţa curţii de apel), competenţa aparţine, în raport de cea de-a doua clasificare menţionată, tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să anuleze în parte Decizia nr. 3577 din 29.06.2016, să admită contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F.- SV 212 din 26.03.2015, a raportului de inspecţie fiscală nr. x din 26.03.2015 şi să anuleze actele administrativ fiscale contestate.

Reclamanta a formulat cerere de anulare în parte a deciziei doar în ceea ce priveşte art. 2 din dispozitiv, reprezentând respingerea ca nemotivată a contestaţiei formulate cu privire la suma de 19.752 RON (17.592 RON - TVA, 1296 RON - dobânzi şi majorări, 864 RON - penalităţi de întârziere aferente TVA).

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (în vigoare la momentul formulării contestaţiei) litigiile (...), precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, (...), precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii, raportat la valoarea obligaţiilor contestate, este de 19.752 RON, sub 1.000.000 RON, prag valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a tribunalului.

În acord cu soluţia pronunţată de curtea de apel, soluţie îmbrăţişată şi în cadrul şedinţei de unificare a practicii instanţelor de contencios administrativ şi fiscal a preşedinţilor secţiilor de contencios administrativ şi fiscal de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curţile de apel din data de 30 - 31 mai 2016 desfăşurată la Curtea de Apel Oradea în perioada 30 - 31 mai 2016, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu (suma contestată), iar nu cuantumul integral al taxelor şi impozitelor, contribuţiilor, datoriilor vamale şi obligaţiilor accesorii stabilite prin actul administrativ.

Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada fragmentării cu rea-credinţă a deciziei de soluţionare a contestaţiei pentru a se pune în discuţie problema eludării normelor de competenţă. De altfel, în acea ipoteză ar exista remedii procesuale la îndemâna instanţelor pentru a se dispune reunirea cauzelor.

În concluzie, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de suma contestată în concret şi nu de valoarea sumelor reţinute în decizia de soluţionare a contestaţiei.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV