Revindication of expropriated property due to unfulfilled public utility purpose under Law No. 33/1994
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the municipal authority and confirmed the lower courts' rulings, ordering the return of the expropriated property to the original owner and imposing litigation costs on the municipality. The dispute concerned the revindication of a property expropriated by decree in 1974 for public utility purposes (housing construction), where the claimant challenged the expropriation's validity after the state had leased the building to a private individual without fulfilling the original public interest purpose. The court held that the expropriation was incomplete because the property was not demolished and the land was not affected by systematication details, meaning the public utility objective was not realized; consequently, under Article 35 of Law No. 33/1994, the conditions for expropriation were not finalized, making the revindication action admissible and valid.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din Legea nr. 33/1994; Revindication of expropriated property due to unfulfilled public utility purpose under Law No. 33/1994: - faptul că blocurile prevăzute la art. 24 din decretul de expropriere nu au fost construite nu-l îndreptățește pe reclamant la restituirea imobilului, iar exproprierea s-a făcut legal și imobilul a fost închiriat de stat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față, constată următoarele:
1. La data de 13 octombrie 2002 reclamantul D.N. a cerut obligarea Primăriei București la predarea imobilului situat sector 2, compus din 310 mp. teren și construcții, expropriat, în baza Decretului nr. 139/1974, anexa 26, poz.42.
Prin sentința civilă nr. 145/25 februarie 2002, a Tribunalului București, a fost admisă acțiunea, întrucât „imobilul nu a fost demolat, iar, conform situației juridice, eliberată de S.C. A. S.A., este închiriat lui A.M., prin contractul nr. 10312/1999, astfel că scopul exproprierii nu s-a realizat.
În apel, prin decizia nr. 385/16 octombrie 2002, a fost respins apelul Consiliului General al Municipiului București, cu aceeași motivare relativă la nefinalizarea exproprierii.
Contra deciziei pârâtul a declarat recurs, pe temeiurile din art. 304, pct. 9-10 C. proc. civ., motivat succint:
- imobilul a intrat în proprietatea statului printr-un titlu valabil,
- faptul că blocurile prevăzute la art. 24 din decretul de expropriere nu au fost construite nu-l îndreptățește pe reclamant la restituirea imobilului, iar exproprierea s-a făcut legal și imobilul a fost închiriat de stat.
2. Recursul este nefondat.
2.1. Exproprierea s-a făcut pentru cauză de utilitate publică, dar ea nu s-a realizat, căci imobilul nu a fost demolat, iar terenul nu este afectat de detalii de sistematizare.
Așadar, scopul, declarat în Decretul de expropriere nr. 139/1974, privind construcții de locuințe, nu s-a realizat, iar locuința este închiriată unei persoane fizice.
2.2. Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile, calea acțiunii în revendicare fiind accesibilă reclamantului, cât timp condițiile exproprierii și scopul nu s-a realizat.
Drept urmare, privarea de proprietate prin expropriere nu s-a finalizat ceea ce face ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă, cum judicios și argumentat în drept, a decis instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reprezentat legal de Primarul General împotriva deciziei nr. 385 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Obligă pe recurent la plata sumei de 3.606.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul D.N.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.