Inadmissibility of cassation in labor disputes under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1503 din data de 7 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 62 pronunţată la data de 19 februarie 2018 de Tribunalul Prahova şi s-a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA împotriva aceleiaşi hotărâri. A fost schimbată în tot sentinţa, pe fond fiind respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 septembrie 2018, fiind repartizat spre soluţionare completului de filtru CF x.

La data de 17 septembrie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, comunicat părţilor la data de 28 septembrie - 1 octombrie 2018.

Dosarul a primit termen pentru soluţionarea recursului la data de 8 noiembrie 2018, în complet de filtru, fără citarea părţilor, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei de inadmisibilitate a căii de atac, invocată din oficiu.

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară faţă de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce a învestit în primă instanţă Tribunalul Prahova, reclamantul A. a solicitat instanţei să constate dreptul său de a beneficia de grupa I de muncă şi obligarea pârâtelor SC C. SA şi SC B. SA la eliberarea unei adeverinţe din care să reiasă perioadele în care şi-a desfăşurat activitatea în grupa I de muncă.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de muncă, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, este de reţinut că nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 din C. muncii.

Astfel, coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că Decizia nr. 1503 din data de 7 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1503 din data de 7 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV