Appeal against salary order dismissed, affirming application of non-discriminatory salary provisions to judiciary

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată Ministerul Justiţiei solicitând:

- să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea privind emiterea, pentru fiecare dintre reclamante în parte, începând cu data de 9.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare prin care să fie recalculată indemnizaţia de încadrare, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional, a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei şi a titlului de doctor în drept obţinut după anul 2010;

- obligarea pârâtului la emiterea pentru fiecare dintre reclamante în parte, a unor noi ordine de stabilire a indemnizaţiei lunare cuvenită pentru munca prestată în funcţia de judecător cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi cu aplicare retroactivă raportat la data de 9.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), începând cu data emiterii ordinului de ministru privind atribuirea titlului de doctor pentru fiecare dintre reclamante, respectiv pentru numita A. din data de 30.07.2015, iar pentru numita B. din data de 25.09.2015, prin care să li se acorde reclamantelor şi diferenţele salariale rezultate din aplicarea de procente unora dintre magistraţi şi aplicarea claselor de salarizare altor magistraţi (reclamantelor) care au trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 943 din 21 martie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a obligat pârâtul să emită pentru reclamante un nou ordin de salarizare, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, să achite diferenţele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015 şi să emită pentru reclamante un nou ordin de salarizare în vederea acordării sporului de doctor în drept şi să acorde diferenţa salarială aferentă, începând cu data emiterii ordinului de ministru privind atribuirea titlului de doctor pentru fiecare dintre reclamante, respectiv pentru A. din data de 30.07.2015, iar pentru B. din data de 25.09.2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată în situaţia în care intenţia legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (51) să fie aplicabile întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) şi (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În acelaşi timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituţii: aparatul de lucru al Parlamentului etc.

În realitate, instanţa de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-şi soluţia pe intenţia legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferenţelor salariale între persoane aflate în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie şi reţinând că astfel de diferenţe apar şi între judecători, prin aplicarea legilor anuale de salarizare începând de la 01 ianuarie 2016.

Or, instanţa de fond are atribuţii în ce priveşte aplicarea legii şi nu atribuţia de a completa norma legală prin interpretarea intenţiei legiuitorului în ce priveşte înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziţii legale. Nici Curtea Constituţională nu are competenţa de a se pronunţa asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudenţa sa că nu este legislator pozitiv şi nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziţii decât cele existente în cuprinsul acesteia (Decizia nr. 171 din 28 februarie 2006, publicată în M. Of. nr. 316/7.04.2006).

Totodată, instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale, în condiţiile în care instanţa angajatoare - Tribunalul Timiş - este cea care are această atribuţie.

Atribuţia ministrului justiţiei este de a emite ordinul, a Ministerului Justiţiei de a vira banii şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate.

În mod eronat a fost acordat reclamantelor sporul de doctor, dispunând obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare în acest sens.

Astfel, din interpretarea dispoziţiilor nou-introduse reiese că dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, nu se aplică judecătorilor şi procurorilor, textul de lege vizează doar personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, respectiv, în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, precum şi cea a personalului contractual, acestea fiind singurele categorii de personal salarizate la acelaşi nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor referitoare la obligarea pârâtului Ministerului Justiţiei de a le plăti diferenţele salariale pentru titlurile de doctor în ştiinţe juridice deţinute de către aceştia, dispoziţiile nou - introduse ale art. 5 alin. (11), potrivit cărora prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - în speţă doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii specifice locului de muncă la data angajării sau promovării, apreciem că sporul pentru titlu ştiinţific de doctor poate fi acordat numai personalului nou-încadrat, numit sau promovat, iar nu întregului personal aflat în funcţie la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015.

Ulterior, recurentul Ministerul Justiţiei a depus la dosar Ordinul ministrului justiţiei nr. 1489/C/24.05.2017 emis în considerarea Deciziei nr. 23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care s-au stabilit drepturile salariale ale judecătorilor care funcţionau în cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, sens în care s-au acordat intimatelor-reclamante şi sumele compensatorii pentru titlul de doctor în drept, începând cu data de 25.09.2015 pentru B. şi cu data de 30.07.2015 pentru A., solicitând să se respingă acţiunea, ca rămasă fără obiect.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele A. şi B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatelor, Înalta Curte apreciază că atât excepţia invocată de recurent, privind rămânerea fără obiect a acţiunii reclamantelor, cât şi recursul sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii reclamantelor va fi respinsă deoarece Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1489/24 mai 2017 a fost emis în considerarea Deciziei nr. 23/26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi vizează drepturile salariale ale judecătorilor care funcţionau în cadrul circumscripţiei Curţii de Apel Timişoara şi nu s-au depus dovezi din care să rezulte că s-ar fi acordat şi diferenţele salariale rezultate ca urmare a emiterii ordinului respectiv pentru a se putea constata că acţiunea a rămas fără obiect, în condiţiile în care, prin cererea adresată instanţei de fond, reclamantele au solicitat şi acordarea diferenţelor salariale rezultate din aplicarea greşită a unor procente.

Pe fondul cauzei, se va reţine că instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii prin care reclamantele A. şi B. au chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi au solicitat:

- să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea privind emiterea, pentru fiecare dintre reclamante în parte, începând cu data de 9.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare prin care să fie recalculată indemnizaţia de încadrare, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional, a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei şi a titlului de doctor în drept obţinut după anul 2010;

- obligarea pârâtului la emiterea pentru fiecare dintre reclamante în parte, a unor noi ordine de stabilire a indemnizaţiei lunare cuvenită pentru munca prestată în funcţia de judecător cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi cu aplicare retroactivă raportat la data de 9.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), începând cu data emiterii ordinului de ministru privind atribuirea titlului de doctor pentru fiecare dintre reclamante, respectiv pentru numita A. din data de 30.07.2015, iar pentru numita B. din data de 25.09.2015, prin care să li se acorde reclamantelor şi diferenţele salariale rezultate din aplicarea de procente unora dintre magistraţi şi aplicarea claselor de salarizare altor magistraţi (reclamantelor) care au trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a a admis acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a obligat pârâtul să emită pentru reclamante un nou ordin de salarizare, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, să achite diferenţele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015 şi să emită pentru reclamante un nou ordin de salarizare în vederea acordării sporului de doctor în drept şi să acorde diferenţa salarială aferentă, începând cu data emiterii ordinului de ministru privind atribuirea titlului de doctor pentru fiecare dintre reclamante, respectiv pentru A. din data de 30.07.2015, iar pentru B. din data de 25.09.2015.

Pentru a motiva această soluţie, instanţa de fond a reţinut că:

Reclamantele A. şi B. au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Timiş, respectiv Judecătoria Timişoara, şi titlul ştiinţific de doctor în drept, şi, după intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 au solicitat pârâtei emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care să le fie acordată suma compensatorie, cu luarea în considerare şi a titlului ştiinţific de doctor în drept.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, lege prin care s-a introdus alin. (51) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 ce prevede că "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Rezultă, aşadar, din cuprinsul art. I alin. (1) din Legea nr. 71/2015, că legiuitorul a aprobat Ordonanţa de urgenţă nr. 83/2014, stabilind că, în cursul anului 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu excepţia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalului din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această prevedere se aplică şi în cadrul stabilirii cuantumului gradaţiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradaţie după anul 2010.

Astfel, problema inegalităţii de tratament a fost generată de faptul că sporul de doctorat, prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 a continuat să fie acordat magistraţilor ce au deţinut acest titlu la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, chiar dacă a fost redenumit, fiind menţinute sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, în timp ce subiecţii ce au dobândit titlul de doctor în drept ulterior, deşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu primii nu beneficiază de acest spor sau de vreo sumă compensatorie,

Referitor la prevederile Legii nr. 71/2015, instanţa de fond a precizat că, în înţelesul dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" nu trebuie înţeleasă ca o normă de trimitere la categoriile de funcţionari şi personal contractual salarizat la acelaşi nivel cu aparatul Parlamentului, ci ea corespunde noţiunii de "acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014", noţiune avută în vedere cu prilejul reglementării alin. (1) şi (2) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi prin care executivul a intenţionat păstrarea în plată a salariilor, în cursul anului 2015, la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie a anului 2014.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din cuprinsul raportului comun din 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului României asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, disponibil online la secţiunea http://www.x.ro/comisii/munca/pdf/2015/rp191.pdf., de unde rezultă că amendamentul ce a devenit alin. (51) al articolului 1 la O.U.G. nr. 83/2014 a fost propus pentru clarificarea textului şi eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înţeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014 în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susţinut şi mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituţia României că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariaţi, şi nu pe toţi destinatarii actului normativ în discuţie, aflaţi în aceeaşi situaţie, respectiv pe cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

În acelaşi sens, este de observat că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, "prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării".

Şi, în fine, art. 5 alin. (12) din aceeaşi lege statuează că "prevederile alin. (11) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

De aceea, s-a constatat că dispoziţiile reparatorii prevăzute în cuprinsul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi judecătorilor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, respectiv beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, acesta fiind unicul înţeles al normei legale care se desprinde din interpretarea coroborată a prevederilor Legii nr. 71/2015 cu cele ale O.U.G. nr. 83/2014, precum şi din lucrările premergătoare adoptării Legii nr. 71/2015, edificator fiind raportul comun din 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului României.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Ministerul Justiţiei, dar criticile sunt nefondate.

Înainte de analiza aceste critici se impun a fi făcute următoarele precizări:

Iniţial, sporul de doctorat în cuantum de 15% a fost prevăzut de dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, potrivit cărora: "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii asistenţi care posedă titlul ştiinţific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat".

Ulterior, prin dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 330/2009 prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 au fost abrogate, dar sumele de bani aferente sporului de doctorat au fost menţinute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, ce nu a vizat existenţa sau nu a sporului în discuţie, pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31.12.2009. Menţinerea acestei sume compensatorii a reprezentat doar o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care nu a mai prevăzut acordarea acestui spor, dar care a rămas în continuare în plată în privinţa magistraţilor care au deţinut acest titlu la data adoptării Legii nr. 330/2009.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 prevede următoarele "(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Ca atare, art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 reglementează, principial, că, în cursul anului 2015, cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor etc. de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014.

Alin. 5 al aceluiaşi act normativ prevede că "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în anul 2015, personalul din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială beneficiază de drepturile salariale stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015".

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, şi prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Rezultă, aşadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu excepţia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această prevedere se aplică şi în cadrul stabilirii cuantumului gradaţiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradaţie după anul 2010.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înţeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susţinut şi mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituţia României că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariaţi şi nu toţi destinatarii actului normativ în discuţie, aflaţi în aceeaşi situaţie, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Principala critică adusă hotărârii atacate a fost aceea că prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015 nu s-ar aplica judecătorilor, dar critica este nefondată.

Asupra chestiunii legate de aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 a fost pronunţată Decizia nr. 23/2016 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice."

Pentru a motiva această soluţie s-a arătat că:

Suprapunând cele două texte, prin coroborarea art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi cu observarea principiului reglementat la art. 3 lit. c) din acelaşi act normativ, rezultă că personalul din "celelalte autorităţi şi instituţii publice" la care se referă textul supus interpretării sunt: Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome (altele decât Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi), precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Concluzia anterioară este susţinută şi de împrejurarea că aparatul de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi (care se adaugă autorităţilor şi instituţiilor publice de mai sus) sunt enunţate de o manieră explicită în textul art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare; pe de altă parte, Consiliul Concurenţei este o autoritate administrativă autonomă, potrivit art. 3 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, constatare valabilă şi pentru Curtea de Conturi, astfel cum reiese din art. 1 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât, aceste autorităţi administrative se încadrează în una dintre categoriile enumerate limitativ de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare - autorităţi administrative autonome.

Ca atare, rezultă că, în contextul art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" priveşte personalul tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse şi autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi.

Către această dezlegare conduc şi principiile reglementate de art. 3 din aceeaşi Lege-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în special cel definit la lit. c): "echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetari".

Prin urmare, criticile legate de greşita aplicare a prevederilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 sunt nefondate ca şi cele referitoare la greşita obligare la emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea sporului pentru titlu de doctor.

În privinţa criticilor referitoare la obligarea la plata drepturilor salariale de către Ministerul Justiţiei se constată că şi acestea sunt nefondate.

Ministerul Justiţiei este ordonatorul principal de credite şi emitentul ordinului de salarizare, astfel că nu prezintă relevanţă faptul că reclamantele sunt angajate de către Tribunalul Timiş.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia invocată de recurentul Ministerul Justiţiei privind rămânerea fără obiect a acţiunii reclamantelor A. şi B.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei nr. 943 din 21 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN