Labor dispute over clerks' salary differences assigned to labor court; administrative declination set aside and case remitted.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă, la data de 15 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei:

- să constate discriminarea şi faptul că reclamanţii erau îndreptăţiţi, din anul 2007, la stabilirea drepturilor salariale, prin luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, şi, pe cale de consecinţă:

a) să oblige pârâţii să achite reclamanţilor diferenţele de salariu (actualizate cu indicele de inflaţie) calculate (cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în legile de salarizare unitară) pe baza valorii de referinţă sectoriale de 405 RON (rezultată prin aplicarea procentelor de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 asupra valorii de referinţă sectorială), pentru perioada 24.02.2014 - 01.12.2015, respectiv 445,5 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 24.02.2017 şi pentru viitor;

b) să oblige pârâţii la plata dobânzii legale (penalizatoare), calculate începând cu data de 24.02.2014 şi până la data plăţii efective a sumelor cuvenite.

- să oblige pârâţii să procedeze la punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv, şi, pe cale de consecinţă, să achite reclamanţilor sumele datorate (indexate cu indicele de inflaţie).

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 930 din 11 octombrie 2017, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 20 octombrie 2017, sub nr. x/2017.

1.3. Prin cererea precizatoare depusă la data de 8 decembrie 2017, reclamanţii au solicitat instanţei de judecată admiterea acţiunii, astfel cum a fost precizată, să se constate discriminarea şi faptul că reclamanţii erau îndreptăţiţi, din anul 2007, la stabilirea drepturilor salariale, prin luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, şi, pe cale de consecinţă:

a) să oblige pârâţii să plătească reclamanţilor diferenţele de salarii (actualizate cu indicele de inflaţie) calculate pe baza valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 01.12.2015 şi 445,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 01.10.2016;

b) să oblige pârâţii la plata dobânzii legale (penalizatoare) calculate începând cu data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor cuvenite;

c) să oblige pârâţii să procedeze la punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv, şi, pe cale de consecinţă, să achite reclamanţilor sumele datorate (indexate cu indicele de inflaţie).

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 9341 din 14 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, în prezenta cauză, reclamanţii solicită despăgubiri egale cu diferenţele salariale care rezultă dintr-o pretinsă discriminare. În raport de dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi de Decizia nr. 10/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Tribunalul a reţinut că, în speţe similare, chiar dacă pretenţiile reclamanţilor au fost justificate exclusiv pe argumente de discriminare, litigiile deduse judecăţii şi-au păstrat natura lor proprie, a conflictului de muncă, respectiv de drept administrativ.

În ceea ce priveşte natura litigiului de faţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 248/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, atât timp cât se contestă salariile de bază cuprinse în decizii de încadrare, caz în care competenţa de soluţionare a cauzei revine exclusiv Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 2286 din 15 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunţate, instanţa a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 248/2010. Reclamanţii, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei sector 2 Bucureşti, nu au învestit instanţa de judecată cu o plângere formulată împotriva Hotărârii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă îndreptată împotriva dispoziţiei emise de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, curtea de apel a apreciat că litigiul dedus judecăţii are natura unui conflict de muncă, în accepţiunea prevederilor art. 266 din C. muncii, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând, în primă instanţă, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă oricare dintre reclamanţi, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ., art. 269 din C. muncii şi art. 208 şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

3. Soluţia Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cel două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că reclamanţii sunt încadraţi în funcţia de grefier (personal auxiliar de specialitate) în cadrul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, iar prin acţiunea dedusă judecăţii au susţinut, în esenţă, că sunt îndreptăţiţi la plata unor diferenţe salariale, calculate în raport de valoarea de referinţă sectorială stabilită conform dispoziţiilor O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi de actele normative ulterioare, care au reglementat indexări salariale anuale, în special O.G. nr. 10/2007, dar şi în raport de hotărârile judecătoreşti pronunţate în speţe similare, prin care aceste majorări salariale au fost recunoscute în favoarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

Problema care a generat conflictul de competenţa între cele două instanţe priveşte atât stabilirea competenţei materiale, cât şi a celei funcţionale, din perspectiva naturii juridice a litigiului, respectiv contencios administrativ ori litigiu de muncă, Tribunalul Bucureşti făcând aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar Curtea de Apel Bucureşti reţinând incidenţa dispoziţiilor C. muncii.

Conform art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. (...)."

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziţii, întrucât cererea reclamanţilor nu reprezintă o plângere formulată împotriva hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionată contestaţia îndreptată împotriva ordinelor de stabilire a drepturilor salariale. Pretenţia reclamanţilor vizează recunoaşterea dreptului la încasarea unor diferenţe salariale, generate de aplicarea discriminatorie a dispoziţiilor normative prin care s-au reglementat majorări salariale, în ceea ce priveşte diferite categorii de personal din sectorul bugetar.

Dispoziţiile normative precitate sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal fiind reglementată pentru un caz singular, clar definit.

În acord cu opinia Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că litigiul de faţă are natura juridică a unui conflict de muncă şi nu de contencios administrativ, competenţa materială şi teritorială a instanţei fiind stabilită în raport de prevederile art. 269 din C. muncii şi art. 208 - 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Prin urmare, în raport de natura litigiului dedus judecăţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine în primă instanţă Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă oricare dintre reclamanţi.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - CL