Jurisdiction fixed with Bihor Tribunal for border police officers' retirement bonus claim against inspectorate.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea, au solicitat:

- recunoaşterea calităţii de creditori faţă de pârât şi acordarea ajutoarelor cuvenite reclamanţilor la pensionare conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, Cap. 2, secţiunea a III-a a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;

- obligarea pârâţilor la calcularea şi plata către fiecare reclamant a sumelor de bani cuvenite, în principal conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, Cap. 2, secţiunea a III-a a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în subsidiar, având în vedere prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 9/2017, raportat la art. 10 din O.U.G. nr. 99/2016 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal bugetare.

Totodată, reclamanţii solicită ca drepturile băneşti, stabilite conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 284/2010, să fie acordate după încetarea efectelor acestui act normativ şi a perioadei de suspendare a exerciţiului acestui drept, la salariul funcţiei de bază din ultima lună de activitate, urmând a fi achitate şi dobânzile penalizatoare aferente.

2. Hotărârile de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei

2.1. Prin Încheierea nr. 3025/CA din 20 octombrie 2017, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi a trimis dosarul spre soluţionare secţiei I civilă, din cadrul aceluiaşi tribunal, complet specializat în litigii de muncă.

În motivarea soluţiei astfel dispusă, Tribunalul Bihor a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii solicită plata ajutorului la care sunt îndreptăţiţi ca urmare a încetării raporturilor de serviciu prin pensionare, în calitate de poliţişti/funcţionari publici cu statut special în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, Cap. 2, Secţiunea a III-a din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Având în vedere încetarea raporturilor de serviciu ale reclamanţilor, pretenţiile solicitate au natura juridică a unui ajutor social, iar nu drepturi salariale cuvenite unor funcţionari publici în activitate, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, ci prevederile art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010, motiv pentru care competenţa de soluţionare aparţine jurisdicţiei asigurărilor sociale din cadrul secţiei I civile, a Tribunalului Bihor.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, sub nr. x/2017*.

Prin Sentinţa civilă nr. 29/LM din 30 ianuarie 2018, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia I civilă.

Argumentând soluţia astfel dispusă, Tribunalul Bihor a reţinut că, potrivit art. 153 şi art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine jurisdicţiei asigurărilor sociale din cadrul tribunalului de la domiciliul reclamantului. Având în vedere că reclamanţii au domiciliul în localitatea Arad sau în localitatea Curtici, aflate în raza teritorială a Tribunalului Arad, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine acestui tribunal.

2.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale - complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, la data de 21 februarie 2018.

Prin încheierea din 21 martie 2018, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă funcţională a completului specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale şi a dispus transpunerea cauzei la completele specializate de litigii cu funcţionari publici din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a Deciziei nr. 5/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că litigiile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din Cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010, sunt de competenţa în primă instanţă a secţiilor/completelor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, respectiv, raportat la calitatea de funcţionar public a reclamanţilor, a secţiilor/completelor specializate de contencios administrativ.

2.4. Prin Sentinţa civilă nr. 333 din 27 aprilie 2018, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

Motivând soluţia astfel dispusă, instanţa de judecată a reţinut că, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 5/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiilor/completelor specializate de contencios administrativ, raportat la calitatea de funcţionar public a reclamanţilor, fiind incidente şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cum, în cazul de faţă, reclamanţii au optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, care are sediul în localitatea Oradea, judeţul Bihor, acţiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, această din urmă instanţă este competentă să judece prezentul litigiu.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cel două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamanţii, având calitatea de poliţişti în rezervă, foşti angajaţi în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea, au învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei acţiuni ce vizează acordarea ajutoarelor cuvenite la pensionare, conform art. 20 alin. (1) din Cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010.

Conform expunerii cronologice de la pct. 2 din prezenta decizie, cauza a suferit o serie de declinări de competenţă succesive, sub aspect funcţional şi teritorial, datorate opiniilor diferite exprimate de secţiile/completele specializate din cadrul Tribunalului Bihor şi ale Tribunalului Arad, cu privire la calificarea naturii juridice a litigiului, ca reprezentând un conflict de muncă ori un litigiu de drept administrativ.

Prin Decizia nr. 5/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că:

"Litigiile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 sunt de competenţa în primă instanţă a secţiilor/completelor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, respectiv, raportat la calitatea de funcţionar public a reclamanţilor, a secţiilor/completelor specializate de contencios administrativ".

În motivarea acestei Decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că:

"(...) ajutorul acordat la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu nu este un drept de asigurări sociale, ci este un drept asociat prestării unei anumite activităţi în temeiul unui raport de muncă sau de serviciu.

Natura juridică a acestui ajutor este interpretată a fi aceea a unui drept de natură salarială sau asimilat acestuia, deoarece derivă dintr-un raport de muncă sau de serviciu, care a încetat.

În acest cadru, în raport cu calitatea avută de solicitant, aceea de salariat sau de funcţionar public, judecarea litigiilor intră în competenţa secţiilor/completurilor specializate în litigii de muncă sau a secţiilor/completurilor de contencios administrativ.

Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

(...)

Faţă de cele expuse mai sus rezultă că instanţele care au soluţionat litigiile în considerarea raportului de serviciu în care s-au aflat părţile, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, au procedat corect."

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile considerentele Deciziei nr. 5/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul stabilirii naturii litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, având în vedere calitatea reclamanţilor de funcţionari publici cu statul special, care s-au aflat în raporturi de serviciu cu pârâtul, precum şi obiectul acţiunii, respectiv acordarea ajutoarelor salariale la pensionare (trecerea în rezervă), conform art. 20 alin. (1) din Cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010.

Aşadar, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine secţiilor/completelor specializate de contencios administrativ din cadrul tribunalelor, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public.

Pornind de la această premisă, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, alegerea instanţei de judecată aparţinând exclusiv reclamantului.

Cum în speţă, reclamanţii au înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul pârâtului (localitatea Oradea, judeţul Bihor), competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, aparţine acestui tribunal.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., şi pe pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - CL