Civil liability for undue collection of administrative fines between public authorities

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, la data de 9 octombrie 2017, reclamanta Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Giurgiu - Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.561.289 RON, reprezentând amenzi contravenţionale plătite pe raza unităţii administrativ-teritoriale a Sectorului 3 al Municipiului Bucureşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 44/2018 CAF din 1 februarie 2018, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul Giurgiu a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, stabilind că, în raport de cuantumul valoric al obiectului cererii, cauza este dată în competenţa de soluţionare a curţii de apel.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 3101 din 29 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunţate, instanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată nu se circumscrie prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind în discuţie un raport de drept administrativ şi nefiind solicitată anularea unui act administrativ.

Acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei se determină, din punct de vedere material şi teritorial, în raport de prevederile art. 95 şi art. 107 din C. proc. civ. şi aparţine Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cel două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3 a învestit Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, cu o acţiune în pretenţii, îndreptată împotriva pârâtului Municipiul Giurgiu - Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale, întemeiată pe dispoziţiile C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.

În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că pârâtul ar fi încasat, în mod necuvenit, suma de 2.561.289 RON, reprezentând contravaloarea amenzilor contravenţionale plătite prin intermediul terminalelor de plată cu autoservire "A.", amplasate pe raza unităţii administrativ-teritoriale a sectorului 3 în perioada 31.07.2014 - 01.04.2016. Reclamanta a apreciat că încasarea fără drept a acestor sume de bani reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, iar prin cererea de chemare în judecată urmăreşte să obţină repararea integrală a prejudiciului astfel produs.

Analizând obiectul cererii de chemare în judecată şi temeiurile de fapt şi de drept expuse în susţinerea ei, Înalta Curte constată că prezentul litigiu are natura unui litigiu civil, competenţa de judecare a cauzei în primă instanţă urmând a fi determinată în raport de dispoziţiile C. proc. civ. şi nu de dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Astfel, deşi litigiul poartă între două autorităţi publice, reclamanta nu solicită anularea unui act administrativ şi nici nu invocă nesoluţionarea în termen legal sau refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, astfel cum sunt acestea definite în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c), h) sau i) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că, prin adresa din 21 august 2017, pârâtul a răspuns notificării reclamantei prin care se solicita restituirea sumelor de bani, arătând că refuză să dea curs acestei cereri, nu poate fi interpretată ca un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul Legii contenciosului administrativ. Această adresă reprezintă un răspuns al pârâtului cu privire la pretenţiile de natură civilă solicitate de reclamantă, astfel încât şi natura sa este aceea de act de drept civil, nu de drept administrativ.

Reclamanta a înţeles să îşi întemeieze pretenţiile pe dispoziţiile dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, învestind instanţa de judecată competentă material şi teritorial, potrivit dispoziţiilor C. proc. civ.. Prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ale Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi ale Legii nr. 273/2006 a finanţelor publice locale, de asemenea regăsite în cuprinsul acţiunii, au fost invocate de către reclamantă în dovedirea dreptului său legal de a încasa sumele ce fac obiectul litigiului, respectiv în dovedirea faptei ilicite a pârâtului, iar invocarea lor nu poate avea ca efect schimbarea naturii de drept civil a litigiului.

Prin urmare, având în vedere natura civilă a litigiului, competenţa instanţei de judecată va fi determinată potrivit dispoziţiilor C. proc. civ., în raport de valoarea obiectului cererii (2.561.289 RON) şi de sediul pârâtului chemat în judecată (municipiul Giurgiu, judeţul Giurgiu).

În raport de aceste criterii, Înalta Curte apreciază că Tribunalul Giurgiu, secţia civilă este instanţa competentă, din punct de vedere material şi teritorial, să judece prezenta cauză, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k), art. 95 pct. 1 şi art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Giurgiu, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3 şi pe pârâtul Municipiul Giurgiu - Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - CL