Eligibility for renewable energy funding hinges on statutory start-of-works notification, not layout minutes, under the prohibition of post-filing document supplementation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului de Mediu a solicitat anularea Hotărârii Administraţiei Fondului de Mediu de respingere a plângerii prealabile înregistrată sub nr. x/23.12.2014, anularea Hotărârii Comisiei de Avizare a Autorităţii privind proiectele aprobate-din cadrul Administraţiei Fondului de Mediu, prin care s-a respins contestaţia depusă la Dosarul nr. x/SJ din 28.06.2011, hotărâri publicate pe site-ul www.x.ro, în lista plângeri prealabile persoane fizice la poziţia nr. crt. 2 publicată la data de 17.02.2015, şi lista contestaţiilor respinse la poziţia nr. crt. 57, publicată la data de 15.12.2014; aprobarea dosarului de finanţare, constatarea criteriilor de eligibilitate a solicitantului în Dosarul nr. x/SJ din 28.06.2011, aşa cum sunt ele definite în ghidul de finanţare din 20 aprilie 2011, a programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, act aprobat prin Ordinul nr. 1274/2011 al ministrului mediului şi pădurilor şi obligarea pârâtei la încheierea contractului de finanţare nerambursabilă în Dosarul nr. x/SJ din 28.06.2011.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 24 din 01.02.2016 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului de Mediu.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 24 din 01.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că în mod nelegal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată din moment ce dosarul de finanţare cuprindea toate înscrisurile solicitate. Pârâta în mod nelegal a constatat că dosarul de finanţare nu corespunde criteriilor de eligibilitate - iniţial motivând că autorizaţia de construire depusă la dosar este expirată şi nu a fost depus ordinul de începere a lucrărilor pentru ca ulterior, în cadrul soluţionării plângerii prealabile, să constate că dosarul nu cuprinde ordinul de începere a lucrărilor.

Recurentul precizează că s-a adresat Primăriei Municipiului Zalău - Direcţiei de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, solicitând să se pronunţe asupra termenului de valabilitate a autorizaţiei de construire pentru imobilul în cauză, precum şi detalii cu privire la ordinul de începere a lucrărilor. Această instituţie a comunicat faptul că avea obligaţia de a înştiinţa Primăria Municipiului Zalău asupra datei la care a început lucrările, obligaţie pe care a îndeplinit-o, lucru care s-a concretizat prin încheierea procesului-verbal de fixare a amplasamentului datat la data de 22.05.2009, între Primăria Municipiului Zalău şi beneficiar (moment considerat de începere a lucrărilor).

Recurentul mai arată că, la dosar, a fost depusă Adresa x/23.04.2015 emisă de Primăria Municipiul Zalău, care îi comunică că pentru începerea lucrărilor de construcţii, nu se emite ordin de începere a lucrărilor de construire ci se încheie un proces-verbal de fixare a amplasamentului construcţiei între părţi, în cazul de faţă - Primăria Municipiului Zalău şi beneficiar, considerat momentul începerii lucrărilor de construire.

În opinia recurentului, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a legii, motivând că prevederile Legii nr. 50/1991 - respectiv prevederile invocate de ghid prevăd depunerea ordinului de începere a lucrărilor, întrucât Adeverinţa nr. 61882 emisă de Primăria Municipiului Zalău prin care se atestă faptul că la data de 22.05.2009 au început lucrările de construire, este un înscris care aduce lămurire la documentele şi datele existente la dosarul de finanţare. Lucrarea de construire a fost autorizată prin emiterea autorizaţiei de construire, organul emitent recunoscând din adeverinţa depusă că în cazul persoanelor fizice nu se emite ordin de începere a lucrărilor. În cazul altor cereri de finanţare pentru programul "Casa Verde" - finanţare adresată persoanelor fizice nu s-a cerut un asemenea înscris.

Recurentul mai menţionează că a beneficiat de Programul Casa Verde în anul 2010, când era în vigoare acelaşi ghid, nefiindu-i solicitat acest ordin de începere a lucrărilor, în acel an fiind aprobat de către pârâtă, dosarul de finanţare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul a depus un dosar în cadrul programului CASA VERDE persoane fizice 2011 în vederea obţinerii unei finanţări nerambursabile destinate instalării sistemelor de încălzire care utilizează încălzire regenerabilă,inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.

Potrivit Ghidului de finanţare din aprilie 2011, în cadrul acestui dosar recurentul avea obligaţia de a depune autorizaţia de construire valabilă la data depunerii cererii şi ordinul de începere a lucrărilor de construire aşa cum ele sunt reglementate de Legea nr. 50/1991.

Conform art. 14 alin. (1) şi (2) şi anexa 1 din acelaşi ghid Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj a verificat toate documentele depuse de recurent şi a completat fişa de conformitate administrativă.

De asemenea, îndeplinirea condiţiilor de finanţare nu se verifică la momentul depunerii cererii, ci ulterior. Ca atare organul competent în a verifica dosarul recurentului şi a-l admite sau respinge putea verifica orice aspect prevăzut în Ghidul de finanţare inclusiv existenţa tuturor documentelor solicitate pentru obţinerea finanţării.

Comisia de verificare a dosarelor a respins la data de 07.11.2014 dosarului recurentului reţinând existenţa a două aspecte pentru respingerea acestuia, respectiv că autorizaţia de construire era expirată şi că nu a fost depus ordinul de începere a lucrărilor.

În cazul persoanelor fizice acest ordin constă în actul prevăzut de lege prin care se aduce la cunoştinţa emitentului autorizaţiei de construire începerea realizării lucrărilor de construire, cerere care determină prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire pe toată perioada edificării lucrărilor şi pe un termen maxim de 36 de luni.

Împotriva soluţiei de respingere recurentul a formulat o contestaţie la care a depus autorizaţia de construire şi o adresă emisă de emitentul autorizaţiei de construire din care rezultă că lucrările de construire au început la data de 22.05.2009, valabilitatea autorizaţiei de construire fiind prelungită pe o perioadă de 36 luni, deci era valabilă la data de 28.06.2011, data depunerii cererii de finanţare.

În analiza acestei contestaţii comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că autorizaţia de construire era expirată şi nu s-a depus ordinul de începere a lucrărilor fiind încălcat art. 12 lit. f) din ghid.

Conform art. 12 lit. f) din Ghidul de finanţare solicitantul avea obligaţia de a depune autorizaţia de construire valabilă la data depunerii cererii inclusiv ordinul de începere a lucrărilor conform Legii 50/1991.

Art. 13 alin. (2) din acelaşi ghid prevede că lipsa unui document, depunerea sa într-o altă formă, expirarea valabilităţii sale duc la respingerea dosarului.

Înalta Curte constată că din economia art. 18 din ghid nu rezultă, că în etapa contestaţiei, se admite depunerea de acte noi care să completeze actele deja depuse.

Conform literei D din autorizaţia de construire beneficiarul său avea obligaţia de a anunţa emitentul autorizaţiei de începerea lucrărilor de construire conform unui formular stabilit de legiuitor.

Potrivit literei C din aceeaşi autorizaţie valabilitatea acesteia se prelungea pe o perioadă de 36 de luni de la începerea executării lucrărilor autorizate anunţate în prealabil.

Ceea ce a depus recurentul iniţial este un proces-verbal de stabilire a amplasamentului întocmit după o zi de la data depunerii înştiinţării privind începerea realizării lucrărilor. Acest proces-verbal de stabilire a amplasamentului nu face însă vreo referire la înştiinţarea anterioară şi nici nu este reglementat de Legea nr. 50/1991 şi normele sale metodologice ca un act de începere a realizării lucrărilor şi care determina prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire.

Conform Legii nr. 50/1991 şi normelor sale metodologice singurul act care dovedeşte începerea lucrărilor este anunţul privind începerea lor, de la această dată fiind stabilit legal că lucrările au început şi că termenul de execuţie este de 36 luni. Practic acesta este actul vizat de ghid şi definit ca fiind ordinul de începere a lucrărilor. Această cerinţă este neechivocă şi prin corelare sa cu Legea nr. 50/1991 este cert că ea vizează acest act, neexistând un alt act reglementat de această lege legat de începerea lucrărilor de construire .

Înalta Curte constată că dosarul recurentului nu corespundea criteriilor de acceptare stipulate prin ghidul de finanţare, cât şi faptul că doar în baza documentelor depuse la dosar de către acesta nu s-ar fi putut concluziona faptul că autorizaţia de construire ar mai fi fost valabilă la data depunerii dosarului, deoarece în dosar nu se regăsea niciun document care să ateste începerea lucrărilor în termenul autorizat şi extinderea valabilităţii autorizaţiei de construire.

Prin urmare, aşa cum a concluzionat în mod corect şi legal instanţa de fond, decizia de respingere a dosarului a fost una temeinică şi legală prin raportare atât la cadrul legal incident în materie, cât şi la dosarul propriu-zis depus de recurentul-reclamant pentru obţinerea finanţării.

Susţinerile ulterioare ale recurentului - reclamant vin să confirme temeinicia şi legalitatea deciziei autorităţii, deoarece ele subliniază culpa acestuia în întocmirea şi depunerea necorespunzătoare a dosarului.

Imposibilitatea completării documentelor depuse iniţial la dosar în faza contestaţiilor ulterioare ţine, din nou, de domeniul evidenţei, deoarece acceptarea depunerii de noi documente la dosarul iniţial ar însemna eludarea întregii proceduri de evaluare a dosarelor, o asemenea posibilitate fiind interzisă chiar prin dispoziţiile ghidului de finanţare care stipulează că dosarul trebuie să fie completat înainte de a primi numărul de înregistrare, ulterior înregistrării sale nemaifiind posibilă acceptarea de alte documente în completarea dosarului.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 24/2016 din 01 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN