Exclusion of land subject to stock compensation from state enterprise title certificates under Land Restitution Law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. x/2011/a1, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Primarul comunei Tomeşti şi D. S.A., au solicitat:

- obligarea comisiilor de fond funciar la punerea în posesie a reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 1 ha, identificat în tarlaua x, parcela C. civ. 625, aflat în administrarea D. S.A., astfel cum este acesta indicat în tranzacţia ce a făcut obiectul Sentinţei civile nr. 6594 din 7 mai 2009, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2008, precum şi şi în cuprinsul Deciziei civile nr. 1175 din 3 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2007;

- obligarea comisiilor de fond funciar la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a suprafeţei de 1 ha, anterior menţionată;

- obligarea pârâtului Primarul comunei Tomeşti la plata unei amenzi cominatorii de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în posesie efectivă asupra suprafeţei totale de 1 ha teren, pe vechiul amplasament, conform art. 5803 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 64 din Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neîndeplinirea obligaţiei de a face;

- constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtului D. S.A. sub nr. M07 nr. 1701 din 09.12.1996, de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, în temeiul legilor fondului funciar, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenul deţinut de autorii lor, E. şi F.

La data de 22.08.1991, a fost emisă, de către Comisia locală Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Adeverinţa de punere în posesie nr. 405/1991, pentru suprafaţa de teren de 4,80 ha, pe numele moştenitorilor lui E. şi F., însă, ulterior, s-au emis titluri de proprietate doar pentru suprafaţa de 2,1 ha teren.

Prin Decizia Tribunalului Iaşi nr. 1175/03.06.2008, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Locală Tomeşti de fond funciar la punerea în posesie a reclamanţilor pentru diferenţa de teren de 2,7 ha, situată în extravilanul comunei Tomeşti, conform adeverinţei de punere în posesie nr. 405/1991, iar Comisia Judeţeană Iaşi de fond funciar a fost obligată la emiterea titlului de proprietate pentru această suprafaţă.

Reclamanţii au mai susţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 6594/07.05.2009, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2008, s-a încheiat o tranzacţie, cu prilejul ieşirii din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma defuncţilor E. şi F., prin care suprafaţa de 1 ha din cei 2,7 ha, identificată în tarlaua x, parcela C. civ. 625, conform adresei eliberate de către Primăria Tomeşti, a fost împărţită între A., B. şi C.

Menţionează reclamanţii că terenul în suprafaţă de 1 ha s-a aflat în administrarea pârâtei D. S.A., şi că au efectuat numeroase demersuri pentru a intra în posesia acestui teren, dar pârâtul Primarul comunei Tomeşti a refuzat să dea curs cererilor reclamanţilor, motivat de faptul că pârâta D. S.A. ar deţine un certificat de atestare a dreptului de proprietate pe acest teren.

Reclamanţii mai învederează că, prin Decizia nr. 1242 din 11.11.1994, emisă de Comisia Judeţeană Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza H.G. nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu şi terenurilor agricole, în vederea aplicării art. 36 şi art. 38 din Legea nr. 18/1991, s-a stabilit, în favoarea moştenitorilor defunctului E., dreptul la acţiuni pentru suprafaţa de 1 ha teren arabil. Totodată, la poz. 58 din tabelul nominal ataşat cererii de chemare în judecată, ce reprezintă Anexa 32, întocmită conform Legii nr. 1/2000, este menţionat E., cu suprafaţa de 1 ha, ce urmează a i se restitui în natură.

Prin urmare, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţi absolute parţiale a Certificatului de atestare a proprietate seria x nr. x din 09.12.1996, emis beneficiarului D. S.A., de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, deoarece, conform art. 3 din H.G. nr. 834/1991, terenurile cărora le sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 746/1991 sunt exceptate de la procedura de eliberare a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Prin cererea precizatoare depusă în dosarul Judecătoriei Iaşi la data de 07 noiembrie 2011, reclamanţii A. şi B. au arătat că terenul în litigiu este situat în comuna Tomeşti, tarlaua x, parcelele 673, 374 şi 675 şi tarlaua x, parcela x, astfel cum se indică în Adresa nr. x/14.06.2011, emisă de Primăria comunei Tomeşti.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 7933 din 09 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2011, Judecătoria Iaşi a sesizat Tribunalul Iaşi, secţia contencios administrativ, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate şi a cererii de constatare a nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 09.12.1996, emis beneficiarului D. S.A., precum şi suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.

1.3. Prin Sentinţa civilă nr. 2026 din 10 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate formulată de reclamanţii A., B. şi C., cu privire la Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

1.4. Prin Sentinţa civilă nr. 152 din 09 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi s-a dispus înaintarea dosarului către Tribunalul Iaşi, în vederea soluţionării cererii de anulare a aceluiaşi certificat de atestare a dreptului de proprietate.

1.5. Prin Sentinţa civilă nr. 4895 din 06 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii promovată de reclamanţii A., B. şi C., având ca obiect anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

1.6. Prin Sentinţa civilă nr. 91/14.04.2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, precum şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi, pe cale de consecinţă, a fost respinsă cererea de constatare a nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în beneficiul D. S.A. Tomeşti, formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu D. S.A., reprezentată de lichidator judiciar G.

1.7. Prin Decizia nr. 1393 din 26 martie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a fost admis recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei nr. 91/14.04.2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

1.8. Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013*.

La termenul de judecată din 01 februarie 2016, curtea de apel a constatat că excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii, invocate în rejudecare de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, apar ca neavenite în actualul stadiu procesual al cauzei, în condiţiile în care, prin Decizia nr. 1393/26.03.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată Sentinţa nr. 91/14.04.2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care fuseseră admise excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru soluţionarea fondului dedus judecăţii, iar potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

La termenul de judecată din 16 mai 2016, curtea de apel a invocat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, a Comisiei Judeţene Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi a Primarului comunei Tomeşti, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, respectiv anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

La termenul de judecată din 21 noiembrie 2016, a fost introdus în cauză, în calitate de moştenitor al reclamantului B., decedat, numitul H.

Totodată, în rejudecare, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă la dosarul cauzei documentaţia ce a stat la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţie, precum şi proba cu expertiză specialitatea topografie, în vederea identificării terenului în litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 78 din 12 aprilie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comisia Locală Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Primarul comunei Tomeşti, şi, în consecinţă, a respins cererea privind anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, formulată de reclamanţii A., H. şi C., în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, prima instanţă a admis, în parte, cererea precizată privind anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, formulată de reclamanţii A., H. (moştenitor al numitului B.), şi C., în contradictoriu cu pârâţii D. S.A., prin lichidator judiciar G. şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a anulat, parţial, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu privire la suprafaţa de 6617 mp teren, situată în tarlaua x, parcelele 675, 674, comuna Tomeşti, jud. Iaşi, astfel cum a fost identificată prin lucrarea topo-cadastrală "Răspuns la obiecţiuni" şi evidenţiată prin contur verde, între pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12-2, în anexa la aceasta "Plan de situaţie-Planşa nr. 2", întocmite de expertul tehnic judiciar I., respingând în rest, acţiunea, ca nefondată.

În argumentarea hotărârii astfel pronunţate, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, a Comisiei Judeţene Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi a Primarului comunei Tomeşti, invocată din oficiu de instanţă, că, de principiu, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Obiectul învestirii instanţei, în condiţiile declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 4895/06.12.2013, îl constituie cererea referitoare la anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, astfel justificând legitimare procesuală pasivă în cauză, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca emitent al actului atacat, şi D. S.A. Tomeşti, în calitate de beneficiar al actului emis.

Pârâţii Comisia Locală Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Primarul comunei Tomeşti, deşi chemaţi în judecată în acţiunea iniţială, ce cuprinde mai multe capete de cerere, nu justifică calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere având ca obiect anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

Prin urmare, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comisia Locală Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Primarul comunei Tomeşti, şi, în consecinţă, a respins cererea privind anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, formulată de reclamanţi în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că, la data de 09.12.1996, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, actualmente Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x, în favoarea pârâtei D. S.A., în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi a H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, pentru suprafaţa de 2629614, 253 mp teren în proprietatea exclusivă a societăţii menţionate şi 216,07 mp cotă-parte indiviză, situat în comuna Tomeşti, jud. Iaşi. Aceste suprafeţe sunt identificate în anexa nr. 2 şi în planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 şi nr. 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor, înregistrată sub nr. x/30.10.1996, la Oficiul de Cadastru şi Organizarea Teritoriului al judeţului Iaşi.

Pe de altă parte, reclamanţii A., H. (moştenitor al defunctului B.), şi reclamanta C., în calitate de succesori ai defuncţilor E. şi F., au dobândit din masa succesorală, în cote-părţi, în urma unei tranzacţii realizate în cadrul procesului de partaj succesoral ce a format obiectul Dosarului nr. x/2008 al Judecătoriei Iaşi, suprafaţa de 1 ha teren aflat în administrarea D. S.A., situat în extravilanul comunei Tomeşti. Referitor la terenul în litigiu, reclamanţii au depus la dosar Decizia nr. x/11.11.1994, emisă de Comisia Judeţeană Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, conform căreia, în temeiul art. 93 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 18/1991, precum şi a H.G. nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole, în vederea aplicării art. 36 şi art. 38 din Legea nr. 18/1991, la propunerea Comisiei locale Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, s-a stabilit, pentru numiţii J., C., K., L., moştenitori ai defunctului E. din jud. Iaşi, dreptul la acţiuni pentru suprafaţa de 1,08 ha teren arabil aflat în administrarea D. S.A.

De asemenea, reclamanţii au depus Adeverinţa nr. x/22.08.1991, emisă de Comisia locală Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, în cuprinsul căreia, reclamanţii, în calitate de moştenitori, figurează cu suprafeţe de teren pentru care s-a stabilit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, şi se menţionează suprafaţa "1,00 - IAS".

Anexat raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză, a fost depus "Tabel nominal cu persoanele sau după caz, moştenitorii acestora, al căror teren a fost preluat de unităţile agricole de stat şi pentru care primesc acţiuni în condiţiile prevăzute de art. 36 din Lege sau li se atribuie o suprafaţă de 5000 mp echivalent arabil de familie în condiţiile art. 38", unde, la poziţia 85, figurează ca titular numitul E., cu suprafaţa de 1,08 ha teren, pentru care urma să primească acţiuni, cu menţionarea moştenitorilor J., C., K. şi L.

Referitor la amplasamentul terenului respectiv, din concluziile expertizei topo-cadastrale efectuate în cauză, rezultă că terenul menţionat la poziţia nr. 85 din tabelul nominal ataşat raportului de expertiză şi evidenţiat, de asemenea, în Decizia nr. 1242/11.11.1994, în suprafaţă de 1 ha, este situat, conform planului cadastral, în extravilanul comunei Tomeşti, în tarlaua x, parcela x (suprafaţa de 3383 mp) şi tarlaua x parcelele 674, 675 (suprafaţa de 6617 mp), având vecinătăţile: nord - D. S.A., est - cale de acces, sud - drum comunal 731, vest - cale de acces cu nr. cadastral x.

Potrivit răspunsului la obiecţiuni formulat de expert, verificându-se (la solicitarea instanţei de a se răspunde obiectivului 4 al expertizei), corespondenţa dintre indicatorii cadastrali ai terenului identificat în cauză, respectiv tarlaua x parcelele 674 şi 675 în suprafaţa de 6617 mp şi tarlaua x, parcela x în suprafaţă de 3383 mp şi coordonatele din documentaţia ce a stat la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1196 în favoarea D. S.A. (coordonate din volumul 6 ataşat la dosarul cauzei), s-au identificat coordonatele ce corespund amplasamentului situat în tarlaua x, parcelele 674 şi 675 în suprafaţă de 6617 mp, în timp ce pentru suprafaţa de 3383 mp teren situat în tarlaua x, parcela x, nu s-a identificat corespondent în coordonate care să includă şi acest amplasament, respectiv coordonate ce au stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în litigiu.

Reclamanţii nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă şi nici la completarea acestuia intitulată de expert "răspuns la obiecţiuni".

Instanţa de fond a reţinut că, în cazul persoanelor ale căror terenuri agricole au trecut în proprietatea statului, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, şi se aflau în administrarea unităţilor agricole de stat, Legea nr. 18/1991 a fondului funciar a prevăzut că acestea devin la cerere acţionari la societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990, ca urmare a desfiinţării fostelor unităţi agricole de stat (art. 36 din Legea nr. 18/1991), iar potrivit art. 38 din Legea nr. 18/1991, în localităţile cu deficit de teren în care terenurile foştilor proprietari se află în proprietatea statului şi aceştia nu optează pentru acţiuni în condiţiile art. 36 şi nu li se poate atribui suprafaţa minimă prevăzută de lege, comisiile judeţene vor hotărî atribuirea unei suprafeţe de 5000 mp de familie din terenurile proprietatea statului, urmând ca, pentru diferenţa de teren, foştii proprietari să primească acţiuni conform art. 36. Numărul de acţiuni acordate foştilor proprietari de teren aflaţi în ipoteza de reglementare, se stabilea proporţional cu suprafaţa de teren în echivalent arabil trecută în patrimoniul statului (art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991).

Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 36 şi art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, a fost adoptată H.G. nr. 746/24.10.1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi art. 38 din Legea nr. 18/1991, care stabileşte că persoanele care devin acţionari conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, au dreptul la un număr de acţiuni determinat în funcţie de valoarea medie a unui hectar de teren echivalent arabil.

Actul normativ prin care s-a realizat transformarea fostelor unităţi economice de stat este Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Astfel, unităţile economice de stat, altele decât cele constituite ca regii autonome, s-au reorganizat ca societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată. Legea prevedea obligativitatea inventarierii patrimoniului fostelor unităţi economice de stat supuse transformării în societăţi comerciale, precum şi evaluarea şi stabilirea capitalului societăţilor comerciale înfiinţate, în condiţiile stabilite prin hotărâre a guvernului, în acest sens fiind adoptată H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991, organele abilitate determină terenurile din patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii. Această activitate de determinare a terenurilor necesare conform obiectului de activitate, exceptează însă terenurile din domeniul public şi terenurile pentru care sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 746/1991.

Instanţa de fond a constatat că, în temeiul art. 3 din H.G. nr. 834/1991, terenurile proprietatea unor persoane care au devenit acţionari la societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990, nu pot face obiectul art. 1, ce are ca scop stabilirea terenurilor necesare desfăşurării activităţii acestor societăţi. Nefiind determinate şi evaluate, aceste terenuri nu pot fi incluse în patrimoniul societăţilor comerciale, nici menţionate în cuprinsul certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat societăţilor comerciale, conform art. 5 din actul normativ menţionat.

În speţă, se constată că, în mod nelegal, contrar dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 834/1991, la determinarea terenurilor necesare pentru desfăşurarea activităţii D. S.A., suprafaţa de 6617 mp, proprietatea defunctului E. şi pentru care a fost emisă Decizia nr. 1242/11.11.1994 a Comisiei Judeţene Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Iaşi, a fost inclusă în documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor necesare desfăşurării activităţii D. S.A., înregistrată la Oficiul de Cadastru şi Amenajarea Teritoriului la data de 30.10.1996, şi, în final, în suprafaţa de teren stabilită în proprietatea societăţii pârâte, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

Pentru aceste motive, prima instanţă a admis în parte, cererea precizată şi a dispus anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu privire la suprafaţa de 6617 mp teren, situată în tarlaua x, parcelele 675, 674, comuna Tomeşti, jud. Iaşi, astfel cum a fost identificată prin lucrarea topo-cadastrală "Răspuns la obiecţiuni" şi evidenţiată prin contur verde, între pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12-2, în anexa la aceasta "Plan de situaţie-Planşa nr. 2", întocmite de expertul tehnic judiciar I., respingând, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 78 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (9) şi art. 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că legalitatea actului administrativ contestat în cauză este susţinut de dispoziţiile legale în vigoare, fiind respectate procedurile prevăzute de lege.

Astfel, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/19.12.1996 a fost emis cu respectarea Legii nr. 15/1990 şi a H.G. nr. 834/1991, precum şi a Criteriilor comune nr. 2665/1C/311/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale de stat, emise de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (denumite în continuare "Criteriile comune"), având avizele necesare din partea Oficiului de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului şi a celorlalte instituţii abilitate.

Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a avut în vedere documentaţia depusă de societatea beneficiară, care era avizată şi aprobată de organele legale abilitate, potrivit H.G. nr. 834/1991. Conform art. 15 Cap. IV din Criteriile comune menţionate anterior, documentaţia privind emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate se înaintează compartimentului urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor judeţene, iar reprezentantul acestuia, împreună cu reprezentantul Oficiului de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului, verifică şi avizează datele înscrise în planuri şi anexe.

Prevederile H.G. nr. 834/1991 condiţionează eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate de deţinerea în folosinţă a terenurilor de către societăţile comerciale la data înfiinţării acestora şi de evaluarea măsurii în care aceste terenuri le sunt necesare desfăşurării activităţii, conform obiectului lor de activitate, iar Criteriile comune stabilesc componentele documentaţiei necesare pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. În aceste documente se regăseşte avizul compartimentului de urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul consiliilor judeţene, act administrativ care beneficiază de prezumţia de autenticitate şi veridicitate.

Prin urmare, reclamanţii sunt obligaţi să facă dovada că actele încălcate au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii lor, având în vedere că actele administrative, fiind emise în executarea legii, sunt prezumate a cuprinde date conforme cu realitatea.

Totodată, recurentul-pârât învederează că, de la data emiterii actului atacat şi până la data formulării cererii de chemare în judecată, acesta a produs efecte juridice depline, astfel încât declararea nelegalităţii ar aduce atingere principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice, s-ar încălca dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum şi principiile statuate prin Codul bunei administraţii, ignorându-se jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg.

În cazul în care se va dovedi că documentaţia întocmită în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate cuprinde situaţii de fapt nereale, recurentul-pârât apreciază că această nelegalitate se datorează culpei exclusive a instituţiilor care au întocmit documentaţia, la nivelul ministerului pârât neputându-se verifica situaţiile de fapt avizate de organele locale.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, recurentul-pârât solicită a fi respinsă cererea reclamanţilor sau, cel puţin, a fi cenzurat cuantumul acestora cu privire la onorariul avocaţial, prin raportare la înscrisurile care dovedesc efectuarea serviciilor juridice prestate, volumul de muncă depus de apărătorul reclamanţilor, numărul termenelor de judecată şi numărul amânărilor solicitate de reclamanţi.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţii Comisia Locală Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Primarul comunei Tomeşti, societatea D. S.A., prin lichidator judiciar G. şi intimaţii-reclamanţi A., C. şi H. nu au depus întâmpinare la dosarul instanţei de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

La termenul de judecată din 26 septembrie 2018, faţă de împrejurarea că, prin motivele de recurs nu a fost criticată soluţia instanţei de fond referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comisia Locală Tomeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Primarul comunei Tomeşti, Înalta Curte a constatat că aceşti pârâţi nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în faza procesuală a recursului, dispunând rectificarea citativului cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este nefondat, pentru următoarele considerente:

Principala critică de nelegalitate adusă de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale hotărârii atacate se referă la greşita apreciere, de către prima instanţă, a nelegalităţii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, emis de pârât, acesta susţinând, în esenţă, că, la data emiterii actului administrativ, au fost respectate toate procedurile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Subsumat acestei critici, recurentul-pârât susţine argumentul inexistenţei unei culpe proprii în emiterea actului administrativ nelegal, întrucât procedura de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate s-a fundamentat pe documentaţia întocmită şi avizată de instituţii publice şi organe ale administraţiei publice locale, iar recurentul s-a aflat în imposibilitatea de a verifica situaţiile de fapt consemnate în aceste înscrisuri.

Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută, criticile formulate de recurentul-pârât nefiind apte să conducă la reformarea soluţiei primei instanţe.

Prin recursul declarat în cauză, pârâtul nu a prezentat critici concrete privind netemeinicia considerentelor hotărârii de fond şi nici nu a combătut modalitatea de interpretare de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente, în raport de probele existente la dosarul cauzei, înfăţişând doar argumente de ordin general, teoretic, privitoare la respectarea procedurilor de emitere a actului administrativ, conform normelor legale.

Astfel, deşi recurentul-pârât a susţinut că, la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, au fost respectate procedurile stabilite prin H.G. nr. 834/1991 şi Criteriile comune nr. 2665/1C/311/1992, privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale de stat, emise de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, această critică este, evident, nefondată, în raport de prevederile art. 3 din H.G. nr. 834/1991, care reglementează o excepţie legală în ceea ce priveşte procedura de emitere a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate şi de împrejurarea că reclamanţii au dovedit că se încadrau în această situaţie specifică.

Prin sentinţa civilă atacată în prezentul recurs, instanţa de fond a constatat nelegalitatea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, motivat de faptul că, la emiterea sa, au fost încălcate dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 834/1991, potrivit cărora terenurile aflate în sfera de reglementare a H.G. nr. 746/1991, respectiv terenurile proprietatea persoanelor care au devenit acţionari la societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990, nu pot face obiectul art. 1 din acelaşi act normativ, respectiv nu pot fi incluse în patrimoniul societăţilor comerciale şi nici menţionate în cuprinsul certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat acestor persoane juridice.

Întrucât terenul în litigiu a făcut obiectul H.G. nr. 746/1991, astfel cum rezultă din Decizia nr. 1242/11.11.1994, emisă de Comisia Judeţeană Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, reclamanţii fiind îndreptăţiţi, în condiţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, să primească acţiuni la D. S.A., Înalta Curte apreciază că prima instanţă a concluzionat în mod corect că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în patrimoniul D. S.A. s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor legale, dispunând anularea parţială a actului administrativ.

Înalta Curte reţine, totodată, că recurentul-pârât nu a prezentat, prin motivele de recurs, niciun argument prin care să conteste aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 834/1991, aspect ce constituie chestiunea litigioasă supusă controlului judecătoresc în prezenta speţă.

Argumentul recurentului-pârât, potrivit căruia şi-a fundamentat procesul decizional de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe documentaţia întocmită de alte instituţii/autorităţi, nu este relevant în cauză, întrucât, chiar dacă actul administrativ este emis în temeiul unei documentaţii întocmite şi avizate de alte instituţii, responsabilitatea verificării legalităţii şi oportunităţii emiterii actului administrativ revine pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în calitate de emitent al actului.

Prin urmare, împrejurarea că recurentului-pârât nu-i este imputabilă nelegalitatea/neconformitatea avizului emis de compartimentul de urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul Consiliului Judeţean Iaşi, anexat documentaţiei întocmite în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu poate atrage consecinţa menţinerii actului administrativ emis în temeiul acestui aviz.

Înalta Curte consideră a fi nefondată şi critica privitoare la afectarea, prin soluţia de anulare a actului administrativ, a principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice, acest principiu neputând fi opus de emitentul actului, ca un fine de neprimire a unei acţiuni în anulare fondată pe dispoziţiile art. 1, raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004. Prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 au fost edictate de legiuitor cu scopul expres al înlăturării efectelor juridice şi al reparării pagubelor produse de actul administrativ emis în mod nelegal, neputând fi concepută ideea menţinerii acestor consecinţe vătămătoare, în beneficiul principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice, însă în dauna drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor afectate.

În ceea ce priveşte critica cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial, faţă de care recurentul-pârât a solicitat înlăturarea sau reducerea acestuia corespunzător volumului de muncă şi complexităţii cauzei, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, reţinând că, prin sentinţa recurată, prima instanţă nu a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi. Prin urmare, acest motiv de recurs nu priveşte soluţia instanţei de fond, critica pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale fiind străină de hotărârea atacată în cauză.

Pentru considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 78 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN