Jurisdictional conflict over annulment of central administrative order affecting military pension recalculation

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul Telecomunicaţii Speciale, Serviciul de protecţie şi Pază, Casa Sectorială de Pensii a M.A.I şi Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, a solicitat:

- anularea Ordinului comun al M.A.I. nr. 31/25/999/8148/237/259/221/20l/2016, pentru aprobarea Procedurii de Recalculare a Pensiilor Militare de Stat, precum şi anularea acestei Proceduri;

- obligarea pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa să modifice "Situaţia soldelor lunare realizate la funcţia de bază, actualizate" pe care a trimis-o la Casa Sectorială de Pensii din cadrul M.A.I. pentru recalcularea pensiei reclamantului şi să includă în aceasta toate sporurile impersonale, care se acordă funcţiei de şef de inspectorat conform legilor salarizării poliţiştilor, în vigoare la data de 01.01.2016;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei, cu luarea în calcul şi a sporurilor impersonale care, conform legislaţiei salarizării personalului din politie, se aplică funcţiei de Şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, iar drepturile astfel stabilite, să intre în plată începând cu data de 01.01.2016.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, reclamantul a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 şi art. 109 din Legea nr. 223/2010 privind pensiile militare.

Prin Sentinţa civilă nr. 33 din 19 februarie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

În motivare, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii reclamantului vizează recalcularea pensiei militare de stat cuvenite acestuia, ceea ce implică anularea hotărârii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi emiterea unei alte decizii de pensionare, iar pentru această procedură legiuitorul a prevăzut că jurisdicţia aparţine tribunalului, potrivit art. 100, art. 101 şi art. 103 din Legea nr. 223/2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 16 mai 2018, sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 15 iunie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a dispus disjungerea primului capăt din cererea reclamantului, vizând anularea Ordinul comun al MAI nr. 31/25/999/814S/237/259/221/20l/2016 şi înregistrarea separată, sub nr. x/2018.

Astfel, Dosarul nr. x/2018 are ca obiect anularea Ordinul comun al MAI nr. 31/25/999/814S/237/259/221/20l/2016 este dosarul pendinte, aflat în regulator de competenţă.

Dosarul nr. x/2017 este înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ fiscal, care, prin încheierea din 25 aprilie 2018, l-a înaintat la secţia I civilă a aceluiaşi tribunal.

În cuprinsul acestui dosar, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin încheierea din 6 iulie 2018 a constatat admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 223/2016, invocată de reclamant. A admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Încheierea de sesizare va fi comunicată Curţii Constituţionale în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată. A admis cererea de suspendare a judecăţii în prezenta cauză, formulată de reclamant. În temeiul disp.art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecata în prezenta cauză până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Învestită prin declinare, prin Sentinţa civilă nr. 2195 din 28 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a admis excepţia necompetentei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

În argumentarea soluţiei astfel dispuse, tribunalul a reţinut că litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală, respectiv Ministerul Afacerilor Interne, iar calitatea de pensionar a reclamantului nu este determinantă în caracterizarea litigiului ca fiind unul în materia asigurărilor sociale, întrucât, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de judecată, are relevanţă doar obiectul litigiului.

Cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel central, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, competenţa de soluţionare a litigiului de faţă fiind determinată de rangul central al ministerului care a emis ordinul a cărui anulare se solicită, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 octombrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin Încheierea nr. 4052/21 noiembrie 2018, Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a scos cauza de pe rol şi a trimis conflictul de competenţă spre soluţionare secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, a constatat că instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict este secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi nu secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi fiscal "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În cauză, prin încheierea din 15 iunie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a dispus disjungerea primului capăt din cererea reclamantului A., vizând anularea Ordinul comun al MAI nr. 31/25/999/814S/237/259/221/20l/2016.

Aşadar, obiectul prezentului dosar în constituie anularea Ordinul comun al MAI nr. 31/25/999/814S/237/259/221/20l/2016.

Constituţia României defineşte ministerele ca fiind administraţie publică centrală de specialitate, în Capitolul V, Secţiunea I, art. 116.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare "Ministerul Internelor şi Reformei Administrative este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti".

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că Ministerul Administraţie şi Internelor este autoritate publică centrală, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cererii de anulare a ordinului emis de acesta revine Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN