Tax liability appeal: solidary liability decision quashed and remanded for failure to prove effective communication of administrative act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the taxpayer's appeal, quashed the lower court's decision, annulled the administrative decision rejecting the contestation as late-filed, and ordered the tax authority to adjudicate the substantive claim. The dispute concerned the validity of a solidary liability decision against an individual for debts of a limited liability company, where the tax authority had dismissed the taxpayer's administrative challenge as filed outside the 30-day deadline because the decision was not personally delivered but instead published on the tax authority's website and office notice board after a registered letter was returned as expired. The Court held that the communication via public notice was ineffective and that the taxpayer, who resided and worked in Germany during the relevant period, could not be imputed with fault for failing to receive the mail sent to a domestic address where he did not reside, thereby violating the effective right to information and defense under Article 44 of the Fiscal Procedure Code and Constitutional Court Decision No. 536/2011.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 498 alin. (2) din C. proc. civ, art. 496, art. 498 alin. (2; Tax liability appeal: solidary liability decision quashed and remanded for failure to prove effective communication of administrative act: The dispute concerned the validity of a solidary liability decision against an individual for debts of a limited liability company, where the tax authority had dismissed the taxpayer's administrative challenge as filed outside the 30-day deadline because the decision was not personally delivered but instead published on the tax authority's website and office notice board after a registered letter was returned as expired. The Court held that the communication via public notice was ineffective and that the taxpayer, who resided and worked in Germany during the relevant period, could not be imputed with fault for failing to receive the mail sent to a domestic address where he did not reside, thereby violating the effective right to information and defense under Article 44 of the Fiscal Procedure Code and Constitutional Court Decision No. 536/2011.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive to authorize the high court to admit the appeal, quash the lower court judgment, and retry the case on the merits.
Procedural provision cited in the dispositive to authorize the court to decide on the substance of the case after quashing the prior decision.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin Cererea înregistrată sub nr. x/2015, la data de 29.05.2015 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor - D.G.R.F.P. Craiova şi A.J.F.P. Dolj, contestaţie împotriva Deciziei nr. DJ241079/13.02.2015 prin care a fost respinsă contestaţia formulată reclamant împotriva Deciziei nr. 12790/19.06.2012 privind răspunderea sa în solidar cu S.C. B. S.R.L. A solicitat anularea deciziilor atacate.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 427/2015 pronunţată în data de 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Craiova şi S.C. B. S.R.L.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, repunerea în termen şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.
În motivarea cererii de recurs, s-a argumentat, în esenţă, că raţionamentul instanţei de fond privind legala comunicare a actului administrativ-fiscal atacat a fost eronat, în condiţiile în care recurentul nu a avut cunoştinţă de actele emise, întrucât a locuit şi muncit în Germania începând cu anul 2011 şi până la sfârşitul anului 2014, aşa cum a dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei.
Dovada de comunicare a deciziei a fost returnată cu menţiunea "expirat termen păstrare", iar susţinerea intimatei că ulterior decizia de angajare a răspunderii a fost publicată pe pagina de internet a ANAF şi afişată la sediul organului fiscal nu echivalează cu o comunicare legală, raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 536/28.04.2011.
Nerepunerea în termen nu face altceva decât să acopere abuzul autorităţii fiscale, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că recurentul ar fi luat cunoştinţă de decizie, iar debitul este achitat, recurentul fiind practic în situaţia de a plăti toată viaţa o sumă nedatorată.
Recurentul a mai susţinut că decizia contestată este netemeinică, întrucât, raportat la temeiul juridic invocat, nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale răspunderii în solidar. Nu a fost dovedită reaua-credinţă a recurentului, care nu s-a prezentat la sediul AFPM Craiova întrucât era plecat din ţară, iar sumele reţinute ca datorii la bugetul de stat au fost, în realitate, achitate cu OP nr. x/14.07.2010.
2. Procedura de soluţionare a recursului
2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Prin încheierea din 13 martie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată de reclamantul A. îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a acestuia.
2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Analizând sentinţa atacată, prin prisma argumentelor părţii, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat şi îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin Decizia nr. DJ 241079/13.02.2015 emisă de DGRFP Craiova - AJFP Dolj a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia depusă de recurentul-reclamant împotriva Deciziei nr. 126790/19.06.2012 privind răspunderea în solidar cu S.C. B. SRL a contribuabilului A.
Emitentul actului administrativ a reţinut, în esenţă, faptul că autorul contestaţiei nu a respectat termenul legal de depunere a acesteia, respectiv cel de 30 de zile de la comunicare.
A reţinut că Decizia nr. 126790/19.06.2012 a fost comunicată mai întâi prin poştă cu confirmare de primire la adresa prevăzută în baza de date a Evidenţei Populaţiei, respectiv Craiova, jud. Dolj, şi apoi pe pagina de internet a ANAF în data de 21.07.2012, decizia fiind contestată în data de 06.02.2015, data înregistrării la registratura AJFP Dolj.
Autoritatea fiscală competentă să soluţioneze recursul administrativ a apreciat că recurentul avea dreptul să depună contestaţia până la data de 21.08.2012, inclusiv.
Prima instanţă a confirmat soluţia dispusă de AJFP Dolj, reţinând, în esenţă, că în cauză s-a făcut dovada efectuării, în mod legal, a procedurii de comunicare a actului administrativ-fiscal, pârâta procedând la comunicarea prin publicitate, în condiţiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, doar după ce nu a fost posibilă comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prevăzută de art. 44 alin. (2) din acelaşi act normativ, din culpa exclusivă a reclamantului, care nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt, constând în neridicarea corespondenţei pentru care a fost avizat la domiciliul său.
A mai apreciat că reclamantul nu a fost împiedicat în exercitarea în termen a contestaţiei din cauza unor motive temeinic justificate.
Aceste concluzii nu sunt împărtăşite de instanţa de control judiciar.
Dispoziţiile art. 44 C. proc. fisc. stabilesc că "actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat", fiind arătată ordinea în care se poate efectua această comunicare pentru a putea fi efectivă.
Astfel, "(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (21) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat şi prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia şi dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. (22) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (21), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului."
Scopul pentru care legiuitorul a instituit această procedură de comunicare a actelor administrative fiscale a fost asigurarea efectivităţii dreptului de informare a contribuabilului şi a dreptului la apărare.
Ca primă observaţie, Înalta Curte apreciază că susţinerile intimatei, însuşite şi de către instanţa de fond, potrivit cărora actul administrativ contestat a fost legal comunicat la domiciliul cu care recurentul figura în baza de date a Evidenţei Populaţiei, acesta fiind obligat să anunţe AJFP Craiova în legătură cu schimbarea domiciliului, sunt neîntemeiate, raportat la dispoziţiile art. 31 C. proc. fisc.
Acestea prevăd că:
"(1) În cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înţelege: a) pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu; […] (31) Domiciliul fiscal definit potrivit alin. (1) ori (3) se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta. (32) Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. […] (33) Organul fiscal emite din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal."
În continuare, Înalta Curte reţine că, din înscrisurile anexate la dosar rezultă că avizul de comunicare a Deciziei nr. 126790/19.06.2012, expediată la adresa din Craiova, jud. Dolj, cu care recurentul ar fi figurat în baza de date a Evidenţei Populaţiei, a fost restituit cu menţiunea "avizat, reavizat, expirat" . Potrivit procesului-verbal din data de 03.07.2012, s-a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, afişându-se, în data de 05.07.2012, concomitent la sediul AFPM Craiova şi pe pagina de internet www.x.ro, Anunţul nr. x/03.07.2012.
Înalta Curte concluzionează că demersurile întreprinse de autoritatea fiscală intimată nu au fost de natură a asigura comunicarea efectivă, către recurent, a actului administrativ fiscal, neputându-se reţine culpa acestuia.
Înalta Curte consideră relevante considerentele expuse de instanţa constituţională în Decizia nr. 536 din 28.04.2011: "Interesul organelor fiscale de aducere la cunoştinţa contribuabilului a existenţei unei obligaţii fiscale al cărei creditor este însuşi statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată în modalităţi care să asigure aducerea efectivă la cunoştinţa contribuabilului despre existenţa unor obligaţii fiscale în sarcina sa."
De asemenea, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut constant că dreptul la promovarea unei căi de atac poate fi exercitat din momentul în care cei interesaţi pot cunoaşte efectiv deciziile care le impun anumite obligaţii sau care ar fi de natură să le atingă interesele lor legitime, posibilitate care trebuie analizată funcţie de circumstanţele specifice ale fiecărei speţe
În prezenta speţă, faţă de aspectele expuse anterior, instanţa apreciază că recurentul, cu reşedinţa şi locul de muncă în Germania în perioada 01.2011 - 12.2014 (aspect necontestat şi probat de actele depuse la dosarul de fond, filele x) nu a avut posibilitatea de a lua efectiv la cunoştinţă de Decizia nr. 126790/19.06.2012 la data şi în condiţiile susţinute de autoritatea intimată.
Ca atare, în raport de considerentele anterior arătate, Decizia DJ 241079/13.02.2015 emisă de DGRFP Craiova - AJFP Dolj prin care a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia depusă de recurentul-reclamant împotriva Deciziei nr. 126790/19.06.2012, este nelegală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea şi va obliga pârâta AJFP Dolj să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 427/2015 din 22 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea recurată şi, rejudecând cauza:
Admite acţiunea formulată de reclamantul A..
Anulează Decizia nr. DJ 241079/13.02.2015 emisă de DGFP Craiova - AJFP Dolj.
Obligă pârâta AJFP Dolj să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată de reclamant.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2018.
Procesat de GGC - NN