Intervention denied: civic interest in public-loss recovery insufficient for accessory joinder

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamantele UAT Domneşti, Consiliul Local Domneşti şi Primăria Comunei Domneşti au chemat în judecată pe pârâtul A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat acesta la plata sumei de 312821,4 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul adus bugetului comunei Domneşti în perioada în care acesta a deţinut funcţia de primar, respectiv pentru faptele în urma cărora a fost condamnat penal, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamanţilor formulată de petentul B. în cauza având ca obiect recursul declarat de recurentul pârât A. împotriva Sentinţei civile nr. 374 din data de 27.04.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. x/2017.

3. Recursul.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intervenientul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:

- instanţa nu a analizat corect probele existente la dosar şi nu şi-a exercitat rolul activ în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

- hotărârea nu respectă dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ. întrucât nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia;

- consideră recurentul că interesul său este dovedit în condiţiile în care a formulat plângere penală pentru recuperarea prejudiciului şi a făcut numeroase memorii către autorităţi ale statului în acest sens;

- chiar dacă interesul său nu este născut sau actual conform dispoziţiilor art. 33 din C. proc. civ., se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru preîntâmpinarea unei pagube.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ. şi art. 483 - 502 din C. proc. civ.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării Înalta Curte reţine că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamantele UAT Domneşti, Consiliul Local Domneşti şi Primăria Comunei Domneşti au chemat în judecată pe pârâtul A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat acesta la plata sumei de 312821,4 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul adus bugetului comunei Domneşti în perioada în care acesta a deţinut funcţia de primar, pentru faptele în urma cărora a fost condamnat penal.

O primă concluzie pe care o impune analiza dispoziţiilor referitoare la formularea şi soluţionarea cererilor de intervenţie accesorie cuprinse în C. proc. civ. art. 61 - 67 C. proc. civ. este aceea că terţul a cărui cerere de intervenţie accesorie nu a fost admisă în principiu nu poate formula critici împotriva încheierii de respingere a cererii, decât referitoare la soluţia dată cererii sale, sub aspectul interesului personal în promovarea intervenţiei accesorii.

Atât în cadrul cererii adresate în cadrul judecării cauzei în faţa curţii de apel, cât şi prin memoriul de recurs cu care a învestit instanţa supremă, intervenientul nu a probat interesul în formularea cererii şi necesitatea sprijinirii apărării reclamanţilor

În analiza interesului, astfel cum corect a observat şi recurentul invocând dispoziţiile art. 33 din C. proc. civ., instanţa trebuie însă sa se raporteze la raportul juridic dedus judecăţii, raport juridic născut intre pârât şi autoritatea administrativ locală a cărui buget a fost prejudiciat prin faptele sale, constatate de către instanţa penală.

Interesul legitim al intervenientului ca membru al comunităţii locale care s-a materializat prin memoriile şi sesizările prin care a semnalat autorităţilor încălcarea unor norme legale, nu trebuie confundat cu "interesul" cerut de dispoziţiile art. 61 din C. proc. civ. de a sta în judecată alături de reclamante.

Deşi natura juridică a intervenţiei accesorie este de apărare, totuşi trebuie reţinut că terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit. Acesta trebuie să justifice interesul său propriu, determinat, legitim născut şi actual în participarea la judecata procesului.

Chiar şi în ipoteza preîntâmpinării producerii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, paguba trebuie să vizeze propriul patrimoniu şi nu cel al unităţii administrativ teritoriale.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că încheierea recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV