Cassation rejection of moral damages reduction: proportionality to insurer liability and adequacy of appellate reasoning in fatal accident claims

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/10.04.2013 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au chemat în judecată pe pârâţii I., I., J. şi S.C. K. S.R.L. Arad solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata daunelor morale şi materiale după cum urmează: către A. - pentru decesul cumnatului său L. daune morale - 50.000 Euro; B. - pentru fratele său L. - 80.000 Euro daune morale; C. - pentru fratele său L. - 80.000 Euro daune morale; D. - pentru fiul său L. daune morale - 100.000 Euro; E. - pentru fiul său L. daune morale - 100.000 Euro; F. pentru logodnicul său L. daune morale - 150.000 Euro; G. prin reprezentantul său legal F. pentru tatăl său L..

Reclamanţii au solicitat cu titlu de daune materiale suma de 160.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare; contravaloarea parastaselor ulterioare, contravaloarea transportului victimei din Ungaria în România, contravaloarea sumelor de bani împrumutaţi şi contravaloarea autoturismului distrus în urma accidentului .

În motivarea cererii s-a arătat că părţile sunt rudele victimelor decedate în urma accidentului rutier produs la data de 30 octombrie 2011 pe autostrada M43, din direcţia Mako în direcţia Szeged.

La data de 30 iulie 2013 s-a depus la dosarul cauzei cerere de intervenţie principală de către M., N. şi O., solicitând ca în contradictoriu cu pârâţii I., I., S.C. K. S.R.L. şi J. să se dispună obligarea acestora în solidar la plata daunelor morale şi materiale după cum urmează: către M. pentru fiul său P. -20.000 Euro daune materiale şi 200.000 Euro daune morale; N. pentru fratele său P. - 100.000 Euro daune morale; O. pentru fratele său P. - 100.000 Euro daune morale.

În motivarea cererii s-a arătat de către interveniente că fiul, respectiv fratele intervenientelor P. a decedat în tragicul accident ce a avut loc pe autostrada M43 între Szeged şi Mako.

Prin încheierea din 24 septembrie 2013 instanţa, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2013 la prezenta cauză.

Prin aceeaşi încheiere instanţa, în baza art. 64 alin. (2) C. proc. civ., a admis în principiu cererea de intervenţie principală formulată de către intervenientele M., Q. şi R. .

Prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2013 reclamanţii S., T., U., V., W., X., U., Y., Z., AA., BB., CC. şi DD. în contradictoriu cu pârâţii I., I., J. şi S.C. K. S.R.L. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la daune morale şi materiale după cum urmează: S. daune morale - 250.000 Euro; EE. daune morale - 200.000 Euro; U. daune morale - 200.000 Euro pentru părinţii lor FF. şi GG.; V. daune morale - 300.000 Euro pentru soţul său, HH.; W., X., U., Y. daune morale câte 150.000 Euro fiecare pentru tatăl lor HH.; Z. daune morale 200.000 Euro pentru fratele său FF.; AA. daune morale - 50.000 Euro pentru fratele său FF.; BB. daune morale 200.000 Euro pentru soţul său II.; BB., daune morale 150.000 Euro pentru tatăl său II.; CC. daune morale 100.000 Euro pentru fratele său II.; DD. daune morale 100.000 Euro pentru fratele său,II..

Reclamanţii au solicitat daune materiale în sumă de 50.441,87 RON reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea şi pomenile ulterioare până în prezent, monumente funerare, cripte.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că sunt rudele victimelor decedate în urma accidentului rutier produs la data de 30 octombrie 2011 pe autostrada M43, din directa Mako în direcţia Szeged.

La data de 31 octombrie 2014 s-a depus la dosar cerere de intervenţie principală de către JJ. şi KK. în calitate de fraţi ai defunctei GG. care în contradictoriu cu pârâţii din cererea de chemare în judecată solicită obligarea acestora la câte 100.000 Euro echivalent la cursul B.N.R. din data efectuării plăţii pentru fiecare intervenient cu titlu de daune morale şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că sunt fraţii defunctei GG. victimă a accidentului rutier din data de 30 octombrie 2011 ce a avut loc pe autostrada M 44 între localitatea Szeged şi localitatea Mako, Ungaria.

Prin încheierea din 26 mai 2015 instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie formulată de intervenienţii JJ. şi KK. şi s-a luat act de renunţarea la judecată de către reclamanta H.,

La data de 23 februarie 2016 s-a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu (fila x) formulată de LL., MM., NN., OO., PP., care în calitate de nepoţi ai defuncţilor FF. şi GG. au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii din prezenta cauză ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi la câte 15.000 Euro, echivalentul în RON, la cursul B.N.R. din data efectuării plăţii cu titlu de daune morale pentru fiecare intervenient precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii intervenienţii au arătat că sunt nepoţii defuncţilor GG. şi FF., victime ale accidentului rutier produs la data de 30 octombrie 2011 pe autostrada M43, din direcţia Mako în direcţia Szeged.

La data de 27 mai 2016 s-a depus la dosarul cauzei cerere de intervenţie principală formulată de către QQ. şi RR. prin reprezentantul lor legal B. prin care în contradictoriu cu pârâţii din prezenta cauză se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora în solidar la câte 10.000 Euro pentru fiecare minoră, reprezentând daune morale şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că în urma tragicului accident ce a avut loc în data de 30 octombrie 2011 pe autostrada M43 între Szeded şi Mako, Ungaria cele două interveniente l-au pierdut pe unchiul lor L. care a fost fratele mamei lor B..

Prin Sentinţa nr. 444 din 8 noiembrie 2016 Tribunalul Argeş a luat act de renunţarea la judecată de către reclamanta H.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului D. şi a respins acţiunea faţă de acesta ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă; a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale activa a reclamantei G.; a admis în parte cele două acţiuni conexe, precum şi cererile de intervenţie principale.

Totodată, a stabilit următoarele despăgubiri materiale şi morale pe care pârâta I. S.A. le va achita reclamanţilor şi intervenienţilor, în baza contractului de asigurare pentru răspundere civilă:

1. pentru reclamanta B. domiciliată Piteşti, jud. Argeş, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale ca urmare a decesului fratelui său L. şi suma de 129.024 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

2. pentru reclamanta E. domiciliată în Piteşti, Aleea x .bl. G1, ap,140, jud,. Argeş, suma de 75.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale şi suma de 7. 046 RON cu titlu de despăgubiri materiale, ca urmare a decesul fiului său L..

3. pentru C. domiciliată în Piteşti, Aleea x .bl. G1, ap,140, jud,. Argeş, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale ca urmare a decesului fratelui său L..

4. pentru F. domiciliată în oraşul Oneşti, jud. Bacău, suma de 50.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale ca urmare a decesului logodnicului său L..

5. pentru reclamanta G. domiciliată în oraşul Oneşti, jud. Bacău, suma de 75.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale ca urmare a decesului tatălui său L. şi suma de 111,66 RON/lună prestaţie periodică echivalentul întreţinerii lunare, începând cu data de 30 octombrie 2011 şi până la majoratul acesteia.

6. pentru S. domiciliat în Piteşti, jud. Argeş, suma de 170.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale ca urmare a decesului părinţilor săi FF. şi GG., şi a fratelui său HH.. Respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale solicitate de acest reclamant, ca nefondat.

7. pentru EE. domiciliat în Piteşti, jud. Argeş, suma de 170.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului părinţilor săi FF. şi GG., şi a fratelui său HH., şi suma de 50441,87 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

8. pentru U. domiciliată în Piteşti, jud. Argeş, suma de 170.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului părinţilor săi FF. şi GG., şi a fratelui său HH..

9. pentru V. domiciliată în Piteşti, jud. Argeş, suma de 75.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului soţului său HH..

10. pentru Z. domiciliată în Piteşti, jud. Argeş, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fratelui său FF..

11. pentru AA. domiciliat în Piteşti, jud. Argeş, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fratelui său FF..

12. pentru BB. domiciliat în Piteşti, jud. Argeş, suma de 10.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului bunicului său II..

13. pentru CC. domiciliat în Piteşti, jud. Argeş, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fratelui său II..

14. pentru DD. domiciliat în Piteşti, jud. Argeş, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fratelui său II..

15. pentru intervenientul JJ., jud. Teleorman suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului surorii sale GG..

16. pentru intervenientul KK. jud. Teleorman, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului surorii sale GG..

17. pentru intervenientul OO. - jud. Giurgiu, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului bunicilor săi GG. şi FF..

18. pentru intervenienta PP., Clejani, jud. Giurgi, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului bunicilor săi GG. şi FF..

19. pentru intervenienta M. la Bucureşti av. SS. în b-dul x, nr. 9, suma de 75.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fiului său P. şi suma de 200.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

20. pentru intervenienta N. la av. SS. în b-dul x, nr. 9, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fratelui său P..

21. pentru O. la av. SS. în b-dul x, nr. 9, suma de 20.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fratelui său P..

A fost respinsă acţiunea ca rămasă fără obiect formulată de reclamanţii W., X., U., Y., BB. şi faţă de intervenienţii NN., LL. şi MM..

A fost respinsă acţiunea faţă de reclamantul A., V. şi intervenientele TT., prin reprezentant legal N., QQ. şi RR., prin reprezentantul lor legal, B., ca nefondată.

Au fost respinse ca nefondate acţiunile împotriva pârâţilor S.C. K. S.R.L. şi J..

A fost obligată pârâta I. S.A. la plata sumelor de: 2400 RON către reclamanta G. prin reprezentant legal F. şi către F.; la 1200 RON către reclamanta E.; la 1200 RON către reclamanta C.; la suma de 1200 RON către reclamanta BB.; la suma de 1200 RON către reclamantul AA.; la suma de 1200 RON către reclamanta Y.; la suma de 1200 RON către reclamanta U.; la suma de 1200 RON către reclamanta X.; la suma de 1200 RON către reclamanta W.; la suma de 1200 RON către reclamanta V.; la suma de 1612 RON către reclamantul EE.; la suma de 1612 RON către reclamanta Z.; la suma de 1612 RON către reclamanta U.; la suma de 1612 RON către reclamantul S.; la suma de 1612 RON către reclamanta CC.; la suma de 1612 RON către reclamanta DD.; la suma de 2500 RON către intervenientul KK.; la suma de 2500 RON către intervenientul JJ.; la suma de 2000 RON către intervenienta UU.; la suma de 2000 RON către intervenienta N. şi la suma de 2000 RON către intervenienta O..

Prin Sentinţa nr. 33 din 31 ianuarie 2017, Tribunalul Argeş a admis cererea de completare a hotărârii formulată de W., X., prin reprezentant legal Gheorghe, VV. şi Y., toţi prin reprezentant legal V. şi BB. prin reprezentant legal WW. şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 444/08.11.2016, în sensul că obligă pe pârâta I. S.A., să plătească reclamantelor W., X., U. şi Y. câte 75.000 Euro, pentru fiecare reclamantă, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, ca urmare a decesului tatălui lor HH., şi reclamantei BB., reprezentată legal de mama sa WW., suma de 75.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, ca urmare a decesului tatălui ei, II.. Totodată, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, către reclamante, în sumă de 1200 RON, pentru fiecare reclamantă.

Prin decizia nr. 2157, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta G., prin reprezentant legal F. şi de pârâta I. S.A. împotriva Sentinţei nr. 444 din 8 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2013.

A fost schimbată în parte Sentinţa nr. 444 din 8 noiembrie 2016, în sensul că a fost redus cuantumul daunelor morale datorate de pârâta, după cum urmează:

1. pentru reclamanta B., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10.000 Euro echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

2. pentru reclamanta E., de la suma de 75.000 Euro, la suma de 50.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

3. pentru reclamanta C., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

4. pentru reclamanta G., de la suma de 75.000 Euro, la suma de 50.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

5. pentru reclamantul S., de la suma de 170.000 Euro, la suma de 50.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

6. pentru reclamantul EE., de la suma de 170.000 Euro, la suma de 50.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

7. pentru reclamanta U., de la suma de 170.000 Euro, la suma de 50.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

8. pentru reclamanta V., de la suma de 75.000 Euro, la suma de 50.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

9. pentru reclamanta Z., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

10. pentru reclamantul AA., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

11. pentru reclamanta CC., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

12. pentru reclamanta DD., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

13. pentru intervenientul JJ., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

14. pentru intervenientul KK., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

15. pentru intervenientul OO., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10.000 Euro echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

16. pentru intervenienta PP., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10.000 Euro echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

17. pentru intervenienta M., de la suma de 75.000 Euro, la suma de 50.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

18. pentru intervenienta N., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

19. pentru intervenienta O., de la suma de 20.000 Euro, la suma de 10.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR.

A fost înlăturată dispoziţia privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 Euro către reclamanta BB..

S-a dispus majorarea prestaţiei periodice în cuantum de 111,66 RON acordată minorei G., în funcţie de cuantumul venitului minim brut garantat pe economie, pe perioada acordării.

A fost menţinută în rest Sentinţa nr. 444/2016.

A fost admis apelul declarat de pârâta I. S.A. împotriva Sentinţei nr. 33 din 31 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

A fost schimbată în parte Sentinţa nr. 33 din 31 ianuarie 2017 în sensul că s-a redus cuantumul daunelor morale datorate de pârâtă, de la suma de 75.000 Euro la suma de 50.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, pentru fiecare reclamantă, respectiv W., X., U., Y., BB..

A fost înlăturată obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată de către pârâtă şi a dispus suportarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, în cuantum de 500 RON (câte 100 RON pentru fiecare reclamantă), după reducere, din fondul special constituit potrivit legii.

A fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de V. împotriva Sentinţei nr. 33 din 31 ianuarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanţii A., B., C., E., F., W., X., U., Y., prin reprezentant legal V., BB., prin reprezentant legal WW., V., intervenienţii QQ. şi RR., prin reprezentant legal B., reclamanţii S., EE., U., Z., CC. şi DD., de intervenienţii KK. şi JJ., intervenienţii M., N., O. împotriva Sentinţei civile nr. 444 din 8 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2013.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanţii W., X., U., Y., prin reprezentant legal V., domiciliată în comuna Clejani, sat Clejani, jud. Giurgiu şi de reclamanta BB., prin reprezentant legal WW., împotriva Sentinţei nr. 33 din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2013.

Prin Decizia nr. 3176 din 1 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de completare a Deciziei civile nr. 2157 din 28 iunie 2017, formulată de petenţii S., EE. şi U..

Împotriva Deciziei nr. 2157 din 28 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă au formulat recurs reclamanţii B., C., E., G., prin reprezentant legal F., A., W., X., prin reprezentant legal V., U., prin reprezentant legal V., Y., prin reprezentant legal V., BB., prin reprezentant legal WW., intervenientele QQ. şi RR., prin reprezentant legal B., reclamanţii S., EE. şi U., reclamantele Z., CC. şi DD. şi intervenientele M., N., TT. prin reprezentant legal N. şi O..

A. Prin cererea de recurs formulată de reclamanţii B., C., E., G., prin reprezentant legal F., A., W., X., prin reprezentant legal V., U., prin reprezentant legal V., Y., prin reprezentant legal V., BB., prin reprezentant legal WW. şi de intervenientele QQ. şi RR., prin reprezentant legal B. au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Criticile formulate de aceştia vizează analiza instanţei de apel asupra criteriilor ce stau la baza stabilirii indemnizaţiei destinate reparării daunelor morale.

Se susţine că instanţa de apel a redus la un singur criteriu utilizat pentru fiecare reclamant în parte cuantificarea depăgubirilor acordate pentru prejudiciile morale invocate sau nu a evaluat prejudiciul, considerând că doar menţinerea unei proporţionalităţi între suferinţele provocate familiilor victimelor şi sarcina impusă societăţii de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor este suficientă pentru evaluarea prejudiciului.

Recurenţii arată că hotărârea instanţei de apel încalcă prevederile art. 49 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Ordinul nr. 20/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, potrivit cărora la stabilirea întinderii despăgubirii în caz de deces se au în vedere daunele morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. Conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Tot în legătură cu întinderea prejudiciului şi principiul reparării sale integrale, recurenţii fac referire şi la prevederile art. 1385 alin. (4) C. civ., ce prevede că este supus reparaţiei şi prejudiciul constând în "pierderea unei şanse". Se solicită ca la cuantificarea despăgubirile acordate să fie avute în vedere următoarele criterii: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectata situaţia familială, profesională şi socială a persoanelor în cauză, având în vedere că prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi nu îmbogăţirea fără just temei.

Se mai arată că hotărârea este greşită faţă de intervenientele QQ. şi RR., reprezentate legal de mama lor B., victima L., întrucât a fost respinsă cererea de despăgubire a acestora, deşi în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 1391 C. civ. privind repararea prejudiciului nepatrimonial.

O altă critică vizează respingerea cererii reclamantei B. de acordare a sumei de 1.500 de Euro pentru plata transportului mortuar a defunctului P. în România, situaţie care a fost recunoscută şi de părţile adverse prin declaraţia dată în faţa instanţei de judecată şi care a fost dovedită cu înscrisurile depuse.

B. Prin cererea de recurs formulată de reclamanţii S., EE. şi U. au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenţii arată faptul că instanţa de apel a procedat la reducerea cuantumului despăgubirilor acordate ca urmare a decesului părinţilor acestora GG. şi FF. şi a fratelui HH. fără să arate care sunt motivele ce justifică stabilirea despăgubirilor cuvenite recurenţilor, care au pierdut trei membri ai familiei, în acelaşi cuantum cu alţi reclamanţi ce au suferit un prejudiciu moral prin pierderea unei singure rude.

Se învederează că instanţa de apel s-a limitat să motiveze global decizia recurată, fără să individualizeze prejudiciul moral suferit de fiecare dintre reclamanţii/intervenienţii din prezenta cauză, pronunţând astfel o hotărâre nelegală.

Instanţa a cenzurat cuantumul pretenţiilor solicitate fără să ţină seama de consecinţele negative suferite de către recurenţi, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura lezării lor, intensitatea legăturii afective dedusă din gradul de rudenie, relaţiile avute anterior, modul în care se reflectă absenţa defuncţilor în viaţa reclamanţilor, măsura în care le-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Suma acordată de instanţa de apel cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat nu asigură repararea integrală a prejudiciului de afecţiune suferit deoarece, aşa cum au demonstrat cu ocazia probatoriului administrat în cauză, recurenţii au avut legături strânse de afecţiune cu defuncţii până la momentul decesului, acordându-şi sprijin reciproc, atât financiar cât şi moral.

Se arată că pentru a-şi păstra caracterul de "satisfacţie echitabilă", despăgubirile acordate cu titlu de daune morale trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat şi, eventual, pe care mai continuă să le îndure terţele persoane păgubite.

Se mai face referire şi la practica judiciară, în sensul că despăgubirile acordate trebuie să fie într-un cuantum suficient de ridicat încât să acopere multiplele pierderi suferite şi să aline, pe cât posibil, suferinţele şi durerile resimţite.

C. Prin cererea de recurs formulată de reclamantele Z., CC. şi DD. a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentele arată că instanţa de apel a procedat la reducerea cu 10.000 Euro, pentru fiecare dintre recurente, a cuantumului daunelor morale acordate iniţial de către prima instanţă, fără să arate care sunt, în concret, motivele ce au condus la această soluţie.

Astfel, instanţa de apel s-a limitat să motiveze global decizia recurată, fără să individualizeze prejudiciul moral suferit de fiecare dintre reclamanţii/intervenienţii din prezenta cauza, pronunţând astfel o hotărâre nelegala.

Recurentele învederează că instanţa a cenzurat cuantumul pretenţiilor solicitate fără să ţină seama de consecinţele negative suferite de către acestea în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura lezării lor, intensitatea legăturii afective dedusă din gradul de rudenie, relaţiile avute anterior, modul în care se reflectă absenta defuncţilor în viata subsemnaţilor, măsura în care le-a fost afectata situaţia familială, profesională şi socială.

Se susţine că suma acordată de instanţa de apel cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat nu asigură repararea integrală a prejudiciului de afecţiune suferit deoarece, aşa cum s-a demonstrat cu ocazia probatoriului administrat în cauză, au avut legături strânse de afecţiune cu defuncţii, până la momentul decesului, acordându-şi sprijin reciproc, atât financiar cât şi moral.

Recurentele susţin că pentru a-şi păstra caracterul de "satisfacţie echitabilă", despăgubirile acordate cu titlu de daune morale trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat şi, eventual, pe care mai continuă să le îndure terţele persoane păgubite.

D. Prin cererea de recurs formulată de intervenientele M., O., N. şi TT. prin reprezentant legal N. au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Se învederează că în considerentele hotărârii instanţa era obligată să arate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi nu să facă aprecieri cu privire la povara societăţii de asigurare în suportarea sumelor acordate cu titlu de daune, societate care, în conformitate cu dispoziţiile în materie, are tocmai rolul de a prelua riscul asigurat, ca urmare a contractului de asigurare încheiat.

Recurentele arată că despăgubirile morale acordate trebuie să fie într-un cuantum care să întrunească exigenţele de rezonabilitate şi echitabilitate, astfel încât să fie respectat principiul echităţii şi criteriul gravităţii prejudiciului moral reclamat, precum şi natura şi scopul instituţiei despăgubirilor morale, mai ales că s-au reţinut ca pertinente susţinerile cuprinse în cererea de chemare în judecată şi cele învederate în apelul promovat, inclusiv că acest prejudiciu reflectă modificări definitive în viaţa persoanelor afectate sub aspect material, afectiv şi psihosocial.

Se apreciază că instanţa de apel a făcut o analiză sumară a motivelor de apel, fără a evalua drepturile nepatrimoniale lezate, făcând apărările asigurătorului.

Recurentele susţin că hotărârea recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, considerând ca au fost încălcate atât principiile care guvernează răspunderea civilă delictuală, cât şi principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, precum şi prevederile Ordinului C.S.A. nr. 14/2011, făcând referire la practica în materie.

Se arată care sunt limitele de despăgubire prevăzute de art. 24 din Ordinul nr. 14/2011, învederându-se că instanţa de apel nu a luat în considerare cuantumul despăgubirilor prevăzut pentru decese.

Recurentele învederează că urmările accidentului au fost majore, de natura a le afecta decisiv nu numai viaţa socială, ci şi viaţa privată, fapt pentru care au apreciat că sumele acordate de către instanţa de fond nu reprezentau o compensare adecvată a prejudiciului încercat, recurentele pierzând în acest tragic eveniment fiul, fratele şi unchiul.

Despăgubirile acordate nu trebuie privite ca o sursă de înavuţire şi, indiferent de sumă, nu ar fi exagerate faţă de prejudiciul moral suferit, despăgubirea trebuind să fie una efectivă, rezonabilă, iar nu simbolică, compensarea prejudiciului efectuându-se prin chiar suma de bani acordată, care trebuie să aibă capacitatea de a diminua întrucâtva suferinţele şi frustrările trăite de persoanele prejudiciate.

Recurentele apreciază că despăgubirile acordate contravin jurisprudenţei în materie, condiţie impusă de art. 49 pct. 2 din Normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, chiar dacă marja de apreciere a instanţelor este largă.

Se arată că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere a circumstanţelor particulare ale cauzei, relativ la suferinţele fizice şi psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulaţie, precum şi consecinţele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viata lor particulară, astfel cum acestea sunt evidenţiate prin probele administrate.

Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudenţa naţională, cât şi hotărârile Curţii de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri şi pot evidenţia limitele de apreciere a cuantumului acestei acestora.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - ea nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic datorită imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Ea nu poate fi acordată într-un cuantum simbolic nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legitim pentru terţa persoană păgubită, deoarece cuantumul daunelor morale acordate de instanţă nu se stabileşte arbitrar, ci el trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei sale concrete - legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Se mai arată că un alt principiu încălcat de instanţa de apel este acela potrivit căruia cuantumul despăgubirilor nu se stabileşte în funcţie de starea materială a victimei sau de cea a persoanei responsabile şi în niciun caz luând în considerare că ar fi o sarcină excesivă pentru asigurător, susţinându-se că este nelegală şi discriminatorie pentru victimele accidentelor de circulaţie acordarea unor despăgubiri morale diminuate pentru considerentele expuse de instanţa de apel.

Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.

Cu titlu preliminar, trebuie menţionat că, prin admiterea în principiu a recursurilor, completul de filtru a apreciat că, parte din susţinerile formulate prin memoriile de recurs pot fi analizate din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că nu poate fi primită excepţia nulităţii recursurilor pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de intimata Societatea Asigurarea Românească - I. S.A.

În acelaşi context, exced analizei instanţei de recurs criticile recurenţilor care vizează aprecierea probatoriului administrat, întrucât reformarea unei hotărâri judecătoreşti pe calea recursului se poate face numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 488 C. proc. civ., instanţa de recurs neavând competenţa de a reaprecia probele.

Structurând criticile din recursurile cu care a fost legal învestită, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Acest motiv de nelegalitate se regăseşte în fiecare din cele patru cereri de recurs prin care a fost învestită instanţa.

Prim prisma acestui motiv de recurs s-a susţinut că instanţa de apel a procedat la reducerea cuantumului despăgubirilor acordate fără să arate care sunt, în concret, motivele ce justifică stabilirea despăgubirilor cuvenite recurenţilor şi s-a limitat să motiveze global decizia recurată, fără să individualizeze prejudiciul moral suferit de fiecare dintre reclamanţii/intervenienţii din prezenta cauză.

Se învederează că în considerentele hotărârii instanţa era obligată să arate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi se apreciază că instanţa de apel a făcut o analiză sumară a motivelor de apel, fără a evalua drepturile nepatrimoniale lezate.

Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat în cele patru cereri de recurs este nefondat.

Astfel, potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere şi când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi, scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, anume atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligarea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă pentru a le aprecia pertinenţa.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte constată că, în considerentele deciziei recurate, instanţa de apel a expus sinteza motivelor de apel formulate de apelanţi şi raţionamentul logico-judiciar pe baza căruia a pronunţat decizia atacată.

Recurenţii susţin, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, că instanţa de apel nu a motivat sau a motivat lacunar hotărârea, însă din examinarea deciziei recurate se reţine că în motivarea hotărârii instanţa de apel a redat considerente care susţin soluţia adoptată, în limita criticilor şi apărărilor formulate de apelanţi.

Ca atare, se constată că motivarea deciziei nu este lacunară şi că aceasta reflectă particularităţile cazului dedus judecăţii şi cuprinde aprecierea instanţei de apel, raportată la criteriile uzuale care stau la baza cuantificării despăgubirilor.

Referitor la analizarea sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri morale, cu aplicarea criteriilor consacrate în doctrină şi jurisprudenţă, instanţa de apel a reţinut că suferinţele reclamanţilor şi intervenienţilor au fost unele accentuate prin moartea celor dragi, dar şi prin faptul că le-a fost limitată posibilitatea de a continua viaţa ca înainte şi că activităţile cotidiene sunt îngreunate în urma pierderii celor care îi susţineau în desfăşurarea lor, frustrarea că nu se vor mai putea bucura de o viaţă cum a fost cea de dinaintea accidentului rutier, în urma celor dispăruţi.

Instanţa de apel a apreciat că, în contextul circumstanţelor cauzei, fără a minimaliza în vreun fel suferinţele reale ale reclamanţilor şi intervenienţilor apelanţi, suma de 50.000 Euro acordată pentru decesul părinţilor şi bunicilor, 20.000 Euro, respectiv 10.000 Euro pentru rude colaterale de gradul II, acordate pentru fiecare solicitant în parte cu titlu de despăgubiri morale constituie o satisfacţie echitabilă, iar o majorare a despăgubirilor solicitate cu acest titlu ar reprezenta o sarcină disproporţionată şi excesivă ce i-ar reveni societăţii de asigurare. S-a mai arătat că se impune menţinerea unei proporţionalităţi între suferinţele provocate, care, deşi nu pot fi cuantificate, trebuie cel puţin estimate, raportat la vârstele victimelor, la gradul de rudenie şi de implicare în viaţa cotidiană alături de cei care au suferit în urma pierderii lor şi sarcina impusă societăţii de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.

Prin urmare, se constată că instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., indicând criteriile ce au fost avute în vedere la aprecierea cuantumului despăgubirilor, decizia atacată conţinând elemente care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă.

Nu poate fi primită nici critica în sensul că instanţa de apel s-a limitat să motiveze global decizia recurată, fără să individualizeze prejudiciul moral suferit de fiecare din reclamanţii/intervenienţii din prezenta cauză.

Expunerea în cererile de apel de către apelanţii reclamanţi/intervenienţi a unor motive ce vizează acordarea în totalitate a daunelor morale solicitate, justifică analizarea de către instanţa de apel a acestor critici printr-o argumentaţie comună, cu atât mai mult cu cât nu au fost relevate împrejurări de excepţie care să justifice acordarea unor despăgubiri diferite unor rude de acelaşi grad.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cum în faza procesuală a recursului nu se poate proceda la o reapreciere a cuantumului despăgubirilor ce ar rezulta dintr-o reevaluare a situaţiei de fapt, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va fi analizată doar eventuala nesocotire a criteriilor legale ce au stat la baza stabilirii acestor despăgubiri.

Despăgubirile pentru daunele morale în cazul vătămării corporale a unei persoane se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, astfel cum rezultă din prevederile art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul nr. 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, act normativ în vigoare de la 25 mai 2010 până la 5 decembrie 2011, când a fost abrogat şi înlocuit prin Ordinul nr. 14/2011 (data producerii accidentului fiind 30 octombrie 2011).

În mod constant, prin jurisprudenţa instanţei supreme, s-a decis că daunele morale şi materiale se stabilesc prin apreciere, în raport de consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Pe de altă parte, referitor la daunele morale solicitate ca urmare a unor accidente de circulaţie, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare a cauzei, relativ la suferinţele fizice şi psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulaţie, precum şi consecinţele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viaţa lor particulară.

În materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, anume că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Echitatea este un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţă în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică fără îndoială şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Examinând decizia atacată, raportat la criteriile de evaluare a prejudiciului valorificate de către reclamanţi/intervenienţi, Înalta Curte constată că acestea au fost avute în vedere de instanţa de apel, adaptate la situaţia particulară a speţei de faţă.

Astfel, recurenţii B., C., E., G., A., W., X., U., Y., BB., QQ. şi RR. au arătat în cererea de recurs că instanţa de apel a redus la un singur criteriu utilizat pentru fiecare reclamant în parte cuantificarea depăgubirilor acordate pentru prejudiciile morale invocate sau nu a evaluat prejudiciul, considerând că doar menţinerea unei proporţionalităţi între suferinţele provocate familiilor victimelor şi sarcina impusă societăţii de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor este suficientă pentru evaluarea prejudiciului. Au făcut referire la principiul reparării integrale a prejudiciului, precum şi la prevederile art. 1385 alin. (4) C. civ., ce prevede că este supus reparaţiei şi prejudiciul constând în "pierderea unei şanse", solicitând ca la cuantificarea despăgubirile acordate să fie avute în vedere următoarele criterii: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectata situaţia familială, profesională şi socială a persoanelor în cauză.

Recurenţii S., EE. şi U. au susţinut că instanţa de apel a cenzurat cuantumul pretenţiilor solicitate fără să ţină seama de consecinţele negative suferite de către recurenţi, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura lezării lor, intensitatea legăturii afective dedusă din gradul de rudenie, relaţiile avute anterior, modul în care se reflectă absenţa defuncţilor în viaţa reclamanţilor, măsura în care le-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, arătând că pentru a-şi păstra caracterul de "satisfacţie echitabilă", despăgubirile acordate cu titlu de daune morale trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită.

Prin cererea de recurs formulată de intervenientele M., O., N. şi TT. s-a reclamat că nu se stabileşte cuantumul despăgubirilor în funcţie de starea materială a victimei sau de cea a persoanei responsabile, arătând că se impunea să fie respectat principiul echităţii şi criteriul gravităţii prejudiciului moral reclamat, principiul reparării integrale a prejudiciului, precum şi să fie avute în vedere criteriile referitoare la intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei sale concrete - legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului.

Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de apel a avut în vedere că suferinţele reclamanţilor şi intervenienţilor au fost unele accentuate prin moartea celor dragi, dar şi prin faptul că le-a fost limitată posibilitatea de a continua viaţa ca înainte şi că activităţile cotidiene sunt îngreunate în urma pierderii celor care îi susţineau în desfăşurarea lor, frustrarea că nu se vor mai putea bucura de o viaţă cum a fost cea de dinaintea accidentului rutier, în urma celor dispăruţi. S-a luat în considerare şi gradul de rudenie al reclamanţilor şi intevenienţilor cu persoanele decedate, instanţa de apel reţinând că se impune menţinerea unei proporţionalităţi între suferinţele provocate, care, deşi nu pot fi cuantificate, trebuie cel puţin estimate, raportat la vârstele victimelor, la gradul de rudenie şi de implicare în viaţa cotidiană alături de cei care au suferit în urma pierderii lor şi sarcina impusă societăţii de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1385 alin. (4) C. civ., ce prevede că este supus reparaţiei şi prejudiciul constând în "pierderea unei şanse", se constată că instanţa de apel a avut în vedere aspectul că reclamanţilor şi intervenienţilor le-a fost limitată posibilitatea de a-şi continua viaţa ca înainte şi că activităţile acestora sunt îngreunate în urma pierderii celor care îi sprijineau.

În consecinţă, faţă de cele menţionate anterior, Înalta Curte nu poate reţine în cauză dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece la stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa a avut în vedere atât criteriile oferite de doctrină şi jurisprudenţă, cât şi circumstanţele factuale ale cauzei menite să asigure o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului suferit de reclamanţi şi intervenienţi.

În privinţa criticilor referitoare la neacordarea despăgubirilor către intervenientele QQ. şi RR., prin care se face trimitere la prevederile art. 1391 C. civ. şi se arată că din probele administrate rezultă că defunctul L., fratele mamei intervenientelor, a fost o persoană apropiată acestora, fiind nepoate şi locuind împreună cu acesta, Înalta Curte reţine că acestea nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs, întrucât analizarea probelor care relevă impactul şi consecinţele pe care le-au suferit intervenientele constituie motive de netemeinicie a hotărârii atacate, care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, examinând decizia recurată se constată că instanţa de apel a analizat şi critica referitoare la neacordarea cheltuielilor constând în transportul funerar în sumă de 1.500 Euro, reţinând caracterul nefondat al acesteia, având în vedere facturile depuse şi apreciind că, astfel cum s-a reţinut şi prin sentinţa apelată, rezultă suportarea de către reclamantă a cheltuielilor cu repatrierea defunctului ce au presupus achitarea cheltuielilor de transport în sumă de 1.500 Euro, la care se adăugă cheltuielile cu sicriul, pe lângă efectuarea parastaselor de pomenire a celui decedat.

Totodată, instanţa de apel a analizat şi critica referitoare la cheltuielile efectuate cu expertiza auto, constatând că acestea nu fac obiectul procedurii pendinte.

De asemenea, referitor la criticile privind acordarea sumelor de 1.500 Euro, reprezentând contravaloare transport mortuar, şi 500 RON, onorariu expert, se reţine că soluţia instanţei de apel sub aceste aspecte este rezultatul aprecierii probatoriului administrat în cauză, astfel încât, pentru motivele ţinând de caracterul nedevolutiv al prezentei căi de atac şi de imposibilitatea instanţei de recurs de a analiza chestiuni ce vizează temeinicia, acestea nu pot fi primite.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii B., C., E., G., prin reprezentant legal F., A., W., X., prin reprezentant legal V., U., prin reprezentant legal V., Y., prin reprezentant legal V., BB., prin reprezentant legal WW. şi de intervenientele QQ. şi RR., prin reprezentant legal B., de reclamanţii S., EE. şi U., de reclamantele Z., CC. şi DD. şi de intervenientele M., N., TT. prin reprezentant legal N. şi O. împotriva Deciziei nr. 2157 din data de 28 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM