Jurisdictional conflict between tribunal and appellate court over access to public information claims under Law No. 544/2001

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 9 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale prin C. şi Ministerul Educaţiei Naţionale prin D. - Ministru al Educaţiei Naţionale, au solicitat "emiterea actului administrativ", şi anume aprobarea susţinerii examenului de licenţă 2017 la FPSE - Universitatea Bucureşti, respectiv finalizarea studiilor reclamantei cu examen licenţă 2017.

1.2. Prin încheierea din 19 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei funcţionale, dispunând scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea dosarului către Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ, spre competentă soluţionare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 iulie 2017, sub nr. x/2017*.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 6966 din 21 noiembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că reclamanţii au chemat în judecată, în calitate de pârâtă, o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Educaţiei Naţionale, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile care se derulează în contradictoriu cu autorităţile publice centrale sunt în competenţa de soluţionare a curţilor de apel.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 1799 din 17 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunţate, instanţa a reţinut că, la data de 5 februarie 2018, reclamanţii au formulat o cerere precizatoare, prin care au învederat că obiectul acţiunii îl reprezintă comunicarea de informaţii de interes public, conform Legii nr. 544/2001, solicitând şi acordarea de despăgubiri în cuantum de 1.058.300 RON.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărui rază teritorială locuiesc reclamanţii, în cazul de faţă Tribunalul Bucureşti.

3. Soluţia Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cel două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Competenţa instanţei de judecată în soluţionarea cauzelor cu care a fost investită se stabileşte în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de temeiul de drept al acesteia, astfel cum a fost indicat de reclamant, fiind avute în vedere eventualele modificări/completări/precizări aduse cererii, ulterior înregistrării acesteia.

În cauza de faţă, reclamanţii au investit instanţa de judecată cu o acţiune în contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, prin care au solicitat obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale la emiterea unui act administrativ care să permită reclamantei B. susţinerea examenului de licenţă în sesiunea 2017, la FPSE - Universitatea Bucureşti.

În motivarea cererii, reclamanţii au învederat existenţa unui refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale de a răspunde cererii înregistrate în 6 februarie 2017, prin care reclamanţii solicitau obligarea FSE-UCDC la încheierea cu FPSE - Universitatea Bucureşti a protocolului necesar organizării examenului de licenţă, apreciind că autoritatea publică nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale ce-i reveneau în demersurile de semnare a protocolului.

Prin cererea înregistrată la data de 5 februarie 2018, reclamanţii au precizat acţiunea iniţială, arătând că obiectul cererii îl reprezintă comunicarea de informaţii de interes public, în temeiul Legii nr. 544/2001 şi acordarea de despăgubiri în sumă de 1.058.300 RON.

Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizat de reclamanţi, se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, fiind incidente prevederile art. 22 alin. (1) din acest act normativ, potrivit cărora:

"(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. (...)". Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale."

În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că prezenta acţiune, prin care se urmăreşte atât obligarea instituţiei publice la furnizarea informaţiilor de interes public, cât şi obligarea acesteia la plata daunelor morale/patrimoniale, are natura unei plângeri formulată în condiţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, competenţa de soluţionare a cauzei revenind secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamanţii, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi pe pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale prin C. şi Ministerul Educaţiei Naţionale prin D. - Ministru al Educaţiei Naţionale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - CL