Rural investment co-financing termination upheld; insolvency trigger and missed deadline defeat appeal.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 04.03.2015, pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. de dosar x/2015, reclamanta SC A. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Dolj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.07.2014 (ANEXA 1); admiterea contestaţiei împotriva Deciziei nr. 22184/2014 şi pe fond anularea Deciziei nr. 30237/04-09-2014 emisă de Cabinetul Directorului General al A.F.I.R Bucureşti.

2. Hotărârea instanţei de declinare a competenţei

Prin Sentinţa nr. 1433 de la 04 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta SC A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale,cu sediul în Bucureşti, şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Dolj, având ca obiect anulare acte administrative, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 132/2016 din 18 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar B. şi C. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Craiova, având ca obiect anulare act administrativ.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 132/2016 din 18 martie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar D. şi E. C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Concret, recurenta a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că în conformitate cu disp. art. 12 alin. (1) din anexa 1 a Contractului, recurenta nu ar fi solicitat "mai înainte de sfârşitul duratei de execuţie a investiţiei" prelungirea duratei de execuţie a Contractului.

Se susţine că la data de 21.04.2011 a încheiat cu A.P.D.R.P. România proiectul numărul x având ca obiectiv "Construcţie şi dotare utilaje pentru fabrica de pâine, produse de panificaţie şi patiserie în Drobeta Turnu Severin" fapt pentru care s-a încheiat Contractul de Finanţare numărul x/21.04.2011 cu o durata de 36 de luni, aşa cum rezulta din disp. art. 2.2. din Contractul-cadru cât şi din disp. art. 12.3 din Anexa C 1.1.

Astfel perioada de 36 de luni (3 ani) începe sa curgă de la data semnării contractului Cadru respectiv data de 21.04.2011 şi se împlineşte în data de 21.04.2014.

În concluzie nu se poate retine că recurenta nu a solicitat înăuntrul perioadei contractuale posibilitatea prelungirii Contractului Cadru din moment ce a depus, la data de 06.02.2014, documentaţia necesară prelungirii acestui Contract.

Recurenta precizează că înăuntrul termenului de 15 zile - impus de intimate şi înăuntrul termenului contractual - a fost trimisă documentaţia aferentă solicitării de prelungire a duratei de execuţie a contractului de finanţare x, conform adresei nr. x/06.06.2014 numită Scrisoare de înaintare şi comunicată OJPDRP Mehedinţi sub nr. 487/06.02.2014. În cuprinsul Scrisorii de înaintare a fost ataşat opisul cu înscrisurile solicitate - Nota explicativă memoriu justificativ, raport de progres declaraţie eşalonare plăţi, grafic de implementare.

Din acest motiv, apreciază că nu se poate reţine că nu ar fi respectat dispoziţiile contractuale cu privire la faptul că nu a notificat intimata cu privire la intenţia de prelungire a Contractului-cadru în conformitate cu disp. art. 12 alin. (1) din Anexă şi nici că a depăşit termenul limită de 15 zile prevăzut în formularul AP 2.

În privinţa menţiunilor instanţei de fond privitoare la Scrisoarea de garanţie bancară, recurenta arată că nu există în Contractul-cadru cu APDRP vreo clauză care să condiţioneze prelungirea contractului de finanţare de plata de garantare a unei sume de bani printr-o scrisoare de garanţie bancară, ci doar plata de penalităţi.

Potrivit dispoziţiilor contractuale, respectiv art. 2.5 "Beneficiarii care depăşesc durata maximă de 36 luni şi solicită în mod excepţional prelungirea acesteia se supun prevederilor art. 12 alin. (4) din Anexa 7". Art. 12.4 din Anexa 1 Prevederi Generale la prezentul contract prevede că "în caz de nerespectare a duratei de execuţie prevăzută la art. 2.2 sau 2.3, beneficiarului i se aplică o penalizare valorică în procent de 2% aplicată din valoarea eligibilă nerambursabilă prevăzută la art. 3 alin. (2) din Contractul de Finanţare".

În consecinţă singura sancţiune pentru nerespectarea termenului contractual prevăzut nu era "Notificarea de Neacceptare a Actului Adiţional (...)" (Decizia 5449/25.04.2014) şi implicit neprelungirea termenului contractual, ci doar o sancţiune pecuniară în procentul menţionat mai sus.

Mai susţine recurenta că scrisoarea de garanţie bancară era doar pentru garantarea avansului acordat de APDRP şi nicidecum o condiţie pentru prelungirea contractului cadru, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (4) Contractul-cadru:

"Avansul nu reprezintă tranşa de plată" astfel încât condiţionarea prelungirii contractului de prelungirea scrisorii de garanţie bancară - ce garantează avansul - nu are suport contractual.

Avansul reprezentând astfel o sumă de bani acordată la începutul contractului - ca sprijin financiar - ce urma să se compenseze cu ultima tranşă de plată.

În privinţa recuperării avansului - garantat cu scrisoare de garanţie bancară emisă de F., instituţia publică, dacă considera existenţa unei nereguli, avea la dispoziţie executarea scrisorii de garanţie bancară urmând ca banca F., emitenta scrisorii, să se îndrepte, în regres împotriva recurentei, şi nicidecum să condiţioneze prelungirea Contractului de Finanţare de prelungirea scrisorii de garanţie bancară.

În privinţa menţiunilor instanţei de fond privitoare deschiderea procedurii privind reorganizarea judiciară şi a falimentului raportat la disp. Legii nr. 85/2006 aplicabilă la data întocmirii procesului-verbal de stabilire şi constatare nereguli arată că acestea nu sunt fondate.

Susţine că potrivit disp. art. 154 alin. (2) din Legea nr. 85/2005 "orice decăderi, limitări, interdicţii ori alte asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschierii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului. Dispoziţiile contrare se abrogă".

Ori aşa cum se observă din conţinutul deciziilor atacate şi al procesului-verbal de constatare nereguli, organele de control au stabilit, nelegal, că deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, ar atrage de facto constatarea acestui fapt ca fiind o neregulă fără a avea în vedere că dispoziţiile contractuale arată că este considerată neregulă doar trecerea la faliment - ca etapă distinctă a procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006.

Mai mult dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 se raportează doar la faptul că "prin derogare de la disp. art. 36 şi 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 în termen de 15 zile de la luarea la cunoştinţă (...)" fără a se face nicio precizare cu privire la disp. art. 154 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

În consecinţă, consideră recurenta, că deschiderea procedurii prev. de Legea nr. 85/2006, nu ar trebui să reprezinte un motiv de drept în vederea stabilirii acestei situaţii ca fiind şi reprezentând o neregulă aşa cum este definită în O.U.G. nr. 66/2011, ci ar trebui să fie avute în vedere dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 85/2006.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind pronunţată cu respectarea normelor de drept material incidente în cauză.

Arată intimata că, în speţa de faţă, beneficiarul, în primul rând nu a finalizat în integralitate investiţia iar, pe de altă parte, nici nu a depus dosarul cererii pentru ultima tranşă de plată.

În acest context precizează că, pentru a se putea proceda la analizarea cererii de plată şi ulterior la aprobarea acesteia, îi incumbă expres beneficiarului obligaţia de a depune până la termenul limită asumat cererea de plată la care a anexat toată documentaţia impusă prin Instrucţiunile de plată.

De asemenea, precizează faptul că a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a procedat la notificarea beneficiarului în scopul determinării acestuia de a depune dosarul cererii de plată şi de a finaliza investiţia acordând în acest sens un termen suplimentar de 15 zile.

Ulterior primirii acestei Notificări, SC A. SA a depus documentaţia prin care solicita prelungirea perioadei de execuţie a investiţiei şi încheierea unui act adiţional în acest sens.

Ca urma a primirii şi înregistrării acestei documentaţii, intimata arată că a solicitat informaţii suplimentare prin care a solicitat beneficiarului prelungirea scrisorii de garanţie bancară.

În termenul precizat beneficiarul nu a îndeplinit obligaţiile solicitate, ceea ce a determinat decizia de a nu accepta modificarea duratei de execuţie a contractului de finanţare.

În susţinerea legalităţii neacceptării solicitării de a prelungi durata de execuţie a contractului de finanţare învederează faptul că, pe de o parte beneficiarul avea posibilitatea să solicite anterior expirării perioadei asumate pentru finalizarea investiţiei prelungirea duratei de execuţie prin încheierea unui act adiţional, iar pe de altă parte, acesta nu a anexat toată documentaţia necesară, respectiv nu a procedat la prelungirea scrisorii de garanţie bancară pentru toată perioada de execuţie a contractului.

Susţine intimata că, în raport de prevederile contractuale, este evident că beneficiarul a încălcat prevederile contractuale dat fiind faptul că a solicitat ulterior expirării perioadei de execuţie a investiţiei încheierea unui act adiţional de prelungire a duratei de execuţie cât şi datorită faptului că acesta nu a îndeplinit obligaţiile impuse prin solicitarea de informaţii suplimentare.

Astfel, arată că raportat la termenele stipulate în contractul de finanţare, ultima cerere de plată ar fi trebuit depusă de beneficiar în data de 21.01.2014. Contrar susţinerilor recurentei, prin titlul executoriu, nu s-a reţinut că beneficiarul nu a depus cerere de prelungire a perioadei de execuţie cuprinse în contractul de finanţare în afara termenului de valabilitate a contractului ci, s-a reţinut că, solicitarea de prelungire a fost depusă abia după momentul expirării termenului de depunere a ultimei cereri de plată, respectiv după data de 21.01.2014.

În ceea ce priveşte necesitatea prelungirii scrisorii de garanţie bancară, contrar susţinerilor recurentei, aceasta reiese indubitabil din prevederile contractului de finanţare.

Intimata arată că, în situaţia în care este prelungită durata de execuţie a investiţiei, implicit trebuie prelungită durata până la care beneficiarul are obligaţia de a depune dosarul cererii pentru ultima tranşă de plată. Astfel, până la momentul depunerii ultimei cereri de plată scrisoarea de garanţie bancară trebuie să fie valabilă, implicit valabilitatea acesteia trebuie prelungită până la momentul depunerii dosarului cererii pentru ultima tranşă de plată.

În ceea ce priveşte cea de a doua neregulă constatată, respectiv intrarea în insolvenţă a beneficiarului, intimata menţionează faptul că, obţinerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiţii stabilite şi acreditate de Comisia Europeană, condiţii care sunt obligatoriu de cunoscut şi respectat de către beneficiari.

Prin deschiderea procedurii de insolvenţă debitoarea a încălcat dispoziţiile Art. 1 "Obligaţii generale", Art. 3 alin. (1) "Obligaţii", Art. 11 alin. (3) "încetarea contractului", Art. 13 "Eligibilitatea cheltuielilor" din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanţare.

Astfel, contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, intimata susţine că, în emiterea actelor administrative, a dat eficienţă clauzelor contractuale dar şi prevederilor Ghidului Solicitantului aferent măsurii 123.

De asemenea şi instanţa, prin pronunţarea Sentinţei nr. 132/2016 a dat eficienţă clauzelor contractuale dar şi normelor materiale incidente, respectiv dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

6. Procedura de soluţionare a recursului. Examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 19 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 11 iunie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, a admis recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

1) Argumente de fapt şi de drept relevante

1. O primă critică invocată de recurentă a fost aceea că instanţa de fond a considerat, în mod greşit că, în conformitate cu disp. art. 12 alin. (1) din anexa 1 a Contractului, nu ar fi solicitat "mai înainte de sfârşitul duratei de execuţie a investiţiei" prelungirea duratei de execuţie a Contractului.

Cu privire la acest aspect, se constată că în actele administrative contestate, prima neregulă constatată este aceea că beneficiarul nu a finalizat implementarea proiectului în termenul asumat prin contractul de finanţare şi nu a depus cererea de plată până la termenul limită stipulat în contractul de finanţare, respectiv 21.01.2014.

Prin urmare, recurenta se află în eroare cu privire la neregula reţinută, având în vedere că nu s-a reţinut că beneficiarul nu a depus cerere de prelungire a perioadei de execuţie cuprinse în contractul de finanţare, în afara termenului de valabilitate a contractului ci, s-a reţinut că, solicitarea de prelungire a fost depusă abia după momentul expirării termenului de depunere a ultimei cereri de plată, respectiv după data de 21.01.2014.

Cu privire la acest aspect, sunt relevante prevederile art. 2 din Anexa V - Instrucţiuni de plata din Contractul cadru: "Durata de execuţie şi de valabilitate a prezentului contract începe la data semnării acestuia de către ambele părţi. Durata de realizare a investiţiei şi implementare a proiectului este de 36 luni şi reprezintă termenul limita până la care beneficiarul poate depune ultima cerere de plată. Durata de execuţie a Contractului de Finanţare cuprinde durata de realizare a investiţiei şi implementarea proiectului (inclusiv derularea procedurii de achiziţii) la care se adăuga termenul de maxim 90 de zile calendaristice pentru efectuarea ultimei plăţii."

Prin urmare, potrivit contractului de finanţare încheiat, recurenta, în calitate de beneficiar, a cunoscut şi şi-a asumat faptul că într-un termen de maxim 36 de luni investiţia trebuie să fie finalizată în integralitate, cât şi faptul că, pentru a dovedi finalizarea investiţiei, trebuie depus în termenul necesar dosarul pentru ultima tranşă de plată.

Mai mult, solicitarea de prelungire a duratei de execuţie, trebuia formulată cu respectarea prevederilor art. 12 din Anexa I Modificarea duratei de execuţie a Contractului de Finanţare: "Beneficiarul poate cere, înainte de sfârşitul duratei de execuţie a investiţiei, prelungirea duratei de execuţie a contractului. Toate dovezile de susţinere necesare pentru aprobare trebuie să însoţească cererea. Nerespectarea termenului de depunere a cererii de prelungire a duratei de execuţie a contractului, conferă Autorităţii Contractante dreptul de a nu prelungii durata de execuţie şi de a proceda la încetarea contractului în condiţiile prevăzute de art. 11 alin. (3) din Anexa la prezentul contract."

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 9 din Anexa l Amendament la Contract: "Beneficiarul poate solicita modificarea Contractului de Finanţare numai în cursul duratei de execuţie a acestuia stabilită prin contract şi nu poate avea efect retroactiv. Beneficiarul care, pentru realizarea investiţiei, are prevăzut un termen pentru adaptarea la standardele comunitare, are obligaţia de a depune în termen de maxim 15 zile lucrătoare, documentul emis de instituţiile abilitate care să ateste că a îndeplinit standardul în termenul de graţie stabilit cât şi Declaraţia pe propria răspundere că a implementat standardul în termenul de graţie stabilit. "

Ca atare, sunt nefondate susţinerile recurentei, care arată că a depus în termenul contractual solicitarea de prelungire a duratei de execuţie. În fapt, aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta a fost sancţionată pentru nedepunerea solicitării pentru ultima tranşă de plată.

În acest sens, este de necontestat că beneficiarul SC A. SA a fost notificat în data de 22.01.2014 conform formularului AP 0.2 nr. 5311/22.01.2014 cu privire la depăşirea termenului de depunere a ultimei tranşe de plată.

În interiorul termenului de graţie acordat de intimată a fost formulată cererea de prelungire a duratei de execuţie a contractului, însă recurenta a omis să ataşeze documentaţiei de prelungire, scrisoarea de garanţie bancară, acesta fiind motivul pentru care intimata-pârâtă a adoptat soluţia de "Notificare de neacceptare a actului adiţional".

2. O a doua critică invocată de recurentă vizează tocmai obligativitatea depunerii scrisorii de garanţie bancară, susţinerile acesteia fiind în sensul că, aceasta a fost necesară, potrivit prevederilor contractuale, doar pentru primirea avansului.

Înalta Curte observă că scrisoarea de garanţie bancară emisă de către F., judeţul Mehedinţi cu limita de sumă până la 2.378.285,00 RON constituită de beneficiar pentru avansul acordat la semnarea contractului de finanţare nu mai era valabilă decât până la data de 20.04.2014.

Or, pentru a prelungi durata de execuţie a contractului este necesar ca valabilitatea scrisorii de garanţie bancară să acopere întreaga perioadă de execuţie a contractului.

Susţinerile recurentei în sensul că nu există prevedere contractuală pentru o atare solicitare din partea intimatei, sunt contrazise de disp. art. 2 (2) din Anexa 1:

"Beneficiarul are obligaţia să furnizeze orice alte informaţii de natură tehnică sau financiară solicitate de Autoritatea Contractantă".

Nici susţinerea recurentei privind interpretarea art. 2 alin. (5) din contract coroborat cu art. 12 alin. (1) din Anexa nr. 5 la contract, conform căreia singura sancţiune pentru nerespectarea termenului contractual ar fi sancţiunea pecuniară în cuantum de 2%. Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, această sancţiune este prevăzută în art. 12 intitulat "modificarea duratei de execuţie a Contractului de finanţare" şi vizează situaţia prelungirii contractului, prelungire care trebuie să fie acceptată de ambele părţi prin semnarea unui act adiţional, şi cu îndeplinirea tuturor condiţiilor, situaţie ce nu este îndeplinită în cauză.

3. Un ultim motiv de nelegalitate invocat se referă la menţiunile instanţei de fond privitoare deschiderea procedurii privind reorganizarea judiciară şi a falimentului raportat la disp. Legii nr. 85/2006 aplicabilă la data întocmirii procesului-verbal de stabilire şi constatare nereguli.

Concret, recurenta susţine că organele de control au stabilit nelegal că deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului ar atrage, de facto, constatarea acestui fapt ca fiind o neregulă, fără a avea în vedere că dispoziţiile contractuale arată că este considerată neregulă doar trecerea la faliment - ca etapă distinctă a procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006.

Aceste susţineri sunt infirmate de prevederile art. 11 "Încetarea contractului" din Anexa I la Contractului de finanţare dispune: "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei/falimentului, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractanta constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă."

Nu este de ignorat nici faptul că pentru a accesa finanţarea nerambursabilă prin FEADR, recurenta SC A. SA a previzionat, încă din faza de Cerere de Finanţare, că va avea performanţe economice care să îi permită îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate. Totodată şi-a asumat obligaţia de a menţine, pe toată perioada derulării contractului, toate criteriile de eligibilitate luate în considerare iniţial la selectarea cererii de finanţare.

În cuprinsul cererii de finanţare depusă de beneficiar "Anexa F Declaraţia pe propria răspundere" reprezentantul legal al proiectului finanţat prin Programul FEADR a declarat că "îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute în fişa măsurii Ghidul Solicitantului şi s-a angajat să respecte pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de secţie pentru care a fost punctat" şi că "toate informaţiile din prezenta cerere de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte şi se angajează să respecte condiţiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program şi pe cele legate de proiectul anexat şi să furnizeze periodic, la cerere, documente justificative necesare".

Or, necesitatea respectării acestui criteriu de eligibilitate, respectiv acela ca beneficiarul să nu intre în stare de insolvenţă pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare era cunoscut de către recurentă, încă de la momentul depunerii cererii de finanţare în vederea obţinerii fondurilor comunitare nerambursabile alocate prin FEADR, mai ales că prin declaraţia pe proprie răspundere completată de beneficiar, s-a declarat pe proprie răspundere că "nu este în curs de a fi supus procedurilor de declarare a insolvenţei sau reorganizare judiciară".

Nu în ultimul rând, în mod legal a reţinut instanţa de fond că O.U.G. nr. 66/2011, normă derogatorie, faţă de normele invocate de recurentă, prevede deschiderea procedurii insolvenţei şi nu trecerea la faliment, fără a se face nicio distincţie în funcţie de cum este solicitată de însăşi debitoarea sau de către creditori.

2) Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legală, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar D. şi E. C. împotriva Sentinţei nr. 132/2016 din 18 martie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV