Classification of judicial executor's registry as official document and suspension of imprisonment for falsification and use of forged documents

Asupra apelului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 210 din 9 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare (un an şi trei luni închisoare).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc.

În baza art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., 39 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa principală de 1 an şi 5 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc.

În baza art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 404 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate privind martorii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. din registrele de valori al anilor 2012 - 2013 ale BEJ A.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 250 RON pentru urmărirea penală.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 09 noiembrie 2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost trimis în judecată, în stare de control judiciar în altă cauză, inculpatul A., executor judecătoresc, pentru comiterea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut că prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 682/C/17.02.2012 inculpatul A. a fost numit executor judecătoresc în circumscripţia Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 29.02.2012 obţinând certificatul de înregistrare a sediului în circumscripţia instanţei menţionate anterior.

Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2076/C/31.05.2012 a fost aprobată asocierea executorului judecătoresc A. cu executorul judecătoresc M. cu sediul biroului în circumscripţia Judecătoriei Baia de Aramă, activitatea executorilor judecătoreşti asociaţi urmând a se desfăşura în cadrul societăţii civile profesionale "A., M.", sediul societăţii fiind în circumscripţia Judecătoriei Târgu Jiu.

În perioadele 20.01.2015 - 28.01.2015, 02.02.2015 - 25.02.2015 şi 02.03.2015 - 05.03.2015, în baza Titlului VII din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj - Inspecţia Fiscală, prin angajaţii săi, a efectuat o inspecţie fiscală generală pentru verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora, la Biroul Executorului Judecătoresc A., cu domiciliul fiscal în mun. Târgu Jiu, str. x, jud. Gorj.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal nr. x/36897 din data de 06.03.2015, întocmit de către inspectorii fiscali ai DGRFP Craiova, administrarea activităţii contribuabilului pe perioada verificată a fost asigurată de către inculpatul A., în calitate de administrator al entităţii verificate.

Pe parcursul derulării controlului, constatând faptul că există sume de bani care au fost ridicate în numerar de către inculpat din conturile de consemnare ale BEJ A. şi, totodată, că nu sunt documente care să ateste împrejurarea că sumele respective au fost folosite pentru plata în numerar a creditorilor care nu au indicat conturi bancare, aşa cum susţinea inculpatul, inspectorii fiscali i-au solicitat acestuia să prezinte acte care să justifice modul cum au fost cheltuiţi banii.

În consecinţă, în perioada 03 - 05.03.2015, inculpatul A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat 11 file din registrele de valori aferente anilor 2012 şi 2013 ale BEJ A., în sensul adăugării, după completarea filelor respective de către angajatele biroului, a unor menţiuni care să ateste faptul că a remis diverse sume de bani, în numerar, numiţilor B., C., L., D., E., F., G., H., I., J. şi K., deşi cei mai mulţi dintre aceştia aveau calitatea de debitori în dosarele de executare silită, în aproape toate dosarele nu au fost recuperate creanţele sau au fost recuperate sume mult mai mici decât cele pretins a fi plătite, iar toţi cei audiaţi în cauză au declarat faptul că nu au primit nicio sumă de bani de la inculpatul A.

1. În ceea ce îl priveşte pe numitul B., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că, la data de 11.07.2013, i-a remis acestuia suma de 3200 RON, menţionând la rubrica "Observaţii" faptul că banii reprezintă achitare integrală debit, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 309/E/2013 s-a constatat faptul că, pe de o parte B. avea calitatea de debitor, iar pe de altă parte, prin încheierea din data de 22.03.2017, executorul judecătoresc M. (care a preluat, în anul 2015, dosarele de executare instrumentate de către inculpat) a dispus încetarea executării silite întrucât nu au fost identificate bunuri urmăribile ale debitorului.

Totodată, din examinarea atentă a filei din registrul de valori unde este consemnat numele debitorului B. s-a observat faptul că menţiunile din dreptul rubricilor "Beneficiar", "Semnătura de primire" şi "Obs." au fost executate peste alte însemnări preexistente.

De asemenea, fiind audiat în cauză, inculpatul A. a precizat faptul că "rubricile "Valoarea" şi "Ce reprezintă" erau completate la momentul în care erau încasate sumele de bani în contul de consemnare al biroului, de către angajate, iar celelalte rubrici la momentul în care mă deplasam la O. şi solicitam eliberarea sumelor de bani care îmi erau necesare pentru plata diverselor persoane. După eliberarea chitanţelor de către angajaţii băncii, pe verso-ul acestora, persoanele cărora le înmânam sumele de bani scriau o declaraţie în care certificau că au primit sumele respective, treceau data şi semnau. Ulterior, chitanţele respective erau depuse la dosarele de executare, moment la care eu făceam menţiunile corespunzătoare în registrele de valori, peste ghilimelele consemnate anterior".

Susţinerile inculpatului, în sensul că persoanele cărora le remitea sume de bani în numerar consemnau acest fapt pe un înscris, care era depus ulterior la dosarul de executare, nu au fost reţinute, nefiind conforme cu realitatea, din examinarea dosarului de executare nr. 309/E/2013 rezultând faptul că nu există niciun act care să ateste împrejurarea că B. a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A. Numitul B. nu a putut fi audiat întrucât nu se află în România.

2. În ceea ce îl priveşte pe numitul C., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că, la data de 15.11.2012, i-a remis acestuia suma de 15000 RON, menţionând la rubrica "Observaţii" faptul că banii reprezintă despăgubire integral, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 411/E/2012 s-a constatat faptul că, pe de o parte, C. avea calitatea de debitor, iar pe de altă parte, în procesul-verbal de distribuire întocmit de către inculpat la data de 26.03.2013, se menţionează faptul că, până la momentul respectiv, a fost recuperată de la debitorul C. doar suma de 1200 RON.

Totodată, din examinarea atentă a filei din registrul de valori unde este consemnat numele debitorului C. s-a observat faptul că menţiunile din dreptul rubricilor "Valoarea", "Data eliberării la beneficiar", "Beneficiar", "Semnătura de primire" şi "Obs." au fost executate peste alte însemnări preexistente.

De asemenea, din examinarea dosarului de executare nr. 411/E/2012 a rezultat faptul că nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că B. a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A., deşi acesta din urmă a declarat că "După eliberarea chitanţelor de către angajaţii băncii, pe verso-ul acestora, persoanele cărora le înmânam sumele de bani scriau o declaraţie în care certificau că au primit sumele respective, treceau data şi semnau. Ulterior, chitanţele respective erau depuse la dosarele de executare, moment la care eu făceam menţiunile corespunzătoare în registrele de valori, peste ghilimelele consemnate anterior". Numitul C. nu a putut fi audiat întrucât a decedat la data de 26.01.2015.

3. Referitor la martora H., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că, la data de 11.07.2013, i-a remis acesteia suma de 2300 RON, menţionând la rubrica "Observaţii" faptul că banii reprezintă c/v parţial creanţă, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 393/E/2012 s-a constatat faptul că, pe de o parte, H. avea calitatea de debitor, pe de altă parte, la data de 19.02.2014, inculpatul, în calitate de executor judecătoresc, a dispus înfiinţarea unei popriri asupra pensiei martorei în vederea recuperării debitului, iar la data de 02.07.2015, creditoarea P. SA a comunicat faptul că, nici până la momentul respectiv, nu şi-a recuperat integral creanţa.

De asemenea, din examinarea dosarului de executare nr. 393/E/2012 a rezultat faptul că nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că H. a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A., deşi acesta din urmă a declarat că:

"După eliberarea chitanţelor de către angajaţii băncii, pe verso-ul acestora, persoanele cărora le înmânam sumele de bani scriau o declaraţie în care certificau că au primit sumele respective, treceau data şi semnau. Ulterior, chitanţele respective erau depuse la dosarele de executare, moment la care eu făceam menţiunile corespunzătoare în registrele de valori, peste ghilimelele consemnate anterior."

Cu prilejul audierii în cauză, martora H. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, ci dimpotrivă i-a plătit acestuia 1500 RON din suma datorată în calitate de codebitoare, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu îi aparţinea.

4. Referitor la martora I., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că, la data de 01.07.2013, i-a remis acesteia suma de 15000 RON, scriind totodată la rubrica "Observaţii" faptul că banii reprezintă c/v parţial creanţă, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 15/E/2013 s-a constatat că, la data de 26.08.2013 inculpatul, în calitate de executor judecătoresc, a întocmit un proces-verbal de distribuire în care a consemnat faptul că, până la momentul respectiv, s-a recuperat de la debitor suma de 42000 RON, creditoarea I. are o creanţă în cuantum de 25000 RON, însă din suma recuperată i se distribuie acesteia din urmă doar 620 RON, reprezentând cheltuieli de executare achitate de aceasta anterior, restul până la 42000 RON fiind distribuit către creditorul intervenient SC Q. SA şi BEJ A. Procesul-verbal menţionat anterior nu a fost semnat de creditori sau debitori.

La data de 19.02.2014, inculpatul a întocmit un proces-verbal prin care a constatat faptul că au fost recuperate integral creanţa şi cheltuielile de executare, iar executarea silită a încetat, însă, din examinarea dosarului de executare nr. 15/E/2013 a rezultat faptul că nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că I. a primit vreo sumă de bani, în numerar, de la inculpatul A.

Cu prilejul audierii în cauză, martora I. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de ea.

5. În privinţa martorului L., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că, la data de 21.03.2013, i-a remis acestuia suma de 10000 RON, menţionând la rubrica "Observaţii" faptul că banii reprezintă c/v creanţă intervenientă, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 478/E/2012 s-a constatat faptul că, pe de o parte, L. avea calitatea de debitor, iar pe de altă parte, la data de 06.12.2012 inculpatul, în calitate de executor judecătoresc, a dispus înfiinţarea unei popriri asupra salariului martorului în vederea recuperării debitului, iar la data de 10.07.2013 a emis factura fiscală nr. x ce atesta faptul că debitorul L. trebuie să plătească suma de 7170,59 RON reprezentând rest onorariu şi cheltuieli de executare în dosarul execuţional nr. x/2012.

De asemenea, din examinarea dosarului de executare nr. 478/E/2012 a rezultat faptul că nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că L. a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A., deşi acesta din urmă a declarat că: "După eliberarea chitanţelor de către angajaţii băncii, pe verso-ul acestora, persoanele cărora le înmânam sumele de bani scriau o declaraţie în care certificau că au primit sumele respective, treceau data şi semnau. Ulterior, chitanţele respective erau depuse la dosarele de executare, moment la care eu făceam menţiunile corespunzătoare în registrele de valori, peste ghilimelele consemnate anterior".

Cu prilejul audierii în cauză, martorul L. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de el.

6. Referitor la martora F., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că i-a remis acesteia suma de 2500 RON, consemnând la rubrica "Observaţii" faptul că banii reprezintă rest creanţă, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 223/E/2013 s-a constatat faptul că, pe de o parte F. avea calitatea de debitor, iar pe de altă parte, în perioada august 2013 - mai 2014, martora a depus în contul BEJ A. diverse sume de bani.

De asemenea, din examinarea Dosarului de executare nr. 223/E/2013 a rezultat faptul că nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că F. a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A.

Cu prilejul audierii în cauză, martora F. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica "Semnătura de primire", nu îi aparţine.

7. În ceea ce o priveşte pe numita G., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că i-a remis acesteia suma de 2500 RON, consemnând la rubrica "Observaţii" faptul că banii reprezintă rest creanţă, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 223/E/2013 s-a constatat faptul că, pe de o parte, G. a împuternicit-o pe numita R. să o reprezinte în dosarul de executare şi să încaseze orice sume de bani i s-ar cuveni, iar pe de altă parte, nu există niciun înscris care să ateste împrejurarea că G. sau R. au primit vreo sumă de bani de la inculpatul A..

8. În privinţa martorului K., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că, la data de 17.12.2012, i-a remis acestuia suma de 5000 RON, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 272/E/2013 s-a constatat faptul că, pe de o parte K. avea calitatea de debitor, iar pe de altă parte nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că martorul a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A.

Totodată, din examinarea atentă a filei din registrul de valori unde este consemnat numele debitorului K., s-a observat că menţiunile din dreptul rubricilor "Beneficiar" şi "Obs." au fost executate peste alte însemnări preexistente.

Cu prilejul audierii în cauză, martorul K. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de el.

9. În privinţa martorului J., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că, la data de 10.06.2013, i-a remis acestuia suma de 20410 RON, consemnând la rubrica "Observaţii" faptul că banii reprezintă c/v achitare totală creanţă, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 154/E/2014 s-a constatat faptul că, pe de o parte, cererea de executare silită a fost formulată la data de 31.07.2014, deci după ce inculpatul i-ar fi predat suma de bani; J. avea calitatea de debitor, iar pe de altă parte nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că martorul a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A.

Cu prilejul audierii în cauză, martorul J. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de el.

10. Referitor la martorul E., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că, la data de 11.07.2013, i-a remis acestuia suma de 2000 RON, consemnând la rubrica "Observaţii" faptul că banii reprezintă c/v creanţă parţial, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 27/E/2013 s-a constatat faptul că, pe de o parte, la data de 26.06.2013, inculpatul a întocmit un proces-verbal în care a precizat că obligaţiile debitorilor, inclusiv aceea de plată a debitului în cuantum de 1308 RON către creditorul E. au fost îndeplinite, iar pe de altă parte nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că martorul a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A.

Cu prilejul audierii în cauză, martorul E. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de el. De asemenea, martorul a precizat faptul că o parte din creanţa ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 27/E/2013 i-a fost plătită prin mandat poştal de către debitor, iar restul i-a fost virat în contul său bancar de către executorul judecătoresc M..

11. În privinţa martorului D., inculpatul A. a menţionat, în mod nereal, în registrul de valori al Biroul Executorului Judecătoresc că, la data de 14.07.2013, i-a remis acestuia suma de 5000 RON, consemnând la rubrica "Observaţii" faptul că banii reprezintă c/v integral creanţă, deşi din simpla observare a dosarului de executare nr. 414/E/2013 s-a constatat faptul că, pe de o parte, cererea de executare silită a fost formulată la data de 13.11.2013, deci după ce inculpatul i-ar fi predat suma de bani; D. avea calitatea de debitor, iar pe de altă parte nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că martorul a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A.

Cu prilejul audierii, martorul D. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de el.

Totodată, din declaraţiile martorelor S., T. şi U., care au avut calitatea de consilier juridic în cadrul BEJ A., a reieşit faptul că, până în anul 2014, nu puteau fi făcute plăţi în numerar către creditori sau debitori, întrucât biroul nu deţinea recipise de consemnare eliberate de către O., unde era deschis contul de consemnare. De asemenea, martorele S. şi T. au precizat că, până în anul 2014, nu au fost eliberaţi bani în numerar niciunei persoane, iar martora U. a arătat că are cunoştinţă despre împrejurarea că au fost plătiţi bani în numerar unui singur creditor, V.

La datele de 03.03.2015 şi 05.03.2015, inculpatul A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a depus la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe cele 11 înscrisuri falsificate pentru a justifica faptul că sumele de bani retrase în numerar din conturile de consemnare al BEJ A., reprezintă plăţi către debitori şi creditori în cadrul dosarelor de executare silită şi nu venituri pentru care ar fi datorat taxe şi impozite la bugetul de stat.

Fiind audiat în prezenta cauză, inculpatul A. a recunoscut faptul că scrisul din Registrele de Valori ale BEJ A. de la rubricile "Data eliberării la beneficiar", "Beneficiar", "Număr/Serie act de identitate" şi "Obs." aferent rândurilor unde sunt menţionate persoanele fizice B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. şi scrisul din coloanele "Beneficiar", "Număr/Serie act de identitate" şi "Obs." aferent rândului unde este menţionată persoana fizică L., îi aparţine.

Totodată inculpatul a precizat faptul că nu poate indica unde se află exemplarele originale ale Registrelor de Valori ale BEJ A., aferente anilor 2012 şi 2013, întrucât, în urma verificărilor efectuate, a constatat că acestea lipsesc.

Din actele aflate la dosarul cauzei a reieşit faptul că Registrele de Valori menţionate anterior au fost ridicate de la sediul BEJ A. de către martorul W., în ziua de 26.02.2015, la solicitarea inculpatului şi predate acestuia din urmă.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului în sensul că registrele de valori nu constituie "un mijloc de probă pentru terţe persoane şi nici un mijloc de justificare a activităţii financiar-contabile a biroului" acestea nu au fost reţinute, întrucât în cuprinsul registrelor de valori aferente anilor 2012 şi 2013 ale BEJ A., sunt atestate operaţiuni juridice, respectiv plăţi în numerar care ar fi fost efectuate de către executorul judecătoresc în favoarea unor debitori şi creditori din dosarele de executare, plăţi pretins a fi fost încasate prin semnătura executată de către primitor la rubrica Semnătura de primire din registrele de valori. S-a arătat, astfel, că inculpatul a efectuat menţiunile false în registrele de valori ale biroului tocmai pentru ca acestea să servească drept probă faţă de terţi, inclusiv faţă de organele fiscale, a împrejurării că B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., au primit sumele de bani menţionate.

În lipsa oricărui alt înscris care să ateste efectuarea plăţilor, registrele de valori pretins a fi fost semnate de către debitorii şi creditorii menţionaţi anterior, reprezentau singurul mijloc prin care se putea face dovada efectuării plăţilor respective, orice document contabil al BEJ A. neputând conţine decât menţiuni efectuate ulterior, în baza aspectelor consemnate în registrele de valori.

Acesta a fost şi motivul pentru care, fiindu-i solicitate de către inspectorii fiscali documente care să justifice destinaţia banilor retraşi în numerar din conturile de consemnare ale biroului, pentru a se putea stabili dacă sumele respective constituiau venituri ce trebuiau taxate sau impozitate, inculpatul a prezentat copiile falsificate ale celor 11 file din registrele de valori aferente anilor 2012 şi 2013 ale BEJ A..

Afirmaţiile inculpatului A., în sensul că inspectorii fiscali sunt cei care i-au solicitat să depună copii ale filelor din registrele de valori în care erau consemnate ieşiri de numerar nu au fost reţinute, întrucât, din nota explicativă dată în ziua de 26.02.2015 (întrebarea nr. 3), a reieşit faptul că inspectorii fiscali i-au solicitat doar să prezinte justificarea sumelor ridicate în numerar din contul de consemnare, inculpatul fiind cel care a înţeles să justifice ridicarea banilor prin prezentarea, la datele de 03.03.2015 şi 05.03.2015, a unor copii falsificate din registrele de valori.

În privinţa susţinerilor inculpatului în sensul că registrele de valori nu constituie înscrisuri oficiale, acestea nu s-au reţinut întrucât, potrivit art. 178 alin. (2) raportat la art. 175 alin. (2) din C. pen., constituie înscris oficial orice înscris care emană sau aparţine unei persoane ce exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de către autorităţile publice sau care este supusă controlului sau supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, cum este cazul executorului judecătoresc. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, iar conform art. 4, coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se exercită de către Ministrul Justiţiei.

Inculpatul A. a fost numit executor judecătoresc prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 682/C/17.02.2012, iar prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2076/C/31.05.2012 a fost aprobată asocierea inculpatului cu executorul judecătoresc M., activitatea executorilor judecătoreşti asociaţi urmând a se desfăşura în cadrul societăţii civile profesionale "A., M.".

Pe de altă parte, potrivit art. 84 alin. (1) din Regulamentul din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti: "executorul judecătoresc, pentru buna funcţionare a biroului său, va ţine următoarele registre: 1. registrul general; 2. opisul registrului general; 3. registrul de valori; 4. registrul de înregistrare a notificărilor; 5. registrul de corespondenţă.

Conform art. 87 al aceluiaşi regulament: "în registrul de valori se vor înscrie, pentru evidenţă, recipisele de consemnare a sumelor de bani încasate în contul creanţelor, precum şi orice alte valori şi acesta va cuprinde următoarele rubrici: numărul curent; numărul dosarului; numărul adresei sau al chitanţei de încasare; data înregistrării; numele depunătorului; numărul recipisei; unitatea emitentă; valoarea; ce reprezintă; data eliberării; numele beneficiarului; stabilirea identităţii; semnătura de primire".

La data de 11.10.2017, cu prilejul audierii de către procuror, inculpatul a solicitat obţinerea unor extrase ale conturilor de consemnare pe care BEJ A. le avea deschise la O. şi X., care să ateste faptul că a ridicat bani în numerar pentru a-i plăti numiţilor B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L.. Proba propusă a fost respinsă, pe de o parte pentru că la dosar există situaţii întocmite de către inspectorii fiscali, în baza extraselor de cont prezentate de către inculpat, cu privire la sumele retrase în numerar de către acesta din conturile de consemnare în perioada 2012 - 2013, situaţii însuşite de către inculpat prin semnătură, iar pe de altă parte, extrasele de cont nu pot dovedi decât faptul că au fost retrase sume de bani, nu şi împrejurarea că sumele respective au fost remise ulterior anumitor persoane.

Totodată, inculpatul a mai solicitat obţinerea de către organul de urmărire penală a unui punct de vedere din partea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în care să precizeze "dacă, potrivit controalelor tematice pe care le efectuează, constatarea unor modificări sau completări eronate ale registrelor biroului executorului judecătoresc, reprezintă infracţiune sau abatere disciplinară". Propunerea respectivă a fost respinsă, întrucât nu are legătură cu soluţionarea cauzei, competenţa de a aprecia dacă o faptă întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni fiind atributul exclusiv al organului judiciar.

În cauză, s-a reţinut faptul că inculpatul a realizat împrejurarea că, în calitatea sa de executor judecătoresc, este o persoană ce exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de către autorităţile publice sau care este supusă controlului sau supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, aşa cum prevede art. 175 alin. (2) din C. pen., deoarece, chiar în Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, lege în baza căreia inculpatul şi-a desfăşurat activitatea şi ale cărei dispoziţii a ţinut a fi consemnate în declaraţia sa din data de 11.10.2017, se prevede în mod expres faptul că executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public [art. 2 alin. (1)], iar coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se exercită de către Ministrul Justiţiei [art. 2 alin. (1)].

La cercetarea judecătorească, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, menţinându-şi declaraţiile date la parchet la datele de 14 iunie 2017 şi 11 octombrie 2017, învederând că personal nu a încasat decât cheltuielile de executare şi onorariul ce-i revenea în calitate de executor judecătoresc şi că aceste menţiuni sunt conforme cu realitatea.

Totodată, au fost audiaţi martorii B., D., E., H., F., I., S., Y., J. şi T., care au confirmat că inculpatul a falsificat 11 file din registrul de valori aferente anilor 2012 - 2013 ale BEJ A., în sensul adăugării unor menţiuni prin care se atestă că a remis diverse sume de bani.

Totodată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale s-a demonstrat că a depus la AJFP Gorj înscrisurile falsificate pentru a justifica că sumele retrase reprezintă plăţi către creditori şi debitori din dosarele de executare silită şi nu venituri pentru care datora taxe şi impozite la bugetul de stat.

Prin concluzii scrise depuse la dosar a solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată nu sunt prevăzute de legea penală. S-a învederat, în esenţă, că registrul de valori nu este un act de autoritate şi că infracţiunea privind falsificarea unui înscris sub semnătură privată a fost dezincriminată.

Această apărare a fost înlăturată întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti sunt investiţi să îndeplinească un serviciu de interes public şi că activitatea lor este coordonată şi controlată de Ministerul Justiţiei.

În drept, s-a apreciat că, fapta executorului judecătoresc A. care, în perioada 03 - 05.03.2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a falsificat 11 file din Registrele de valori aferente anilor 2012 şi 2013 ale BEJ A., în sensul adăugării, după completarea filelor respective de către angajatele biroului, a unor menţiuni care să ateste faptul că a remis diverse sume de bani, în numerar, numiţilor B., C., L., D., E., F., G., H., I., J. şi K., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A. care, la datele de 03.03.2015 şi 05.03.2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a depus la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe cele 11 înscrisuri originale falsificate, pentru a justifica faptul că sumele de bani retrase în numerar din contul de consemnare al BEJ A. reprezintă plăţi către debitori şi creditori în cadrul dosarelor de executare silită şi nu venituri pentru care ar fi datorat taxe şi impozite la bugetul de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Întrucât cele două infracţiuni au fost săvârşite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, la stabilirea încadrării juridice s-a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. care reglementează concursul real de infracţiuni.

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., durata acestora fiind apreciată în raport de gravitatea infracţiunilor, natura acestora (infracţiuni de fals) şi de periculozitatea infractorului.

Avându-se în vedere aceste criterii, dar şi poziţia inculpatului, care nu şi-a dat consimţământul pentru a presta muncă în folosul comunităţii, acestea au fost stabilite spre limita minimă a prevederii legale, cu executare în detenţie după aplicarea regulilor concursului de infracţiuni cu aplicarea art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul A., care a criticat soluţia primei instanţe pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor scrise de apel, inculpatul A. a solicitat, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, în rejudecare, achitarea sa în raport de dispoziţiile art. 396 alin. (1) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 248 C. pen. din 1969 şi art. 397 C. pen., deoarece fapta reţinută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală.

Sub acest aspect, apelantul inculpat a susţinut că, în raport de dispoziţiile art. 84, art. 87 şi art. 91 din Regulamentul din 5 februarie 2001 de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, registrul de valori este un registru destinat spre a servi executorului judecătoresc pentru buna funcţionare a biroului său, nefiind un act de autoritate.

Modificările aduse dispoziţiilor art. 320 din noul C. pen. au avut ca urmare incriminarea nu a falsificării prin informaţii neconforme, ci doar a falsului material, în modalităţile prevăzute de art. 320, 321 C. pen., situaţie în raport de care este incident impedimentul la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul A. a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) şi art. 280 alin. (2) din C. proc. pen., solicitând desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât, pe parcursul cercetării judecătoreşti, completul a fost compus din judecători diferiţi. Judecătorul care a dispus în camera preliminară începerea judecăţii este diferit de judecătorul care a pronunţat soluţia pe fondul judecăţii, împrejurare care, date fiind şi considerentele Deciziei nr. 663/2014 a Curţii Constituţionale, impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În fine, apelantul inculpat a solicitat instanţei de apel să examineze hotărârea apelată şi din perspectiva incidenţei normelor privind prescripţia răspunderii penale, în lumina Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi a Deciziei nr. 5/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Faţă de această jurisprudenţă, în condiţiile în care inculpatul a apreciat că fapta a fost săvârşită în perioada 2012-2013, s-a susţinut că termenul de prescripţie s-ar fi împlinit la sfârşitul anului 2018.

În motivele de apel completate, depuse la dosar la data de 29.03.2019, inculpatul A. a invocat nelegalitatea sentinţei şi prin raportare la dispoziţiile art. 90 lit. c) din C. proc. pen., arătând că omisiunea primei instanţe de a desemna, la termenul din 3 octombrie 2018, un apărător din oficiu care să îi acorde asistenţa juridică obligatorie, atrage nulitatea absolută a sentinţei, conform art. 281 alin. (1) lit. f), alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. şi reclamă trimitere cauzei spre rejudecare.

Învestită în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, la solicitarea apelantului inculpat, Înalta Curte a dispus trimiterea cauzei la completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2016, având ca obiect apelurile declarate împotriva Sentinţei penale nr. 75/18.04.2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pentru a se aprecia asupra necesităţii reunirii celor două cauze penale. Prin încheierea din data de 26.02.2019, completul de apel competent, conform art. 44 alin. (1) C. proc. pen., a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 43 alin. (2) lit. c) sau alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi a respins cererea de reunire a dosarelor.

În vederea soluţionării căii de atac, în şedinţa publică din data de 29.03.2019, Înalta Curte a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpatului A.. La aceeaşi dată, instanţa de apel a respins cererea apelantului de administrare a probei testimoniale (constând în ascultarea membrilor echipei de control a ANAF) şi a probei cu înscrisuri (constând în efectuarea unei adrese către Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti), considerentele avute în vedere fiind expuse, detaliat, în încheierea de şedinţă de la acel termen.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

I. Prioritar evaluării criticilor referitoare la fondul acuzaţiilor penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază necesară examinarea motivelor de apel care aduc în discuţie pretinse neregularităţi procedurale sancţionabile cu nulitate absolută şi care, în opinia apelantului-inculpat, ar impune desfiinţarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Critica referitoare la nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la compunerea completului de judecată este neîntemeiată.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă, sub un prim aspect, că judecătorul de cameră preliminară învestit să exercite funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată a fost chiar magistratul care a efectuat, ulterior, actele de cercetare judecătorească în fond şi a pronunţat hotărârea apelată, respectiv, domnul judecător Z. Prin urmare, au fost respectate dispoziţiile art. 346 alin. (7) C. proc. pen., în absenţa oricărei minime încălcări a legii sub acest aspect neexistând însăşi premisa sancţiunii nulităţii, conform art. 280 alin. (1) C. proc. pen., şi fiind superfluă examinarea oricăror alte cerinţe ale acestei sancţiuni procesuale.

În al doilea rând, actele dosarului relevă că toate actele de administrare nemijlocită a probatoriului în cursul judecăţii în primă instanţă au fost efectuate de acelaşi magistrat judecător care a soluţionat şi fondul cauzei, ivindu-se o singură situaţie, punctuală, de înlocuire a acestuia, la termenul din data de 11.09.2018, când judecata a fost amânată, printre altele, şi pentru a se asigura respectarea principiului continuităţii completului de judecată.

Or, legea procesuală penală nu instituie o interdicţie totală şi absolută de modificare a componenţei unui complet de judecată pe întreaga durată a procesului, de vreme ce se pot ivi diferite situaţii obiective, care pot genera imposibilitatea - temporară sau permanentă - a unui judecător de a participa la activitatea de judecată. În acest sens, dispoziţiile art. 354 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. reglementează în mod expres o excepţie de la regula continuităţii completului, statuând în sensul posibilităţii intervenirii unei modificări a acestuia atunci când asigurarea continuităţii nu este posibilă, cu condiţia respectării momentului procesual limită pentru o atare modificare, respectiv, cel al începerii dezbaterilor.

În cauza de faţă, aşa cum s-a reţinut supra, magistratul care a înlocuit judecătorul învestit iniţial cu judecarea cauzei nu a administrat probe şi nu a dispus măsuri procesuale relevante pentru soluţionarea fondului cauzei, toate probatoriile fiind prezentate şi dezbătute în mod nemijlocit, oral şi contradictoriu, în prezenţa judecătorului care a pronunţat sentinţa apelată. Nu se identifică, prin urmare, nici sub acest aspect, vreo încălcare a unei dispoziţii legale care să justifice eventuala incidenţă a sancţiunii nulităţii, în condiţiile prevăzute de art. 280 - 282 C. proc. pen.

Critica referitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 90 lit. c) C. proc. pen. este, de asemenea, neîntemeiată.

Norma legală invocată instituie obligativitatea asigurării asistenţei juridice a inculpatului atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru cel puţin una din infracţiunile deduse judecăţii este închisoarea mai mare de 5 ani.

Or, infracţiunile circumscrise obiectului judecăţii în speţa de faţă sunt pedepsite, ambele, cu închisoarea în limite inferioare pragului prevăzut de legiuitor, falsul material în înscrisuri oficiale, prevăzut de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fiind pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar uzul de fals, în forma prevăzută de art. 323 teza I C. proc. pen., cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. În condiţiile în care limitele speciale maxime ale pedepselor prevăzute de lege pentru aceste două infracţiuni nu ating nivelul de gravitate expres prevăzut de legiuitor, rezultă că asistenţa juridică pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina apelantului inculpat nu era obligatorie, astfel că absenţa unui apărător din oficiu la judecata în fond nu este susceptibilă a produce vreo consecinţă juridică asupra legalităţii sentinţei.

II. Examinând motivele de apel care antamează chestiuni de fond, Înalta Curte constată că ansamblul circumstanţelor faptice în care au fost comise faptele deduse judecăţii a fost corect reţinut de către instanţa de fond, în urma unei analize judicioase şi exhaustive a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti. Susţinerile şi apărările punctuale ale inculpatului A. au fost cenzurate de către Curtea de Apel în mod detaliat, pe baze probatorii, prin evaluarea tuturor mijloacelor de probă existente şi a ansamblului elementelor de fapt pertinente, a căror existenţă şi configuraţie - necontestate în apel - au fost neechivoc dovedite.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităţilor cauzei, Înalta Curte constată în totalitate temeinice statuările primei instanţe, referitoare la circumstanţele obiective în care au fost comise acţiunile ilicite deduse judecăţii, la conduita adoptată de inculpatul A. în perioada critică şi la efectele acestei conduite în planul relaţiilor sociale protejate de legea penală.

Probatoriul testimonial şi cu înscrisuri administrat pe parcursul procesului evidenţiază, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., că, în perioada 3 martie - 5 martie 2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inculpatul A., executor judecătoresc, a falsificat prin alterare 11 file din Registrele de valori aferente anilor 2012 şi 2013 ale B.E.J. A., în sensul adăugării, după completarea filelor respective de către angajatele biroului, a unor menţiuni nereale, care atestau faptul că inculpatul ar fi remis diverse sume de bani, în numerar, numiţilor B., C., L., D., E., F., G., H., I., J. şi K.

Rezultă, de asemenea, că, la datele de 3 martie 2015 şi 5 martie 2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A. a depus la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe cele 11 înscrisuri falsificate, în vederea producerii consecinţei juridice a justificării faptului că sumele de bani retrase în numerar, din contul de consemnare al B.E.J. A., reprezentau plăţi către debitori şi creditori în cadrul dosarelor de executare silită, iar nu venituri, pentru care ar fi datorat taxe şi impozite la bugetul de stat.

Împrejurările factuale în care au fost alterate cele 11 înscrisuri şi implicarea sa într-o atare activitate nu au fost contestate de inculpatul A., ale cărui critici în apel s-au limitat la chestiuni de drept, circumscrise fie problematicii conţinutului tipic obiectiv al infracţiunilor deduse judecăţii, fie celei a incidenţei unei cauze de înlăturare a răspunderii penale. Însuşindu-şi integral considerentele sentinţei penale atacate, sub aspectul situaţiei faptice relevate de probatoriu, Înalta Curte apreciază superfluă o reiterare detaliată a împrejurărilor factuale în care s-au derulat activităţile ilicite deduse judecăţii.

Prin urmare, va detalia propria sa analiză numai prin raportare la acele chestiuni de fapt sau de drept care interesează din perspectiva cenzurării explicite a tuturor criticilor formulate în apel.

Sub un prim aspect, reţine că activitatea de falsificare prin alterare, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a unor file din registrul de valori utilizat în cadrul biroului executorului judecătoresc, prin executarea unor însemnări peste altele, preexistente, de către inculpatul-executor judecătoresc, realizează toate cerinţele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 320 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Susţinerea apelantului inculpat, în sensul că registrul de valori nu ar reprezenta un act de autoritate şi, prin urmare, nici un înscris oficial, ci doar un registru destinat bunei funcţionări a activităţii biroului său, este neîntemeiată.

Dispoziţiile art. 178 alin. (2) C. pen. definesc "înscrisul oficial" ca fiind acel "înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparţine unor asemenea persoane".

La rândul său, executorul judecătoresc este, potrivit art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 188/2000, învestit "să îndeplinească un serviciu de interes public" supus controlului Ministerului Justiţiei, actele îndeplinite de acesta, în limitele competenţelor legale, fiind acte de autoritate publică. Prin urmare, executorul judecătoresc are, în accepţiunea legii penale, calitatea de funcţionar public asimilat, potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C. pen., iar actele care emană de la acesta sau care îi aparţin reprezintă înscrisuri oficiale.

Contrar susţinerilor apelantului, în categoria înscrisurilor prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. intră nu doar documentele întocmite de executorul judecătoresc în activitatea de executare silită propriu-zisă, conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ci toate celelalte documente întocmite potrivit obligaţiilor sale profesionale, în care se reflectă activitatea biroului, inclusiv registrele de evidenţă ţinute potrivit art. 63 şi art. 64 din acelaşi act normativ.

În mod particular, condiţiile în care executorul judecătoresc are obligaţia de a ţine registrul de valori sunt detaliate în cuprinsul art. 84 alin. (1) pct. 3 şi art. 87 din Ordinul nr. 210/2001 din 5 februarie 2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, norme potrivit cărora, în acest registru "(...) se vor înscrie, pentru evidenţă, recipisele de consemnare a sumelor de bani încasate în contul creanţelor, precum şi orice alte valori şi acesta va cuprinde următoarele rubrici: numărul curent; numărul dosarului; numărul adresei sau al chitanţei de încasare; data înregistrării; numele depunătorului; numărul recipisei; unitatea emitentă; valoarea; ce reprezintă; data eliberării; numele beneficiarului; stabilirea identităţii; semnătura de primire".

Acelaşi act normativ prevede, în cuprinsul art. 90 şi art. 91 alin. (2), condiţii special de întocmire şi păstrare a registrelor şi evidenţelor întocmite la nivelul biroului, stabilindu-se, printre altele, obligaţia de numerotare, sigilare şi întocmire a unor procese-verbale pe prima şi ultima pagină a registrelor, dar şi de îndreptare a eventualelor erori de înregistrare, respectiv "fără a se şterge vechiul text, peste care se trage o linie, astfel ca acesta să poată fi citit".

În aceste coordonate normative, rezultă că toate documentele întocmite la nivelul biroului de executor judecătoresc în baza reglementărilor aplicabile, fie în scopul îndeplinirii propriu-zise a serviciului public cu care acesta este învestit, fie în cel al evidenţierii activităţii biroului, sunt, în accepţiunea legii penale, acte care emană şi aparţin executorului judecătoresc, având, prin urmare, natura unor înscrisuri oficiale, a căror falsificare este susceptibilă a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 320 C. pen.

Cea de-a doua critică a apelantului inculpat A., referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 4 C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 privind aplicarea legii penale de dezincriminare, este lipsită de temei.

Premisa aplicării normelor legale invocate de apelant este aceea a unei succesiuni de legi penale intervenite de la data săvârşirii faptei deduse judecăţii şi până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În speţă, de la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii, respectiv, 03 - 05 martie 2015, şi până la data pronunţării prezentei decizii nu a intervenit o modificare legislativă a normei de incriminare. Textul art. 320 alin. (1), (2) C. pen. a avut acelaşi conţinut de la data intrării în vigoare a actualei codificări penale şi, contrar celor susţinute de inculpat, o formă asemănătoare incriminării regăsite şi în C. pen. din 1969, neaplicabil, însă, în speţă, în raport de considerentele deja expuse şi de prevederile art. 3 C. pen.

Înalta Curte constată, totodată, că inculpatul A. a susţinut, în declaraţiile de inculpat date pe parcursul procesului - dar nevalorificate ca motiv de apel - că modificările aduse celor 11 file ale registrului de valori ar fi fost rezultatul activităţii de corectare a unor erori.

Or, o atare poziţie procesuală aduce în discuţie, în mod implicit, aspectul subiectiv al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, a cărei latură subiectivă se caracterizează întotdeauna prin intenţie. În speţă, numărul modificărilor aduse registrului de valori, elementul comun ce caracterizează majoritatea menţiunilor false (opt din cele unsprezece modificări vizând sume pretins remise unor persoane care aveau calitatea de debitori, iar nu de titulari ai creanţelor), precum şi contextul în care s-a realizat activitatea de falsificare (respectiv, pe fondul unei inspecţii fiscale efectuate la biroul executorului judecătoresc, menită a clarifica, printre altele, modul de cheltuire a sumelor retrase în numerar din contul de consemnare) reprezintă împrejurări factuale din a căror coroborare rezultă, în mod neîndoielnic, că apelantul inculpat a prevăzut şi urmărit starea de pericol creată prin fapta de fals, atitudinea sa psihică fiind specifică intenţiei directe.

În ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune, de uz de fals, reţine că depunerea, la organele fiscale, a copiilor certificate cu originalul de pe înscrisurile falsificate, în scopul de a justifica faptul că sumele de bani retrase în numerar din contul de consemnare ar reprezenta plăţi către debitori, iar nu venituri, realizează toate cerinţele de tipicitate specifice infracţiunii prevăzute de art. 323 teza I cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Împrejurarea că inculpatul ar fi prezentat documentele falsificate la solicitarea organelor de control nu are vreo relevanţă asupra întrunirii tuturor elementelor de conţinut constitutiv ale uzului de fals, de vreme ce simpla folosire a unui înscris falsificat în vederea probării unei situaţii juridice, chiar în contextul factual invocat de apelant, realizează toate cerinţele infracţiunii analizate.

În fine, critica referitoare la incidenţa prescripţiei, cauză de înlăturare a răspunderii penale (critică ce nu a mai fost susţinută în dezbateri, dar a cărei analiză este apreciată necesară dat fiind efectul devolutiv al apelului), este nefondată.

Contrar susţinerilor apelantului A., faptele de fals material şi uz de fals deduse judecăţii au fost săvârşite, aşa cum s-a subliniat, în perioada 3 - 5 martie 2015 (în contextul alterării, în parte, a registrului de valori preexistent), iar nu în intervalul 2012 - 2013 (căruia îi fuseseră afectate, iniţial, filele falsificate parţial ulterior). Raportat la o atare constatare, rezultă că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru cele două infracţiuni este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. pen., de 5 ani şi curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni, respectiv, 5 martie 2015, urmând a se împlini la data de 4 martie 2020.

Prin urmare, Decizia nr. 297/26.04.2018 a Curţii Constituţionale, invocată de apelant, nu are, în speţă, efectul juridic pretins de acesta, după cum nici Decizia de recurs în interesul legii nr. 5/11.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (nepublicată în Monitorul Oficial la data soluţionării prezentei cauze) nu este relevantă, de vreme ce faptele deduse judecăţii nu se încadrează în categoria avută în vedere prin această hotărâre de unificare a practicii judiciare, respectiv, cea a infracţiunilor simple, a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit.

Reevaluând tratamentul sancţionator aplicat inculpatului A., instanţa de apel reţine că durata pedepsei sau modalitatea de individualizare a executării nu au făcut obiect de critică în apel, însă, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac declarate, se justifică cenzurarea criteriilor avute în vedere la alegerea sancţiunii penale.

Înalta Curte apreciază că ansamblul circumstanţelor în care inculpatul a adoptat rezoluţia infracţională, modul şi mijloacele utilizate la comiterea faptei, finalitatea urmărită (respectiv, disimularea destinaţiei reale a sumelor de bani retrase din contul de consemnare), starea de pericol creată pentru încrederea în înscrisurile ce emană de la biroul unui executor judecătoresc, datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului (integrat social, profesional şi familial, fără antecedente penale), precum şi conduita sa procesuală în ansamblu corespunzătoare justifică aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum uşor superior minimului special legal.

Raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor comise, la împrejurările cauzei şi particularităţile persoanei inculpatului, apreciază, de asemenea, că atingerea scopului pedepsei principale şi conştientizarea deplină, de către inculpat, a gravităţii şi urmărilor faptelor comise reclamă şi aplicarea unei pedepse complementare, concretizată în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de executor judecătoresc) pe o perioadă de 3 ani, sentinţa apelată fiind temeinică sub acest aspect.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale, constată, însă, necesitatea reevaluării acesteia, luând în considerare nu doar circumstanţele reale ale cauzei şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, ci şi poziţia exprimată nemijlocit de acesta în apel, cu ocazia ascultării sale din 29.03.2019, când inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, îndeplinind, astfel, cerinţa expres prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.

Drept urmare, notând că inculpatul nu a suferit condamnări definitive (deşi este judecat într-o altă cauză pentru fapte concurente), reevaluând circumstanţele de ordin personal ale acestuia, cu precădere resursele sale interioare de conştientizare a consecinţelor faptelor comise şi de adaptare la exigenţele de convieţuire socială, precum şi comportamentul procesual corespunzător avut în intervalul de timp scurs până la data soluţionării definitive a prezentei cauze, Înalta Curte apreciază că aplicarea pedepsei închisorii este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul A. nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

Prin urmare, în baza art. 91 din C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 din C. pen., interval în care inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen., precum şi obligaţiile prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen., astfel cum au fost individualizate în dispozitivul prezentei decizii.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 210 din 9 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată, numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei rezultante, iar în rejudecare:

În baza art. 91 din C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale de 1 an şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

c) să comunice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul SC AA. SA Sector 5 sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5.

Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, va începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc) din C. pen. se va executa numai în caz de executare a pedepsei rezultante principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 210 din 9 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată, numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei rezultante, iar în rejudecare:

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale de 1 an şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

c) să comunice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul SC AA. SA Sector 5 sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, va începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc) din C. pen. se va executa numai în caz de executare a pedepsei rezultante principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV