Public utility's challenge to lake reclassification inadmissible; adversarial principle upheld on appeal.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 iulie 2015, reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău Ialomiţa, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea poziţiei nr. 71 din Anexa nr. 2 (Lacul Iezer), ce face parte integrantă din H.G. nr. 1028/2011, pentru modificarea H.G. nr. 1353/2001 pentru atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa, precum şi al municipiului Slobozia, oraşelor şi comunelor din judeţul Ialomiţa.

Prin încheierea din 08 decembrie 2015, prima instanţă a calificat cererea de introducere în cauză a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, formulată de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ca având natura unei cereri de arătare a titularului dreptului de proprietate publică şi a admis-o în principiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3261 din 08 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău Ialomiţa, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu intervenientul principal Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3261/08.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău Ialomiţa, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate, şi trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanţe.

În susţinerea recursului, reclamanta învederează că instanţa fondului, invocând, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, nu a oferit părţilor posibilitatea efectivă de a-şi exprima punctul de vedere asupra acesteia, nepunând-o în discuţia acestora.

Astfel, a fost încălcat principiul contradictorialităţii, cuprins în prevederile art. 14 alin. (4) şi (5) din C. proc. civ., care constituie o garanţie a unui proces echitabil, potrivit art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Guvernul României şi intimatul-intervenient Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, nu au depus întâmpinări în dosarul instanţei de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 09 mai 2018, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a susţinut o unică critică de nelegalitate a hotărârii de fond, respectiv soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu de prima instanţă, fără punerea acesteia în discuţia părţilor, conform art. 14 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că principiul contradictorialităţii, reglementat de art. 14 din C. proc. civ., reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale procedurii desfăşurate în faţa instanţelor judecătoreşti, având menirea de a garanta dreptul părţilor la un proces echitabil. Însă, ca în cazul oricărui principiu procedural, pentru a decide asupra respectării sau nerespectării sale, instanţa de control judiciar va avea în vedere atât îndeplinirea de către instanţa de judecată a obligaţiilor ce-i revin în asigurarea contradictorialităţii procesului civil, cât şi conduita părţilor, guvernată de principiul disponibilităţii.

Potrivit art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel, iar dispoziţiile art. 223 din acelaşi act normativ stipulează că lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecata cauzei. Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. permite instanţei să păşească la judecarea cauzei, dacă reclamantul sau pârâtul a solicitat în scris judecarea în lipsă.

În cauza de faţă, la termenul de judecată din 08 decembrie 2015, moment la care prima instanţă a ridicat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, părţile au fost legal citate, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosarul instanţei de fond, însă nu s-au prezentat la apelarea pricinii. Întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău Ialomiţa a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ., judecătorul fondului a procedat la soluţionarea cauzei.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu există o încălcare a principiului contradictorialităţii, prima instanţă soluţionând cauza cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materia citării părţilor şi cu respectarea principiului disponibilităţii, manifestat prin voinţa reclamantei de judecare a cauzei în lipsa sa.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, prin recursul declarat în cauză, reclamanta nu a formulat critici cu privire la soluţia pronunţată asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, necontestând argumentele primei instanţe cu privire la acest fine de neprimire a cererii. Susţinerea unei critici de nelegalitate doar cu privire la procedura de soluţionare a excepţiei, în lipsa unor critici referitoare la soluţia efectiv dispusă în urma presupusei nerespectări a procedurii legale, reprezintă un demers pur formal din partea reclamantei, neputând fi decelat un interes procesual al acesteia privind casarea hotărârii recurate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău Ialomiţa, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău Ialomiţa împotriva Sentinţei civile nr. 3261 din 08 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN