Local mayor's conflict of interest in hiring daughter as public administrator despite invalid administrative acts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 iunie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportul de evaluare nr. x/12.06.2015, întocmit de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 157/F-CONT din 03 noiembrie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 157/F-CONT/03.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea în fond a litigiului şi admiterea acţiunii formulate.

Recurentul-reclamant critică hotărârea primei instanţe întrucât nu au fost analizate argumentele din care rezultă că, anterior emiterii Dispoziţiei nr. 802/30.10.2009, privind angajarea fiicei reclamantului cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, au existat mai multe acte administrative emise de autoritatea deliberativă (hotărâri ale consiliului local), pe care recurentul, în calitate de primar, era obligat să le ducă la îndeplinire, conform art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Prin urmare, recurentul-reclamant nu a înfiinţat postul ocupat de fiica sa, cu scopul pretins de intimata-pârâtă, acesta existând deja, conform hotărârilor adoptate de consiliul local. Totodată, arată recurentul-reclamant, aceste hotărâri ale consiliului local nu au fost adoptate la propunerea sa, în calitate de primar, astfel încât nu există premisele unui conflict de interese.

Având în vedere dispoziţiile art. 112 alin. (1) - (3) din Legea nr. 215/2001, modificată prin Legea nr. 286/2006, recurentul-reclamant arată că Dispoziţia nr. 802/30.10.2009 nu este o decizie de numire în funcţia de administrator public a fiicei sale, care ar fi fost urmată de încheierea contractului de management, ci una de aprobare a angajării acesteia cu contract individual de muncă, potrivit art. 30 din C. muncii. Ca atare, această decizie este nelegală şi caducă şi nu a produs un folos material pentru recurent, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I, astfel cum prevede art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Instanţa de fond nu a analizat aceste susţineri şi, ca atare, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, considerentele fiind un model pentru astfel de speţe.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15 martie 2016, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 06 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 09 mai 2018, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 70 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003, precum şi ale art. 75 din Legea nr. 393/2004, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât, în calitate de Primar al comunei Diculeşti, a organizat un examen pentru ocuparea funcţiei de administrator public, a emis Dispoziţia nr. 802/30.10.2009 privind angajarea fiicei sale pe această funcţie, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată şi, ulterior, a propus consiliului local modificarea organigramei şi statului de funcţii, în sensul introducerii noii funcţii de administrator public.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.", iar conform art. 76 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I."

Totodată, art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 stipulează că:

"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv (...)"

Înalta Curte reţine că, prin raportul de evaluare contestat în cauză, s-a constatat încălcarea de către reclamantul A. a dispoziţiilor legale anterior citate, prin emiterea/încheierea/semnarea următoarelor acte:

(i) Dispoziţia nr. 135/05.10.2009, privind constituirea comisiei de examen pentru ocuparea funcţiei de administrator public;

(ii) Dispoziţia nr. 802/30.10.2009, privind angajarea fiicei reclamantului (B.) pe funcţia de administrator public, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată;

(iii) Contractul individual de muncă nr. x/30.10.2009, încheiat între Primăria Diculeşti şi B.;

(iv) iniţierea proiectului de hotărâre prin care reclamantul a propus Consiliului Local Diculeşti modificarea statului de funcţii al Primăriei Diculeşti, precum şi a organigramei, în sensul introducerii noii funcţii de administrator public; urmare a acestui proiect, Consiliul Local a adoptat Hotărârea nr. 61/30.11.2009.

Analizând aceste înscrisuri, în raport de dispoziţiile legale incidente, prima instanţă a concluzionat că soluţia adoptată de pârâtă prin raportul de evaluare este legală şi temeinică.

O primă critică formulată de recurentul-reclamant prin prezentul recurs se referă la existenţa unor hotărâri ale consiliului local, adoptate în calitate de autoritate deliberativă, anterioare actelor emise de reclamant (indicate la punctele i - iv), pe care acesta, în calitate de primar, era obligat a le duce la îndeplinire. Sunt indicate, în acest sens, Hotărârea Consiliului Local Diculeşti nr. 2/31.01.2008, Hotărârea Consiliului Local Diculeşti nr. 23/29.04.2008 şi Hotărârea Consiliului Local Diculeşti nr. 2/29.01.2009, prin care s-au aprobat organigrama şi statele de funcţii ale Consiliului Local Diculeşti şi ale Primăriei Diculeşti şi în care s-a prevăzut a fi vacant un post în cadrul "Compartimentului Administrativ relaţii cu publicul".

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, această critică, reţinând că funcţia vacantă din cadrul compartimentului administrativ - relaţii cu publicul, nu este echivalentă funcţiei de administrator public, reglementată de dispoziţiile art. 112 din Legea nr. 215/2001. Funcţia de administrator public se exercită în temeiul unui contract de management, prin numirea de către primar, în urma desfăşurării unui concurs, iar atribuţiile funcţiei, stabilite conform art. 112 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 şi hotărârilor consiliului local, privesc coordonarea aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local, fiind evidentă deosebirea dintre cele două funcţii.

Pe cale de consecinţă, hotărârile consiliului local menţionate de reclamant nu impuneau o obligaţie de punere în executare în sarcina primarului, în sensul declanşării procedurilor de selecţie pentru ocuparea funcţiei de administrator public.

Pe de altă parte, prin Dispoziţia nr. 135/05.10.2009, recurentul-reclamant a decis constituirea comisiei de examen pentru ocuparea funcţiei de administrator public, deşi această funcţie se ocupa, conform legii, prin susţinerea unui concurs, iar anterior emiterii acestei dispoziţii nu a existat o hotărâre a consiliului local prin care să se stabilească criteriile, procedurile şi atribuţiile specifice funcţiei, conform art. 112 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Această hotărâre, prin care s-a aprobat şi fişa postului aferent funcţiei de administrator public, a fost adoptată de Consiliul Local Diculeşti sub nr. x/30.11.2009, după susţinerea examenului şi ocuparea funcţiei de administrator public de către fiica reclamantului şi după emiterea Dispoziţiei nr. 802/30.10.2009 şi semnarea Contractului individual de muncă nr. x/30.10.2009, încheiat între Primăria Diculeşti şi B.

Aşadar, la data emiterii Dispoziţiei nr. 135/05.10.2009, a Dispoziţiei nr. 802/30.10.2009, precum şi la data semnării Contractului individual de muncă nr. x/30.10.2009, nu exista o obligaţie legală a recurentului-reclamant, în calitate de primar, de a pune în executare hotărârile autorităţii deliberative cu privire la funcţia de administrator public, aceasta neexistând în statul de funcţii al Primăriei comunei Diculeşti şi al Consiliului Local Diculeşti.

Prin recursul declarat în cauză, reclamantul A. a recunoscut că Dispoziţia nr. 802/30.10.2009, privind angajarea fiicei sale pe funcţia de administrator public, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 112 din Legea nr. 215/2001, însă a apreciat că această nelegalitate a actului administrativ este de natură a înlătura conflictul de interese reţinut în cauză, întrucât nu a generat efecte juridice.

Înalta Curte va respinge acest argument, ca nefondat, reţinând că recurentul-reclamant nu poate invoca propria culpă, constând în emiterea unui act administrativ contrar legii, pentru a obţine beneficiul înlăturării situaţiei de conflict de interese.

Totodată, Înalta Curte reţine că, pentru a aprecia asupra incidenţei conflictului de interese, nu este necesar ca actul emis/încheiat de alesul local să întrunească toate condiţiile de valabilitate, ci este suficient a se constata existenţa unui interes personal sau patrimonial al alesului local, respectiv posibilitatea prefigurării unui beneficiu sau dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv, împrejurări de natură a afecta îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor ce-i revin potrivit legii.

De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentului-reclamant în sensul inexistenţei unui folos material pentru sine, soţul său ori rudele sale de gradul I, atât timp cât, urmare a dispoziţiilor emise de reclamant, fiica sa, B., a ocupat un post inexistent în statul de funcţii şi, în temeiul contractului individual de muncă, a încasat salariul aferent funcţiei de administrator public.

Ultima critică de nelegalitate formulată de reclamantul A., circumscrisă prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la neanalizarea, de către instanţa de fond, a argumentelor reclamantului, hotărârea necuprinzând motivele pe care se întemeiază.

Această critică va fi respinsă, ca nefondată, Înalta Curte apreciind că prima instanţă a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea cuprinzând argumente care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat elementele de fapt şi de drept ale dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut că cererea cu soluţionarea căreia a fost învestit este neîntemeiată.

Totodată, instanţa de control judiciar reţine că hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv pentru toate argumentele aduse de parte, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 157/F-CONT din 03 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN