Revision admissibility: impossibility of appearance by legal counsel versus statutory representative under strict interpretation of procedural revision grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for revision filed by the claimant, thereby upholding the prior appellate decision that had dismissed the original administrative challenge against the Rural Investment Financing Agency. The dispute arose from the company's attempt to annul a decision and a verification report establishing budgetary claims, which had been previously ruled unlawful by the Court of Appeal before the agency successfully overturned that outcome on appeal; the revision request was grounded in two independent legal bases. The court rejected the first ground, relying on a strict interpretation of Article 509(1)(9) of the Code of Civil Procedure, by distinguishing between the impossibility of presenting the legally appointed representative (the statutory manager) versus the absence of a contractual legal representative (the lawyer), noting that the latter is governed by substitution rules in the Lawyers' Statute rather than revision grounds. The court also rejected the second ground under Article 21 of Law No. 554/2004, finding no violation of the principle of primacy of EU law, as the original review did not fail to apply specific EU regulations (including Regulations CE 1290/2005, 65/2011, 1975/2006, and 1698/2005) but rather engaged in a substantive analysis that correctly prioritized applicable norms, and the appellant failed to demonstrate a concrete conflict where domestic law was applied over conflicting Union law.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ, art. 21 din Legea nr. 554/2004, art. 513 C. proc. civ; Revision admissibility: impossibility of appearance by legal counsel versus statutory representative under strict interpretation of procedural revision grounds: Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea acesteia, revizuenta a susţinut că avocatul angajat în cauză s-a aflat în imposibilitate de prezentare la termenul din 7 mai 2018, din motive medicale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 16 iunie 2015, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea Deciziei nr. 13.812 din 15 aprilie 2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 18 februarie 2015, emise de pârâtă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 266/F din 5 noiembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, dispunând anularea Deciziei nr. 13.812 din 15 aprilie 2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 18 februarie 2015, emise de pârâtă, precum şi suspendarea executării actelor administrative contestate, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 266/F din 5 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.
4. Soluţia instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 1795 din 7 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a casat sentinţa atacată şi, rejudecând, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.
5. Calea extraordinară de atac formulată în cauză
5.1. Împotriva Deciziei nr. 1795 din 7 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă A. SRL, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 29 mai 2018, sub nr. x/2018, solicitând anularea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea acesteia, revizuenta a susţinut că avocatul angajat în cauză s-a aflat în imposibilitate de prezentare la termenul din 7 mai 2018, din motive medicale.
Astfel, ca urmare a stării de sănătate precare din week-end-ul ce a precedat ziua de 7 mai 2018, avocatul revizuentei, prezentându-se la medicul de familie în dimineaţa acelei zile, a obţinut documentele medicale ce atestau starea sa de sănătate în jurul orei 09:00. În continuare, reprezentantul convenţional al revizuentei a scanat şi trimis aceste documente, prin poşta electronică, la adresa Înaltei Curţi, la orele 09:01, respectiv 09.03.
În opinia revizuentei, imposibilitatea obiectivă de prezentare a avocatului angajat în cauză, la termenul când s-a judecat pricina, justifică admiterea căii extraordinare de atac şi rejudecarea recursului declarat de intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 266/F din 5 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, revizuenta a prezentat şi argumentele pentru care, în rejudecarea recursului, ulterior admiterii cererii de revizuire, solicită respingerea recursului, ca nefondat, precum şi argumentele ce susţin temeinicia cererii de chemare în judecată.
5.2. La data de 24 august 2018, revizuenta A. SRL a înregistrat la dosarul cauzei o cerere prin care a invocat cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea cererii de revizuire şi schimbarea deciziei atacate în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
În susţinerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, revizuenta a apreciat că decizia instanţei de recurs nu a arătat în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate, limitându-se la preluarea argumentelor intimatei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, fără a analiza niciunul dintre argumentele prezentate de revizuentă.
Revizuenta apreciază că, în speţă, s-a dovedit faptul că intimata adaptează normele legale incidente în mod discreţionar, utilizează impropriu termeni specifici şi, astfel, încalcă normele comunitare în materie. Instanţa de recurs a ignorat aceste aspecte şi nu a dat prevalenţă normelor comunitare reprezentate de:
- art. 6 din Regulamentul CE 1290/2005, conform căruia eligibilitatea unei cereri trebuie controlată doar ante-factum, sub sancţiunea ridicării acreditării agenţiei;
- art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE 65/2011 sau art. 30 alin. (1) din Regulamentul CE 1975/2006, conform căruia verificările ex-post se realizează doar dacă beneficiarul păstrează şi utilizează bunurile finanţate, adică doar în condiţiile prevăzute de art. 72 din Regulamentul CE 1698/2005;
- art. 72 din Regulamentul CE 1698/2005, conform căruia în cadrul verificării ex-post, unui beneficiar i se retrage finanţarea doar dacă aduce modificări substanţiale proiectului, modificări ce trebuie să fie obligatoriu consecinţa schimbării naturii proprietăţii bunurilor finanţate;
- art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011, potrivit căruia în cazul creării artificiale a condiţiilor de accesare intervine sancţiunea neefectuării vreunei plăţi, şi nu sancţiunea aplicată de intimată a restituirii finanţării.
De asemenea, revizuenta a înfăţişat şi argumentele referitoare la temeinicia contestaţiei ce face obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând a fi avute în vedere în cazul în care instanţa va proceda la rejudecarea acesteia.
6. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 6 septembrie 2018, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., ca nefondată, susţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de acest text de lege.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, intimata nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
II. Soluţia asupra cererii de revizuire
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente:
II.1. Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Acest motiv de revizuire reglementează un caz de reformare a hotărârii definitive fundamentat pe împrejurarea că "partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa".
Înalta Curte reţine că, deşi imposibilitatea de prezentare a avocatului revizuentei este dovedită în cauză prin înscrisurile depuse la dosar, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. priveşte imposibilitatea de prezentare a părţii şi nu a reprezentantului convenţional al acesteia, textul de lege fiind de strictă interpretare şi aplicare. Cele două noţiuni nu se suprapun, C. proc. civ. reglementând distinct părţile unui proces judiciar, în cuprinsul art. 55 - 78, faţă de reprezentarea convenţională a acestora în faţa instanţelor de judecată, prevederi regăsite în cuprinsul art. 83 - 89.
Având în vedere că revizuenta este persoană juridică, în cazul său noţiunea de "parte" se suprapune cu aceea de "reprezentant legal", desemnat potrivit legii specifice de înfiinţare, organizare şi funcţionare a persoanei juridice. În speţă, având forma de organizare a unei societăţi cu răspundere limitată, revizuenta este reprezentată de către administratorul statutar, numit în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
Aşadar, motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. se circumscrie imposibilităţii de prezentare a administratorului societăţii revizuente, în calitate de reprezentant legal, iar nu a avocatului angajat în cauză, care are calitatea de reprezentant convenţional.
În cazul reprezentării prin avocat, Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a Consiliului B., prevede o altă soluţie legislativă pentru situaţia imposibilităţii de prezentare a titlularului contractului de asistenţă juridică, respectiv asigurarea substituirii printr-un alt avocat, conform art. 221 alin. (1) din acest Statut.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind nefondată.
II.2. Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca instanţa de judecată învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, să constate că, prin hotărârea atacată, a fost încălcat principiul priorităţii dreptului unional. Având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României, acest motiv de revizuire presupune, pe de-o parte, existenţa unei neconcordanţe între norme de drept din legislaţia internă şi norme ale dreptului unional şi, pe de altă parte, ca instanţa de judecată să fi procedat la o greşită aplicare, cu prioritate, a normelor dreptului intern.
Motivând cererea formulată în cauză, revizuenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este pronunţată cu ignorarea dispoziţiilor art. 6 din Regulamentul CE 1290/2005, art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE 65/2011 şi art. 30 alin. (1) din Regulamentul CE 1975/2006, art. 72 din Regulamentul CE 1698/2005 şi art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011.
Analizând criticile revizuentei, Înalta Curte reţine că aceasta se limitează la prezentarea normelor de drept unional pe care instanţa de recurs nu le-ar fi aplicat în speţă, însă nu indică, concret, cum a fost încălcat principiul priorităţii dreptului unional, respectiv care sunt normele din dreptul naţional care ar fi fost aplicate cu prioritate, contrar art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.
În realitate, revizuenta reclamă interpretarea şi aplicarea greşită, de către instanţa de recurs, a unor texte de lege din cuprinsul unor Regulamente europene, precum şi o presupusă practică administrativă a intimatei, neconformă cu aceste prevederi.
Înalta Curte constată că, în raport de considerentele hotărârii atacate, nu poate fi sesizată vreo încălcare a principiului priorităţii dreptului unional faţă de dreptul naţional, hotărârea supusă revizuirii analizând situaţia litigioasă dedusă judecăţii prin raportare, deopotrivă, la normele de drept din legislaţia naţională, la contractul de finanţare încheiat între părţi, precum şi la dreptul unional aplicabil în cauză, inclusiv din perspectiva jurisprudenţei în materie aparţinând Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiat, motivul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SRL împotriva Deciziei nr. 1795 din 7 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SRL împotriva Deciziei nr. 1795 din 7 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2018.
Procesat de GGC - CL