Revocation of security service license for contravention involving persons with intentional crime convictions; mandatory enforcement under Law 333/2003

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la nr. x/2013, reclamanta A. SRL Arad a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a solicitat anularea actului administrativ nr. x/S3/MC din 14.06.2013, prin care s-a dispus anularea licenţei de funcţionare nr. 2136/P/4.12.2012 şi suspendarea executării acestuia, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Prin Sentinţa civilă nr. 419/15.10.2013, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtului Inspectorul General al Poliţiei Române.

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. SRL Arad, iar prin Decizia civilă nr. 2766/16.09.2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul şi a casat sentinţa recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, apreciindu-se că este necesară verificarea stadiului plângerii contravenţionale, iar în raport de soluţia pronunţată pe acest aspect să se stabilească legalitatea deciziei de anulare a licenţei de funcţionare, precum şi data de la care decizia de anulare îşi produce efectele.

II. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond

4. Prin Sentinţa civilă nr. 69 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. SRL.

III. Recursul formulat de reclamantă

5. Împotriva Sentinţei civile nr. 69 din 16 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) şi pct. 8) C. proc. civ., a solicitat modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii.

6. În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanţa a pronunţat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003. Contrar acestor dispoziţii, măsura de anulare a licenţei de funcţionare a fost dispusă înainte de rămânerea definitivă a procesului-verbal de contravenţie nr. x din 26.04.2013, prin care au fost sancţionaţi pentru nerespectarea prevederilor art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003, deoarece hotărârea împotriva acestuia a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 115/03.03.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Hunedoara.

7. În consecinţă, consideră că măsura administrativă de anulare a licenţei de funcţionare este condiţionată în fapt de soluţionarea definitivă a plângerii contravenţionale astfel cum prevăd dispoziţiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003. Chiar dacă prin decizia civilă definitivă de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/26.04.2013 s-a înlocuit sancţiunea pecuniară cu sancţiunea avertismentului, considerându-se că există totuşi vinovăţie în sensul săvârşirii contravenţiei, anularea licenţei de funcţionare este nelegală prin încălcarea prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003.

8. Consideră nelegală soluţia instanţei de fond, de asemenea, prin invocarea art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003, potrivit căruia atribuţiile de organizare şi funcţionare ale reclamantei au fost executate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. În privinţa faptei reţinute în sarcina societăţii şi consemnată în procesul-verbal de contravenţie x/P/04.12.2012, susţine că fapta nu există, deoarece prin probele administrate în cauză s-a demonstrat că numitul B. nu era angajat al societăţii şi nici nu desfăşura activitate la nivelul societăţii, fapt reţinut greşit în procesul-verbal. Acesta nu avea contract individual de muncă încheiat cu societatea, iar faptul că a fost prezent la unele discuţii purtate între administratorul societăţii cu reprezentanţi ai poliţiei locale nu poate fi interpretat că desfăşura o activitate de organizare.

9. Instanţa de fond reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (2), (5) şi (6) din Legea nr. 333/2003, măsura anulării licenţei poate fi atacată în justiţie, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti nu sunt aplicate prevederile alin. (5) referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii, ceea ce înseamnă în fapt că sunt suspendate efectele acestei măsuri până la confirmarea ei de către instanţa judecătorească competentă, astfel încât nu se poate reţine că reclamanta a suferit vreo vătămare prin anularea licenţei la 14.06.2013. Dimpotrivă, reclamanta a suferit vătămare prin anularea ilegală a licenţei, chiar dacă contractele cu beneficiarii nu au fost reziliate, deoarece ridicarea licenţei de la societate de către Inspectoratul General al Politiei Romane i-a împiedicat să procedeze la relicenţierea firmei în 3 decembrie 2015, când aceasta a expirat. În consecinţă, prin expirarea valabilităţii licenţei în 3 decembrie 2015, cât şi prin imposibilitatea reclamantei de a relicenţia activitatea, în prezent cauza nu are obiect.

IV. Apărările formulate de intimatul pârât

10. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

11. A arătat că prin adresa din 14.06.2013 emisă de I.G.P.R - Direcţia de Ordine Publică s-a comunicat recurentei-reclamante că licenţa de funcţionare nr. x/P/04.12.2012 a fost anulată ca urmare a săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003. Recurenta-reclamantă face o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, termenul de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva acestuia fiind aplicabil numai cu privire la comunicarea măsurii oficiului registrului comerţului.

12. Prin procesul-verbal nr. x/26.04.2014, menţinut ca urmare a soluţionării definitive a plângerii contravenţionale, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Hunedoara - Serviciul de Ordine Publică au sancţionat cu amendă în cuantum de 5000 RON recurenta pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003.

13. În conformitate cu dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, licenţa de funcţionare se anulează în cazul contravenţiei reţinute în sarcina recurentei, în consecinţă măsura a fost dispusă ca urmare a aprobării de către directorul Direcţiei de Ordine Publică a propunerii formulate în acest sens prin Referatul nr. x/38/S3/MC din 14.06.2013, pe baza documentaţiei înaintate de I.P.J. Hunedoara.

14. Măsura anulării se dispune în mod obligatoriu potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, nefiind lăsată în mod arbitrar la latitudinea organelor competente, iar licenţa nr. 2136/P din 4.12.2012 a avut valabilitate până la data de 04.12.2015, dată la care a expirat de drept, în lipsa unei decizii de reînnoire emisă de I.G.P.R. - Direcţia de Ordine Publică.

V. Procedura de filtrare a recursului

15. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 martie 2018, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

16. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 11 iunie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

17. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

18. Reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. x/S3/MC din 14.06.2013, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin care s-a dispus anularea licenţei de funcţionare nr. x/P/04.12.2012, eliberată societăţii reclamante, în baza dispoziţiilor art. 60 lit. l) şi art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor bunurilor valorilor şi protecţia persoanelor.

19. Anularea licenţei de funcţionare s-a dispus de Inspectoratul General al Poliţiei Române ca urmare a săvârşirii de către reclamantă a contravenţiei prevăzute de art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003, constatată prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/26.04.2013, încheiat la data de 26.04.2013 de către agenţii de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Hunedoara, cu ocazia efectuării unui control la societatea reclamantă, prin care s-a aplicat amendă contravenţională de 5.000 RON.

20. Prin acest proces-verbal s-a constatat că numitul B., deşi angajat în funcţia de şofer la societatea reclamantă, asigură în fapt conducerea punctului de lucru al societăţii din Municipiul Vulcan jud. Hunedoara, prin organizarea şi coordonarea întregii activităţi; de asemenea, s-a constatat că numitul B., deşi nu este angajat al societăţii, este implicat în încheierea contractelor comerciale, cei doi având condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.

21. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", se constată că, deşi a invocat acest motiv şi a redat textul legal, recurenta nu a indicat în mod concret argumente care să poată fi analizate în cadrul acestui motiv de casare.

22. Criticile din cererea de recurs referitoare la inexistenţa faptei privesc reţinerea greşită a situaţiei de fapt, prin aprecierea necorespunzătoare a probelor, aşadar netemeinicia hotărârii atacate, şi nu constituie motiv de casare în sensul dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. instanţa de fond a reţinut din probatoriul administrat în cauză săvârşirea faptei şi netemeinicia celor invocate de reclamantă; de altfel, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie a fost admisă în parte, acesta fiind menţinut, dispunându-se doar înlocuirea amenzii cu avertisment; în sarcina societăţii reclamante s-a reţinut, aşadar, săvârşirea contravenţiei privind executarea, în fapt, a atribuţiilor de organizare şi funcţionare a activităţii societăţilor specializate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.

23. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., acesta se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

24. Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, având în vedere şi dispoziţiile deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare.

25. Dispoziţiile legale în baza cărora a fost emisă decizia de anulare a licenţei de funcţionare au fost următoarele: art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor bunurilor valorilor şi protecţia persoanelor, care prevede "Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte: (...) l) executarea, în fapt, a atribuţiilor de organizare şi funcţionare a activităţii societăţilor specializate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie" art. 62 alin. (1) din acelaşi act normativ, care prevede "(1) Licenţa de funcţionare se anulează în următoarele cazuri: a) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 60 lit. i) - k), dacă făptuitorul are calitatea de conducător al societăţii care are ca obiect de activitate pază şi/sau protecţia, precum şi a contravenţiilor prevăzute la art. 60 lit. l) şi m); b) la repetarea, în interval de un an, a faptelor care atrag măsura suspendării; c) la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 59; d) la săvârşirea de către conducătorii societăţilor specializate de pază şi protecţie, ai celor licenţiate în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei ori al componentelor acestora sau al celor de monitorizare a sistemelor de alarmare a unor infracţiuni în legătură cu activitatea acestor societăţi.".

26. De asemenea, dispoziţiile art. 62 alin. (2), (3), (4), (5), (6) din Legea nr. 333/2004 prevăd următoarele: "(2) Anularea licenţei de funcţionare se dispune de către Inspectoratul General al Poliţiei Române sau, după caz, de către instanţa de judecată şi se comunică oficiului registrului comerţului pe raza căruia funcţionează societatea specializată de paza şi protecţie, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), anularea licenţei se dispune după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare a făptuitorului. (4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - d), anularea licenţei se dispune în baza actului de constatare motivat, întocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului judeţean de poliţie sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pe raza căreia îşi are sediul societatea sancţionată, şi se comunică Inspectoratului General al Poliţiei Române şi societăţii respective. (5) După anularea licenţei de funcţionare, conducătorul societăţii specializate de pază este obligat să rezilieze contractele încheiate cu beneficiarii, în termen de 10 zile de la comunicarea în scris a acestei măsuri. (6) Măsura anulării licenţei de funcţionare poate fi atacată în justiţie, potrivit legii, de către societatea sancţionată, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti nu se aplică prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii".

27. Rezultă că dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor bunurilor valorilor şi protecţia persoanelor prevăd în mod imperativ, fără a fi lăsată la aprecierea autorităţii cu atribuţii în acest sens, că licenţa de funcţionare se anulează la săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 60 lit. l) din lege.

28. Săvârşirea contravenţiei de către reclamantă s-a constatat prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/26.04.2013, încheiat de către agenţi de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Hunedoara, iar plângerea contravenţională a fost admisă în parte prin decizia civilă a Tribunalului Hunedoara nr. 115/3.03.2014, în sensul că a fost menţinut procesul-verbal, dispunându-se doar înlocuirea amenzii cu avertisment. Pe cale de consecinţă, în sarcina societăţii reclamante s-a reţinut definitiv, la data de 03.03.2014, săvârşirea contravenţiei privind executarea, în fapt, a atribuţiilor de organizare şi funcţionare a activităţii societăţilor specializate, de către persoane care au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, contravenţie ca urmare a căreia s-a anulat licenţa de funcţionare, prin actul administrativ a cărui desfiinţare se solicită în prezenta cauză.

29. Prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, prima instanţă de recurs a stabilit, cu privire la invocarea de către reclamantă a încălcării prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, ca în rejudecare, instanţa de fond să verifice stadiul plângerii contravenţionale şi, în raport de soluţia pronunţată pe acest aspect, să stabilească legalitatea deciziei de anulare a licenţei de funcţionare, precum şi data de la care decizia de anulare îşi produce efectele.

30. Instanţa de fond a constatat soluţionarea definitivă a plângerii contravenţionale, menţinerea procesului-verbal de contravenţie nr. x/26.04.2013 privind săvârşirea contravenţiei reglementate de art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003, fiind doar înlocuită sancţiunea amenzii cu avertisment.

31. În mod corect a reţinut că, fiind constatată săvârşirea contravenţiei prev. de art. 60 lit. l), devin incidente prevederile cuprinse la art. 62 alin. (4), conform cărora anularea licenţei se dispune în baza actului de constatare motivat, întocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului judeţean de poliţie sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pe raza căreia îşi are sediul societatea sancţionată, şi se comunică Inspectoratului General al Poliţiei Române şi societăţii respective.

32. De asemenea, a mai reţinut în mod întemeiat faptul că, faţă de dispoziţiile art. 62 alin. (6), măsura anulării licenţei de funcţionare poate fi atacată în justiţie, potrivit legii, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti nu se aplică prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii, ceea ce înseamnă că sunt suspendate efectele acestei măsuri până la confirmarea ei de către instanţa judecătorească competentă, astfel încât nu se poate reţine că reclamanta a suferit vreo vătămare prin adoptarea măsurii administrative la 14.06.2013.

33. În condiţiile în care s-a constatat în mod definitiv, prin hotărâre judecătorească, săvârşirea contravenţiei pentru care dispoziţiile legale prevăd imperativ anularea licenţei de funcţionare, şi nu sunt incidente motive de nulitate a actului administrativ, nefiind dovedită vătămarea reclamantei într-un drept sau interes legitim, în mod corect a fost respinsă cererea formulată împotriva actului administrativ prin care a fost anulată licenţa de funcţionare

34. Faptul invocat de recurenta reclamantă, că ridicarea licenţei de la societate de către Inspectoratul General al Politiei Romane a împiedicat-o să procedeze la reînnoirea licenţei în decembrie 2015, nu constituie o vătămare a reclamantei în drepturile sale, întrucât procesul-verbal de contravenţie a rămas definitiv cu privire la săvârşirea contravenţiei care atrage imperativ aplicarea măsurii de anulare a licenţei de funcţionare, încă de la data de 03.03.2014.

35. Pentru aceste motive, raportat la situaţia de fapt şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanţa de fond a respins în mod corect ca neîntemeiată, în rejudecare după casare, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă pentru anularea Deciziei nr. x/S3/MC din 14.06.2013, prin care s-a dispus, în baza art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, anularea licenţei de funcţionare nr. 2136/P/4.12.2012, ca urmare a săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003, constatată prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/26.04.2013, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.

VII. Soluţia instanţei de recurs

36. Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi a art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 69 din 16 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV