Suspension of execution of administrative act: limits of well-founded case and imminent harm in summary review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată la 11.08.2015, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând suspendarea executării Notificării nr. x/30.07.2015 emisă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea acestui act administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3431 din 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2015, s-a admis cererea şi s-a dispus suspendarea executării notificării nr. x/30.07.2015 emisă de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:

Prima instanţă a reţinut, în motivarea cerinţei cazului bine justificat, faptul că este îndeplinită prin aceea că notificarea contestată nu este motivată, TVA este inclus în procentul "p", pârâta a comunicat reclamantei valoarea de compensare/decontare a medicamentelor în loc să comunice valoarea consumului de medicamente aferente vânzărilor reclamantei. Or, toate aceste argumente privesc fondul cauzei. Referitor la nemotivarea actului administrativ, se arată că în preambulul notificării este menţionat temeiul de drept. TVA a fost eliminată începând cu trimestrul IV al anului 2012, iar din trimestrul IV al anului 2014, ca urmare a apariţiei O.U.G. nr. 69/2014, legiuitorul a reglementat în mod expres obligaţia plătitorilor de a deduce TVA din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de către CNAS în vederea stabilirii, calculării şi declarării contribuţiei trimestriale. Cu privire la faptul că pârâta a comunicat reclamantei valoarea de compensare/decontare a medicamentelor, în loc să comunice valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor reclamantei, se arată că această afirmaţie este eronată, deoarece, conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

În ceea ce priveşte cerinţa privind prevenirea unei pagube iminente, nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcţionării activităţii la nivelul reclamantei; pentru trimestrul II 2015, reclamanta a încasat valoarea medicamentelor decontate şi nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate şi nici consumul.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-reclamantă A. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Condiţia cazului bine justificat este îndeplinită, pentru mai multe motive. Astfel, CNAS a determinat în mod flagrant baza de calcul a contribuţiei, comunicând valoarea de compensare/decontare a medicamentelor, în loc să comunice valoarea consumului de medicamente; notificarea este lipsită de orice motivare în fapt; existau erori flagrante privind medicamentele incluse în notificare.

În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, se arată că paguba iminentă constă într-un prejudiciu patrimonial grav ca urmare a existenţei obligaţiei de declarare şi de plată a contribuţiei clawback. În cazul în care reclamanta plăteşte contribuţia, aceasta ar plăti o taxă cu privire la care există puternice indicii de nelegalitate; dacă nu plăteşte această contribuţie, reclamanta se expune sancţiunilor reglementate de Codul de procedură fiscală şi de O.U.G. nr. 77/2011.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18 aprilie 2018, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtă.

Acţiunea în anulare a Notificării nr. x/30.07.2015 emisă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, fiind pronunţată Sentinţa civilă nr. 238/1.02.2017, prin care a fost admisă în parte acţiunea precizată, a fost anulată Notificarea nr. x/30.07.2015 şi Adresa nr. x/02.09.2015 şi a fost respinsă în rest, ca neîntemeiată, acţiunea precizată.

6. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Prezentul recurs priveşte modalitatea de interpretare a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ şi de aplicare concretă a acestora în cauza de faţă.

Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este fondat, deoarece recurentul-reclamant nu a invocat nicio împrejurarea de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Astfel, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situaţie de excepţie, în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, intimata-reclamanta a invocat în susţinerea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, faptul că: notificarea contestată nu este motivată; TVA este inclus în procentul "p" pârâta a comunicat reclamantei valoarea de compensare/decontare a medicamentelor în loc să comunice valoarea consumului de medicamente aferente vânzărilor reclamantei.

În ceea ce priveşte nemotivarea, aspect ce poate fi verificat pe calea unei cereri de suspendare, se constată că notificarea emisă conţine în preambulul său temeiul de drept în baza căruia a fost emisă (O.U.G. nr. 77/2011), iar din coroborarea acestuia cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006, rezultă temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere de recurentă la emiterea actului administrativ în litigiu.

În raport de restul motivelor invocate de intimata-reclamantă, Înalta Curte apreciază că analizarea lor pe calea prezentei cereri de suspendare ar presupune o verificare minuţioasă a tuturor elementelor ce au stat la baza emiterii notificării. Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranşare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, motivele invocate de recurentul-reclamant nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinită, cât timp nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcţionării activităţii la nivelul reclamantei; pentru trimestrul II 2015, intimata-reclamantă a încasat valoarea medicamentelor decontate şi nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate şi nici consumul.

Având în vedere aceste considerente, nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că se impune reformarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, în sensul casării sentinţei şi respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi rejudecând, va respinge cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei nr. 3431 din 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2015.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV