Admissibility of constitutional exception against fiscal procedural transitional provision: lack of direct link between contested norm and case outcome

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 iulie 2017, pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, astfel cum a fost completată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, a solicitat anularea Deciziei nr. 51457.2/25.10.2016 de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale şi suspendarea executării acestei decizii până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, precum şi anularea Deciziei nr. 39 din 23.03.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei nr. 51457.2/25.10.2016, ambele emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1320/C din 06 decembrie 2017, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

De asemenea, prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată împotriva Sentinţei civile nr. 1360/C/06.12.2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi procedura derulată în faţa instanţei de control judiciar.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1360/C/06.12.2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Cauza a fost înregistrată în recurs pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017.

La data de 18 iunie 2018, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin încheierea de şedinţă din 26 iunie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecăţii cauzei, formulată de aceeaşi reclamantă.

5. Calea de atac exercitată împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Împotriva încheierii de şedinţă din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În dezvoltarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4 şi 8 C. proc. civ., reclamanta a apreciat că în mod greşit curtea de apel a reţinut inexistenţa unei legături între aplicarea normei tranzitorii regăsite în cuprinsul art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi soluţionarea dosarului.

Deşi textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 oferă posibilitatea instanţei de judecată să respingă, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, dacă apreciază că aceasta ar fi inadmisibilă pentru motivele indicate în textul de lege, totuşi acest mecanism legislativ nu permite instanţei de judecată să intre în domeniul de competenţă al Curţii Constituţionale. În speţă, instanţei de judecată nu-i este permis să adauge, la motivele de inadmisibilitate prevăzute de lege, un alt motiv şi anume acela că excepţia priveşte o problemă de interpretare şi aplicare a legii noi, astfel cum a reţinut Curtea de Apel Bacău.

Recurenta-reclamantă apreciază că, prin soluţia pronunţată, Curtea de Apel Bacău a îngrădit dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, refuzând reclamantei dreptul de supune controlului de constituţionalitate o prevedere legală ce se dovedeşte hotărâtoare pentru soluţia ce o va pronunţa instanţa de judecată. Procedând în această manieră, curtea de apel s-a substituit instanţei de contencios constituţional, depăşind limitele puterii judecătoreşti.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a depus întâmpinare, înregistrată la data de 02 august 2018, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, din perspectiva declarării căii de atac cu nerespectarea termenului legal, precum şi ca urmare a neîncadrării criticilor de nelegalitate în motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, neexistând o legătură directă între dispoziţia legală şi litigiul aflat în soluţionare.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază a fi neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Excepţia nulităţii recursului a fost invocată de către intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ sub două aspecte: (i) nerespectarea termenului de declarare a căii de atac; (ii) neîncadrarea criticilor de nelegalitate în motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte termenul de declarare a recursului, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, se atacă cu recurs, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

În cauză, încheierea recurată a fost pronunţată la data de 26 iunie 2018, iar reclamanta a declarat recurs la data de 28 iunie 2018, potrivit prevederilor art. 183 C. proc. civ., prin depunerea actului de procedură la un serviciu specializat de curierat, înăuntrul termenului legal de 48 de ore de la pronunţare, astfel cum rezultă din menţiunile aflate pe plicul cu care a fost transmis recursul, aflat la dosarul Înaltei Curţi.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte apreciază că recursul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de lege, excepţia nulităţii recursului pentru nerespectarea termenului de declarare a căii de atac fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte neîncadrarea criticilor de nelegalitate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că reclamanta şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4 şi 8 C. proc. civ., iar aspectele invocate de intimata-pârâtă, referitoare la necorelarea criticilor formulate cu motivele de casare indicate, nu reprezintă aspecte de nulitate ale căii de atac, ci aspecte vizând temeinicia recursului, urmând a fi avute în vedere la analiza pe fond a căii de atac.

În concluzie, Înalta Curte apreciază a fi neîntemeiată excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că, faţă de criticile de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, nu se referă la competenţa instanţei de contencios constituţional, ci la competenţa instanţelor judecătoreşti, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 94 - 128 C. proc. civ.

Totodată, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Analizând recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.", text din care rezultă, fără dubiu, că o condiţie de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale o reprezintă legătura dintre textul de lege apreciat a fi neconstituţional şi soluţionarea cauzei.

În acord cu opinia exprimată de completul de judecată care a pronunţat încheierea atacată, Înalta Curte reţine că legătura dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată cu soluţionarea cauzei nu este generată de simpla tangenţă a acestora cu obiectul cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituţionalitate, o dată dezlegate de Curtea Constituţională, să aibă aptitudinea de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză.

Textul normativ al art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, apreciat de recurenta-reclamantă a fi contrar prevederilor constituţionale, stipulează că:

"(1) Reglementările emise în temeiul actelor normative prevăzute la art. 354 rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a prezentului cod, în măsura în care nu contravin prevederilor acestuia.

(2) Trimiterile făcute prin alte acte normative la Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se consideră a fi făcute la prezentul cod."

Aşadar, acest text de lege reglementează conflictul temporar al actelor normative, recurenta-reclamantă contestând modalitatea de interpretare şi aplicare de către organul fiscal, la data emiterii deciziei ce face obiectul contestării în cauză, a legii noi (Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală) în raport de legea veche (O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, menţionate în cuprinsul art. 354 din Legea nr. 207/2015). Or, acest aspect intră în competenţa de analiză a instanţei învestită cu soluţionarea cauzei, după cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bacău, aplicarea dispoziţiilor legale în materie fiscală la situaţia concretă dedusă judecăţii făcând obiectul fondului litigiului dintre părţi.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta-reclamantă nu îndeplineşte cerinţa legăturii cu cauza, întrucât eventuala sa admitere nu are aptitudinea de a schimba soluţia curţii de apel, aceasta fiind singura autoritate judecătorească îndrituită ca, examinând împrejurările de fapt şi probatoriile administrate în cauză, să se pronunţe asupra legalităţii actelor administrativ-fiscale contestate în cauză, inclusiv din perspectiva legii sub imperiul căreia au fost sau trebuia a fi emise.

Înalta Curte apreciază a fi nefondată critica recurentei-reclamante privitoare la analizarea, de către curtea de apel, a unui motiv de inadmisibilitate a cererii neprevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992, constând în faptul că excepţia de neconstituţionalitate priveşte o problemă de interpretare şi aplicare a legii noi. În realitate, Curtea de Apel Bacău a analizat condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale strict în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, iar scopul urmărit de reclamantă prin susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost expus de instanţa de judecată ca o cerinţă de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ci ca un considerent în sprijinul neîndeplinirii condiţiei de admisibilitate referitoare la legătura dintre textul de lege apreciat a fi neconstituţional şi soluţionarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN