Statutory six-month limitation period for challenging administrative refusals and the principal-accessory character of conditional claims in administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.05.2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Agenda Digitală a României, Autoritatea Rutieră Română, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi SC B. SRL:

1) anularea operaţiunii electronice de înscriere a pârâtei SC B. SRL şi, în consecinţă, urmare a descalificării acesteia de la licitaţie,

2) obligarea pârâtului I.S.C.T.R. să retragă licenţele de traseu eliberate pârâtei SC B. SRL pentru cursele 12 - 16 şi 19, cod traseu 17, pe ruta Bucureşti - Slobozia şi retur, în cadrul Programului naţional de transport interjudeţean pe perioada 01.05.2013 - 30.06.2019;

3) obligarea pârâtului I.S.C.T.R. să restituie licenţele de traseu retrase pentru cursele nr. 12 şi 15, cod traseu 175, pe ruta Bucureşti - Slobozia şi retur;

4) obligarea pârâtului I.S.C.T.R. să acorde drepturi complete de operare pentru cursele 13, 14, 16 şi 19, cod traseu 175, pe ruta Bucureşti - Slobozia şi retur, diminuate în prezent la jumătate;

5) stabilirea unui termen de executare de maxim o săptămână de la data rămânerii definitive a sentinţei, sub sancţiunea plăţii unei amenzi, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

6) obligarea pârâtei SC B. SRL la repararea pagubelor cauzate începând cu data de 03.12.2013; cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 01.10.2015, reclamanta a depus la dosar o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat:

1) obligarea pârâtei Agenţia pentru Agenda Digitală a României să recalculeze punctajul criteriului nr. 9 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012, cu consecinţa descalificării SC B. SRL de la atribuirea traseelor/curselor interjudeţene şi menţinerii punctajului general aferent atribuirii din 28.02. 2013 pentru cursele 12 - 16 şi 19, cod traseu 175 Bucureşti - Slobozia;

2) obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română să o repună în drepturi, prin activarea în baza de date a licenţelor de traseu aferente curselor 12 - 16 şi 19, cod traseu 175 Bucureşti - Slobozia, conform rezultatului atribuirii din data de 28.02.2013;

3) obligarea pârâtului Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier să retragă şi să anuleze licenţele de traseu eliberate de Autoritatea Rutieră Română către SC B. SRL pentru cursele 12 - 16 şi 19, cod traseu 175 Bucureşti - Slobozia.

Ulterior, la termenul de judecată din 10 decembrie 2015, reclamanta a depus la dosar o precizare prin care şi-a menţinut capătul 6 din acţiunea introductivă, având ca obiect despăgubiri, estimând provizoriu cuantumul acestora la suma de 35.864 RON.

I.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3482 din data de 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondate, excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi neîndeplinirii procedurii prealabile, a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardive, primele trei capete ale cererii, astfel cum au fost modificate de către reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Agenda Digitală a României, Autoritatea Rutieră Română şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier; a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi a respins, ca inadmisibil, ultimul capăt de cerere, având ca obiect obligarea la plata de despăgubiri a pârâtei SC B. SRL.

I.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 3482 din data de 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs a arătat că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia tardivităţii apreciind că termenul de introducere a acţiunii se calculează potrivit art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, termen care începe să curgă de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii x/09.04.2014, şi că acesta s-a împlinit la 05.11.2014.

De asemenea, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că doar primul capăt al cererii modificatoare este principal, iar următoarele două sunt accesorii.

Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. x/09.04.2014, a solicitat pârâtei A.A.D.R. să reanalizeze punctajele obţinute de SC B. SRL, la atribuirea electronică a traseelor interjudeţene din cadrul Programului de Transport Interjudeţean valabil pentru perioada 2013 - 2019, întrucât acest operator de transport înregistra datorii la bugetul de stat. Pentru că răspunsul primit prin adresa nr. x/29.04.2014 a fost negativ, a solicitat instanţei de fond, prin capătul 1 al cererii modificatoare, obligarea A.A.D.R. să recalculeze punctajul aferent criteriului nr. 9 din Anexa 2 a O.M.T.I. 1640/2012, cu consecinţa descalificării pârâtei SC B. SRL de la atribuirea traseelor/curselor interjudeţene şi menţinerea punctajului general aferent atribuirii din 28.02.2013.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/09.05.2014, a solicitat Autorităţii Rutiere Române să retragă Licenţele de Traseu eliberate operatorului de transport SC B. SRL, motivat de faptul că acesta nu îndeplineşte criteriul prevăzut la punctul 9 din anexa 2 a O.M.T.I. 1640/2012. Întrucât răspunsul comunicat prin adresa x/04.06.2014 a fost unul negativ, prin capătul 2 din cererea modificatoare a solicitat obligarea Autorităţii Rutiere Române să o repună în drepturi, prin activarea în baza de date a licenţelor de traseu eliberate pentru cursele 12, 13, 14, 15, 16 şi 19 cod traseu 175 Bucureşti Slobozia, conform rezultatului şedinţei de atribuire din data de 28.02.2013.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/09.05.2014, a solicitat Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier să efectueze un control la SC B. SRL şi să constate neîndeplinirea criteriului prevăzut la punctul 9 din anexa 2 a O.M.T.I. 1640/2012, arătând că această societate nu are un sediu social valabil, iar la data de referinţă de 31.12.2012 înregistra datorii către bugetul de stat. Întrucât ultimul răspuns comunicat prin adresa nr. x/21.08.2014 (data poştei 27.08.2014) a fost negativ, prin capătul 3 din cererea modificatoare a solicitat pârâtei I.S.C.T.R. să retragă şi să anuleze licenţele de traseu eliberate de A.R.R. către SC B. SRL pentru cursele 12 - 16 şi 19 cod traseu 175 Bucureşti - Slobozia.

Recurenta reclamantă a invocat disp. art. 8 alin. (1), art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 69/2012, art. 20 alin. (1) din Norma 22/12.02.2014, apreciind că primele trei capete ale cererii modificatoare sunt principale, întrucât fiecare din cele trei autorităţi pârâte avea obligaţia de soluţionare a cererilor, prin raportare la normele de drept care le reglementează activitatea.

A mai arătat că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că termenul de prescripţie începe să curgă de la data data de 05.05.2014 şi că nu este aplicabil termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta reclamantă susţine că termenul de prescripţie urmează a se calcula de la data de 27.08.2014, dată la care i-a fost comunicat ultimul răspuns al I.S.C.T.R. de a soluţiona atât cererea sa, cât şi cererea transmisă spre competentă soluţionare de A.R.R. către această instituţie.

Astfel, prin răspunsul nr. x/29.04.2014 emis de A.A.D.R. la cererea înregistrată sub nr. x/09.04.2014, i s-a comunicat că A.R.R. este instituţia abilitată să iniţieze şi să organizeze desfăşurarea şedinţelor de atribuire trasee, iar softul gestionat de A.A.D.R. realizează un punctaj exclusiv în baza informaţiilor transmise de A.R.R.

Din adresa nr. x/05.06.2014 emisă de A.R.R., ca urmare a înregistrării plângerii prealabile, rezultă că: "Autoritatea Rutieră Română nu mai are atribuţii de inspecţie şi control şi, în consecinţă, s-au adresat Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, pentru a verifica cele sesizate în plângerea prealabilă".

Din răspunsul nr. x/21.08.2014 emis de I.S.C.T.R. la data de 26 august 2014, comunicat în data de 26.08.2014, rezultă că îşi menţine punctul de vedere formulat prin adresa nr. x/16.07.2014.

Astfel, termenul de introducere a acţiunii urmează a se calcula de la data de 27.08.2014.

Se mai arată în cererea de recurs că la data de 02.03.2015 a fost introdusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti o acţiune identică, înregistrată sub nr. x/2015, cu respectarea termenului de 6 luni instituit prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Această acţiune a fost anulată în cadrul procedurii de regularizare, situaţie care conduce la întreruperea termenului de prescripţie, conform art. 2539 alin. (2) teza a II-a din C. civ.

Termenul de decădere poate fi invocat dacă nu a fost respectat termenul de 6 luni şi dacă sunt motive temeinice, iar termenul de 1 an se calculează începând de la data comunicării actului, data cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere (...).

Or, având în vedere că cele trei autorităţi pârâte şi-au declinat competenţa de soluţionare către I.S.C.T.R., reclamanta a luat cunoştinţă de refuzul explicit al acestora prin răspunsul comunicat la data de 26.08.2014, aceasta fiind data de la care începe să curgă atât termenul de prescripţie, cât şi termenul de decădere (Decizia nr. 1643/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

În plus, termenul reglementat de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 este un termen de prescripţie căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 2.539 (2) teza a II-a C. civ.

Legiuitorul a statuat prin această reglementare legală extinderea termenului de prescripţie pentru reiterarea cererii, chiar dacă termenul de prescripţie este împlinit. În situaţia în care această nouă cerere va fi admisă, prescripţia se va întrerupe la data la care a fost înregistrată cererea care a fost anulată în procedura regularizării.

I.4. Apărările intimaţilor

Intimata-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Intimatul-pârât Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru neindicarea normelor de drept material încălcate şi pentru neîncadrarea aspectelor invocate prin cererea de recurs în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Intimata-pârâtă SC B. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat, de asemenea, nulitatea recursului pe considerentul că aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Agenda Digitală a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

I.5 Răspunsul la întâmpinări

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinări prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi admiterea recursului pentru motivele expuse în cererea de recurs.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 1 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a formulat un punct de vedere cu privire la acest raport, prin care a susţinut că recursul este admisibil în principiu, fiind respectate toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de art. 486 - 489 din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 mai 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, faţă de următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/09.04.2014, reclamanta a solicitat fostului Centru Naţional de Management pentru Societatea Informaţională să reanalizeze punctajele obţinute de SC B. SRL la atribuirea traseului 175 Bucureşti - Slobozia din cadrul Programului de Transport Interjudeţean 2013-2019, susţinând că operatorul respectiv înregistra datorii la bugetul de stat. Întrucât răspunsul comunicat prin adresa nr. x/29.04.2014 a fost negativ, prin capătul 1 din cererea modificatoare, reclamanta a solicitat obligarea Agenţiei pentru Agenda Digitală a României să recalculeze punctajul criteriului nr. 9 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012, cu consecinţa descalificării SC B. SRL de la atribuirea traseelor/curselor interjudeţene şi menţinerii punctajului general aferent atribuirii din 28.02. 2013 pentru cursele 12 - 16 şi 19, cod traseu 175.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/09.05.2014, reclamanta a solicitat Autorităţii Rutiere Române să retragă licenţele de traseu eliberate operatorului de transport SC B. SRL, susţinând că acesta nu îndeplineşte criteriul prevăzut la pct. 9 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012. Având în vedere că răspunsul comunicat prin adresa nr. x/04.06.2014 a fost unul negativ, prin capătul 2 din cererea modificatoare reclamanta a solicitat obligarea Autorităţii Rutiere Române să o repună în drepturi, prin activarea în baza de date a licenţelor de traseu aferente curselor 12 - 16 şi 19, cod traseu 175 Bucureşti - Slobozia, conform rezultatului şedinţei de atribuire electronică din data de 28.02.2013.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/09.05.2014, reclamanta a solicitat Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier să efectueze un control la SC B. SRL şi să constate neîndeplinirea criteriului prevăzut la pct. 9 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a O.M.T.I. nr. 1640/2012, susţinând nu are un sediu social valabil şi înregistrează datorii către bugetul de stat la data de referinţă (31.12.2012). Întrucât răspunsul comunicat prin adresa nr. x/20.06.2014 a fost negativ, prin capătul 3 din cererea modificatoare, reclamanta a solicitat obligarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier să anuleze licenţele de traseu eliberate de Autoritatea Rutieră Română către SC B. SRL pentru cursele 12-16 şi 19, cod traseu 175 Bucureşti - Slobozia.

Este nefondată critica referitoare la caracterul principal al tuturor capetelor de cerere din acţiunea modificată, în mod corect instanţa de fond apreciind, din modalitatea de formulare a celor trei petite din cererea modificatoare, că primul capăt este principal, iar celelalte două sunt accesorii.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile procesual civile care definesc tipurile de cereri în justiţie.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din C. proc. civ., "cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale".

În conformitate cu disp. art. 30 alin. (3) din C. proc. civ., "cererea principală este cererea introductivă de instanţă; ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii", iar, potrivit art. 30 alin. (4), "cererile accesorii sunt cele a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal".

Se reţine că în cererea introductivă de instanţă, capetele 2-4 au fost formulate "pe cale de consecinţă", respectiv urmare descalificării pârâtei SC B. SRL de la licitaţie, aspect care întăreşte aprecierea că acestea sunt accesorii, soluţionarea lor depinzând de soluţia dată primului capăt de cerere.

Instanţa de recurs constată că obligarea Autorităţii Rutiere Române la activarea în baza de date a licenţelor acordate iniţial reclamantei (licenţele de traseu seria x nr. x şi seria x nr. x pentru cursele 12 şi 15, cod traseu 175, Bucureşti - Slobozia), precum şi obligarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier să anuleze licenţele de traseu eliberate de Autoritatea Rutieră Română către SC B. SRL pentru cursele 12 - 16 şi 19, cod traseu 175 Bucureşti - Slobozia se pot dispune numai dacă Agenţia pentru Agenda Digitală a României va fi obligată la revizuirea punctajului acordat pentru criteriul de la pct. 9, cu consecinţa descalificării operatorului de transport SC B. SRL de la procedura de atribuire.

Reiese în mod clar că doar în cazul în care instanţa ar admite primul capăt din cererea modificată (capăt principal) se poate trece la soluţionarea următoarelor două, formulate în contradictoriu cu A.R.R. şi I.S.C.T.R., împrejurare din care rezultă natura juridică a acestora de capete accesorii, conform art. 30 alin. (4) din C. proc. civ., astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Recurenta reclamantă susţine că primele trei capete ale cererii modificatoare sunt principale, întrucât fiecare din cele trei autorităţi pârâte avea obligaţia de soluţionare a cererilor, prin raportare la normele de drept care le reglementează activitatea.

Susţinerea nu poate fi reţinută în soluţionarea favorabilă a căii de atac a recursului, având în vedere că natura juridică a unei cereri adresate instanţei de judecată se stabileşte prin raportare la prevederile C. proc. civ. anterior menţionate, care definesc fiecare tip de cerere şi nu prin luarea în considerare a unor aspecte care vizează caracterul fondat sau nefondat al cererii respective.

În consecinţă, câtă vreme de soluţia dată primului capăt de cerere depinde soluţia ce va fi pronunţată de instanţă cu privire la celelalte capete de cerere, reiese cu claritate că numai primul capăt de cerere are caracter principal.

Nefondată este şi critica privind admiterea excepţiei tardivităţii acţiunii, critică ce are în vedere mai multe aspecte şi anume: data de la care începe să curgă termenul pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, întreruperea termenului de prescripţie şi aplicabilitatea în cauză a disp. art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte primul aspect, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, pe de o parte, că termenul de introducere a acţiunii se calculează în funcţie de petitul principal, respectiv obligarea pârâtei Agenţia pentru Agenda Digitală a României să recalculeze punctajul criteriului nr. 9 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012, cu consecinţa descalificării SC B. SRL de la atribuirea traseelor/curselor interjudeţene, iar pe de altă parte, că în cauză se contestă un act administrativ asimilat constând în refuzul pârâtei Agenţia pentru Agenda Digitală a României să reanalizeze punctajele obţinute de operatorul de transport SC B. SRL la atribuirea traseului 175 Bucureşti - Slobozia, refuz exprimat prin adresa nr. x/29.04.2014, comunicată reclamantei prin scrisoare recomandată, primirea fiind confirmată de către aceasta la data de 05.05.2014.

Este nefondată susţinerea recurentei reclamante potrivit căreia, întrucât cele trei autorităţi pârâte şi-au declinat competenţa de soluţionare către I.S.C.T.R., reclamanta a luat cunoştinţă de refuzul explicit al acestora prin răspunsul comunicat la data de 26.08.2014, aceasta fiind data de la care începe să curgă atât termenul de prescripţie, cât şi termenul de decădere.

Termenul de introducere a acţiunii se calculează în conformitate cu disp. art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, astfel că cererea prin care reclamanta solicită recunoaşterea dreptului pretins trebuia introdusă în termenul de 6 luni, calculat de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii nr. x/09.04.2014, respectiv cel târziu la 05.11.2014, neavând relevanţă sub acest aspect data comunicării adresei nr. x/21.08.2014 emise de I.S.C.T.R., prin care i se comunica faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat prin adresa nr. x/16.07.2014.

Instanţa a fost sesizată cu prezenta acţiune la data de 05.05.2015, ulterior expirării termenului legal de 6 luni, prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cel de-al doilea aspect al criticii vizând admiterea excepţiei tardivităţii acţiunii, cel al întreruperii termenului, se reţine că recurenta reclamantă susţine că termenul reglementat de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 este un termen de prescripţie şi că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 2.539 (2) teza a II-a C. civ. potrivit cărora "Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă".

În acest sens, recurenta reclamantă invocă faptul că la data de 02.03.2015 a introdus pe rolul Curţii de Apel Bucureşti o acţiune identică, înregistrată sub nr. x/2015, cu respectarea termenului de 6 luni instituit prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Această acţiune a fost anulată în cadrul procedurii de regularizare, situaţie care conduce la întreruperea termenului de prescripţie, conform art. 2539 alin. (2) teza a II-a din C. civ.

Susţinerea este nefondată, în condiţiile în care această acţiune a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.03.2015, tot cu depăşirea termenului de 6 luni, prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2539 alin. (2) teza a II-a din C. civ. pentru a opera întreruperea prescripţiei.

Cât priveşte cel de-al treilea aspect al criticii anterior menţionate, cel care se referă la aprecierea că este aplicabil termenul de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut având în vedere că recurenta reclamantă nu a dovedit existenţa unor motive temeinice din cauza cărora nu a putut introduce acţiunea în contencios administrativ în limita termenului de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Existenţa pe rolul instanţei a acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 nu constituie un motiv temeinic, de natura celor avute în vedere de legiuitor, întrucât anularea acesteia s-a făcut în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de a complini lipsurile cererii de chemare în judecată.

Astfel, sancţiunea anulării a fost consecinţa culpei reclamantei, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, ceea ce face aplicabil principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", condiţii în care nu este vorba despre un motiv temeinic, în sensul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate aceste considerente, se constată că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurentă, astfel că în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 3482 din data de 23 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV