Territorial jurisdiction for execution opposition: strict first-hearing deadline for public-order incompetence bars later declination
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Satu Mare Court, declaring it the competent authority to hear the case. The dispute arose from a challenge to forced execution initiated against a public water administration entity based on a labor-law judgment for unpaid loyalty bonuses; the Satu Mare Court initially declined territorial jurisdiction in favor of the Cluj-Napoca Court, which subsequently also declined jurisdiction, creating the conflict. The decisive legal basis was the interpretation of Article 130(2) and Article 131 of the Civil Procedure Code, which require objections to public-order territorial incompetence to be raised by the court *ex officio* or by parties at the first hearing where service is properly effected. Because the Satu Mare Court had already determined itself competent at the initial hearing on April 5, 2018, it was legally barred from invoking its lack of territorial competence at the subsequent hearing in May 2018, thereby fixing jurisdiction with the initial court despite the later assessment that the debtor's registered seat was in a different jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 712 alin. (3) din C. proc. civ, art. 130 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 714 alin. (1) din C. proc. civ, art. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ; Territorial jurisdiction for execution opposition: strict first-hearing deadline for public-order incompetence bars later declination: Pe de altă parte, instanţa a mai reţinut că, raportat la împrejurarea că, fiind în procedura specială a contestaţiei la executare, regula aplicabilă în materia competenţei este o regulă derogatorie de la dreptul comun şi este reglementată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, Administraţia Naţională "Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa a contestat executarea silită pornită la cererea creditoarei A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B., în Dosarul de executare nr. x/2017, solicitând instanţei admiterea contestaţiei la executare, anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare, precum şi obligarea intimatei creditoare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin somaţia emisă de Biroul Executorului Judecătoresc B., în baza titlului executoriu, constând în sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Satu Mare, anexată somaţiei şi primită la data de 10 ianuarie 2018, i-a pus în vedere să achite creditoarei suma de 7.600,55 RON reprezentând spor de fidelitate aferent perioadei 01.12.2015 - 31.12.2017 şi cheltuieli de executare silită.
Faţă de această împrejurare, a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor subsecvente, întrucât sumele pretinse nu sunt datorate, sporul de fidelitate solicitat fiind inclus în salariul de bază, începând cu 1 decembrie 2015, fiind plătit intimatei creditoare, conform Deciziei nr. 816 din 14 decembrie 2015 şi a Notei x din 14 decembrie 2015, punctul 2, emise de directorul general al Agenţiei Naţionale Apele Române, care au precedat la încheierea actului adiţional la contractul individual de muncă.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 3148 din 13 septembrie 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Satu Mare a constatat că efectuarea executării silite în Dosarul execuţional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. a fost demarată, în temeiul titlului executoriu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 113/LMA din data de 29 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.
În esenţă, a reţinut că, în raport de dispoziţiile legale privind organizarea şi funcţionarea Administraţiei Naţionale"Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecăţii desfăşurate în Dosarul nr. x/2015 aparţine Administraţiei Bazinale de Apă Someş-Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române". Împrejurarea că în cauză actele de procedură au fost efectuate la sediul Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă o chestiune, care ţine de administrarea acelei cauze şi care este permisă de dispoziţiile procedurale, câtă vreme debitoarea a achiesat la aceasta.
Cu toate acestea, îndeplinirea procedurilor de judecată prin intermediul unei structuri locale a Administraţiei, fără personalitate juridică şi - implicit - fără patrimoniu propriu ori atribuţii în materia gestionării banilor publici, nu determină dobândirea de către această entitate a calităţii de debitor al obligaţiei, câtă vreme aceasta nu deţine atribuţii proprii, care să îi permită executarea obligaţiilor născute din titlul executoriu ce face obiectul analizei, obligaţii care vizează - în calitate de debitoare -Administraţia Bazinală "Someş-Tisa", în structura căreia Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă o unitate fără personalitate juridică.
A apreciat că are calitatea de debitor entitatea care deţine personalitate juridică şi care - în puterea atribuţiilor conferite de lege - are capacitatea de a proceda la executarea hotărârii care constituie titlu executoriu, de a lua decizii şi de a aloca fondurile bugetare care să asigure această executare.
Pe de altă parte, instanţa a mai reţinut că, raportat la împrejurarea că, fiind în procedura specială a contestaţiei la executare, regula aplicabilă în materia competenţei este o regulă derogatorie de la dreptul comun şi este reglementată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, după cum rezultă din dispoziţiile legale în materia organizării şi funcţionării Administraţiei Naţionale "Apele Române", dar şi din cuprinsul titlului executoriu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 113/LMA/29.02.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin pronunţarea Deciziei civile nr. 731/A/23.09.2016 a Curţii de Apel Oradea, calitatea de debitor aparţine Administraţiei Bazinale "Someş-Tisa", ca entitate cu personalitate juridică direct obligată în raporturile de muncă cu creditorul.
În acest context, instanţa a reţinut că însăşi actele de executare efectuate în Dosarul execuţional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. au fost efectuate împotriva acestui debitor căruia i-au fost comunicate actele de executare silită efectuate, fiind titularul cererii de chemare în judecată având ca obiect "contestaţie la executare".
S-a mai arătat că Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, nu a acţionat niciodată în nume propriu, ci ca reprezentant, fără personalitate juridică, al Administraţiei Bazinale "Someş-Tisa", iar decizia, care a făcut obiectul analizei instanţelor care au pronunţat hotărârile ce constituie titluri executorii, a fost emisă de către Directorul General al Administraţiei Naţionale "Apele Române" - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, acţionând ca entitate reprezentantă în teritoriu a structurii superioare Administraţia Bazinală "Someş-Tisa", la rândul său reprezentantă a unităţii centrale.
De asemenea, încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de către Judecătoria Satu Mare, astfel că nu poate constitui un argument pentru reţinerea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare de către această instanţă de judecată, câtă vreme potrivit art. 712 alin. (3) din C. proc. civ. "după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale".
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentinţa civilă nr. 8013 din 23 noiembrie 2018, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Satu Mare competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, având ca obiect "contestaţie la executare" şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut, în esenţă, că la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, în data de 5 aprilie 2018, Judecătoria Satu Mare s-a declarat competentă să soluţioneze contestaţia la executare, pentru ca la al doilea termen de judecată, 17 mai 2018, să invoce, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale şi să amâne cauza în vederea citării părţilor pentru a-şi exprima poziţia faţă de excepţia invocată din oficiu.
S-a mai reţinut că la al treilea termen de judecată, prin Sentinţa civilă nr. 3148/13.09.2018, pronunţată de către Judecătoria Satu Mare, în Dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, cu toate că Judecătoria Satu Mare nu putea să invoce din oficiu şi să admită excepţia necompetenţei teritoriale, cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 130 din C. proc. civ., după ce în prealabil se declarase competentă să soluţioneze cauza.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Contestatoarea a învestit Judecătoria Satu Mare cu o cerere prin care a arătat că s-a pornit executarea silită împotriva sa, în temeiul unui titlu executoriu constând într-o sentinţă pronunţată de Tribunalul Satu Mare, că sumele pretinse şi calculate pe baza unei expertize extrajudiciare nu sunt datorate întrucât sporul de fidelitate solicitat a fost inclus în salariul de bază, începând cu data de 1 decembrie 2015, şi plătit intimatei iar, prin executarea silită, intimatul încearcă să beneficieze de două ori de acelaşi spor.
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Astfel, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, reglementându-se astfel o competenţă teritorială exclusivă în soluţionarea contestaţiei la executare, astfel că, în cazul încălcării acesteia, devin aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.
Totodată, dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţei".
Din interpretarea textului de lege precitat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte, la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta devine competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe.
O astfel de interpretare se impune şi din perspectiva actualei reglementări prin care legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă, în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 130 şi art. 131 din C. proc. civ. circumstanţiază termenul limită, până la care se poate invoca necompetenţa de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, respectiv "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie reglementată de legiuitor de la această regulă, pentru depăşirea acestui termen, este cea prevăzută la art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., "(...) în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop" .
Cum în speţă, Judecătoria Satu Mare nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, soluţionarea contestaţiei la executare a rămas dobândită de către această instanţă.
În acest sens, Înalta Curte reţine că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate la Judecătoria Satu Mare a fost cel din data de 5 aprilie 2018, termen la care instanţa, verificându-şi din oficiu competenţa, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., s-a considerat "competentă general, material şi teritorial să judece pricina, având în vedere dispoziţiile art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.", astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă de la respectivul termen.
Ulterior, cauza a fost amânată în vederea comunicării Dosarului execuţional nr. x/2017, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, de către Biroul Executorului Judecătoresc B., iar la termenul de judecată din data de 17 mai 2018 Judecătoria Satu Mare a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, acordând termen de judecată la data de 13 septembrie 2018, pentru ca părţile să-şi exprime poziţia procesuală cu privire la acest aspect.
Faţă de succesiunea cronologică a actelor de procedură îndeplinite în cauză, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate (5 aprilie 2018), ci abia la termenul din 17 mai 2018, moment la care instanţa nu se mai putea dezînvesti şi nici nu mai putea reveni asupra încheierii de şedinţă din data de 5 aprilie 2018 prin care s-a constatat competentă să soluţioneze cauza, încheierea având caracter interlocutoriu şi dobândind autoritate de lucru judecat de la pronunţare cu privire la chestiunea tranşată, în raport de dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş Tisa în contradictoriu cu intimata A., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.
Procesat de GGC - NN