Judicial challenge to CSM refusal of prosecutor-to-judge transfer: discretionary balancing of institutional caseload against individual interest

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 aprilie 2018, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1079 din 26 octombrie 2017 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să admită cererea sa şi să dispună numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Constanţa.

În motivare, contestatorul a învederat că prin hotărârea atacată a fost respinsă, în mod neîntemeiat, cererea sa de eliberare din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Constanţa, prin adoptarea acestei hotărâri procedându-se la o greşită evaluare a criteriilor prevăzute de art. 23 alin. (11) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

Contestatorul a arătat, în esenţă, că în cuprinsul hotărârii atacate s-a reţinut că la momentul analizării cererii existau 6 posturi de execuţie vacante la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi alte 2 posturi urmau să se vacanteze ca urmare a unor transferuri dispuse în sesiunea din 26 septembrie 2017, dar la momentul formulării şi înregistrării cererii de numire, existau doar 3 posturi de execuţie vacante şi 1 post de conducere.

A susţinut că volumul mare de activitate înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, aspect avut în vedere la soluţionarea cererii, nu se datorează lipsei de personal, fiind o situaţie obişnuită în cadrul acestui parchet, şi că respingerea cererii sale de numire în funcţia de judecător pe criteriul volumului de activitate îi creează o situaţie discriminatorie în raport cu candidaţii de la unităţile de parchet cu volum de activitate mai scăzut.

Totodată, a precizat că Judecătoria Constanţa este o instanţă unde se înregistrează permanent un volum mare de activitate şi care se confruntă în mod constant cu dificultăţi în ocuparea posturilor, aspecte care nu au fost avute în vedere de către intimat la emiterea hotărârii.

Contestatorul a mai făcut referire la avizele favorabile comunicate de unităţile de parchet şi instanţele implicate în procedură şi a invocat aspecte privind vechimea sa în funcţie şi vechimea la parchetul de unde solicită numirea, precum şi aspecte motivaţionale pentru a fi numit judecător.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, şi art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, conferă numai o vocaţie pentru numirea procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorilor în funcţia de procuror, iar nu un drept, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile formulate de solicitanţi.

Intimatul a susţinut că, în cauză, au fost analizate aspectele necesare pentru a se stabili dacă solicitantul poate fi numit în funcţia de judecător şi anume, schema de personal existentă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, avizele comunicate de instituţiile implicate, precum şi volumul de activitate. Astfel, faţă de datele statistice comunicate, interesul general al bunei administrări a justiţiei a reclamat menţinerea contestatorului la o unitate de parchet unde încărcătura/procuror depăşeşte cu aproximativ 100% media naţională, în raport de numirea acestuia la o instanţă unde încărcătura pe judecător este apropiată de media naţională.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 1079 din 26 octombrie 2017 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi în raport de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.

Prin Hotărârea nr. 1079 din 26 octombrie 2017 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea formulată de domnul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, de eliberare din funcţia de procuror şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria Constanţa.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege."

Procedura care trebuie urmată conform acestor dispoziţii legale, este prevăzută la art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 (denumit în continuare Regulament).

Potrivit art. 23 alin. (11) din Regulamentul menţionat:

"La soluţionarea cererilor prevăzute la art. 22 alin. (1) pot fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită numirea."

Prevederile regulamentare redate anterior, având un caracter supletiv, conferă numai o vocaţie pentru numirea din funcţia de judecător în cea de procuror şi respectiv, din funcţia de procuror în cea de judecător, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile respective, în raport de toate elementele de fapt, în vederea asigurării unui echilibru între interesul general, reprezentat de funcţionarea în bune condiţii a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor implicate în procedură, şi interesele de ordin profesional şi personal ale magistratului care solicită aprobarea cererii.

În aplicarea normelor regulamentare mai sus enunţate, în cauză, prin Hotărârea nr. 1008 din 28 septembrie 2017, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea de respingere a cererii de numire în funcţia de judecător, formulată de domnul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, în raport de aptitudinile specifice funcţiei de judecător şi de aspectele motivaţionale rezultate din răspunsurile solicitantului cu ocazia susţinerii interviului.

Examinarea cererii contestatorului de eliberare din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi de numire în funcţia de judecător, s-a realizat prin prisma criteriilor obiective prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 23 alin. (11) din Regulament, care au vizat situaţia posturilor vacante la parchetul la care funcţionează contestatorul şi la instanţa la care a solicitat numirea în funcţia de judecător, existentă la momentul analizării cererii şi al adoptării hotărârii, volumul de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, precum şi aspecte legate de volumul de activitate şi încărcătura pe judecător, înregistrate la instanţa la care a solicitat numirea în funcţia de judecător, vechimea în funcţia de procuror a contestatorului şi avizele comunicate de instituţiile implicate în procedura de ocupare a funcţiei.

Astfel, potrivit datelor comunicate de către direcţia de specialitate, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa din cele 29 posturi de procuror prevăzute în schemă (2 posturi de conducere şi 27 posturi de execuţie) erau ocupate 23 posturi (1 post de conducere şi 22 posturi de execuţie), fiind vacante 1 post de conducere şi 5 posturi de execuţie, constatându-se că în cadrul parchetului îşi desfăşoară activitatea şi 7 procurori stagiari. La această unitate de parchet s-a înregistrat în primul semestru al anului 2017, o încărcătură de 2681 dosare/procuror, comparativ cu media naţională de 1290 de dosare.

Susţinerile contestatorului în sensul că volumul mare de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa nu s-ar datora lipsei de personal şi ar reprezenta o situaţie obişnuită, nu pot fi reţinute drept motive de netemeinicie ale hotărârii atacate, în condiţiile în care, la acest parchet încărcătura/procuror, determinată prin împărţirea numărului de dosare la numărul de procurori, depăşeşte cu aproximativ 100% media naţională.

Totodată, la Judecătoria Constanţa, unde s-a cerut numirea în funcţia de judecător, încărcătura de dosare/judecător a fost de 750 de dosare, comparativ cu media naţională de 741 de dosare, în timp ce încărcătura/schemă a fost de 618 dosare, comparativ cu media naţională de 551 de dosare.

Menţiunile din cuprinsul hotărârii contestate la avizele pozitive transmise de unităţile de parchet şi instanţele implicate în procedura de ocupare a funcţiei de judecător, s-a realizat în condiţiile prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament, pentru a se aprecia asupra oportunităţii cererii formulate de contestator, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluţiei.

În condiţiile arătate, prin Hotărârea nr. 1079 din 26 octombrie 2017, în mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de domnul procuror A., având în vedere la adoptarea soluţiei, necesitatea unei bune organizări şi funcţionări a parchetelor şi instanţelor judecătoreşti implicate în procedură, în scopul asigurării, în primul rând, a bunei funcţionări a unităţii de parchet la care funcţionează contestatorul, apreciindu-se în mod justificat că încuviinţarea cererii şi implicit, vacantarea unui post de execuţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, ar conduce la perturbarea activităţii acestui parchet.

Referitor la soluţiile dispuse cu privire la unele cereri de transfer formulate de judecători din cadrul Judecătoriei Constanţa, acestea nu au incidenţă în prezenta cauză, având în vedere că între cele două proceduri de ocupare a posturilor, respectiv numirea din funcţia de procuror în funcţia de judecător şi transferul judecătorilor, nu există o legătură de intercondiţionare directă.

În ceea ce priveşte aspectele invocate de contestator vizând pretinsa discriminare în raport cu procurorii de la parchetele cu volum mai redus de activitate şi care formulează cereri de numire în funcţia de judecător, este de menţionat că potrivit dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, discriminarea poate fi invocată numai în raport cu anumite situaţii identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, faţă de care se aplică un tratament diferenţiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim şi fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate şi necesare.

În speţă, datele statistice referitoare la volumul de activitate al unei unităţi de parchet în raport cu indicatorii de la alte parchete, nu pot fi reţinute drept temei care să justifice invocarea unei forme de discriminare, în accepţiunea legală a termenului.

În circumstanţele arătate, soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară, constatându-se că motivele invocate de intimat în respingerea cererii formulate de contestator, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1079 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1079 din 26 octombrie 2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - CL