Equivalence of military service in labor battalions and units under Law No. 309/2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pensions House, leaving in force the lower court’s judgment that annulled the agency’s decision and ordered it to recognize the claimant’s entitlement to benefits for military service performed between 1953 and 1955. The dispute concerned a challenge to an administrative decision denying pension rights under Law No. 309/2002, with the appellant arguing that the claimant’s military record did not explicitly list a "labor battalion" but rather a military unit. The Supreme Court found the appeal unfounded, ruling that the claimant satisfied the admissibility requirements of Articles 1, 3, and 6(2) of Law No. 309/2002 by proving service as a worker in a unit functioning as a labor battalion within the relevant period, and rejected the denial as discriminatory because it would create inequitable outcomes based solely on formal hierarchical subordination.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002; Equivalence of military service in labor battalions and units under Law No. 309/2002: Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 25 iunie 2002, reclamantul U.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 179 din 9 decembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș și obligarea pârâtei, să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada efectuării stagiului militar, în detașamente de muncă în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Prin sentința civilă nr. 244 din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 179 din 9 decembrie 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o, să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 19 aprilie 1953 – 25 decembrie 1955.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu mențiunile făcute în livretul militar al reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Târgu Mureș, considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, având în vedere că din livretul militar al petentului rezultă că acesta a efectuat stagiul militar la o unitate militară, și nu la un detașament de muncă.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă.
În speță, pentru a beneficia de drepturile stabilite în această lege reparatorie, reclamantul a făcut dovada, în condițiile art. 6 alin. (2) din lege, prin livretul militar, că a efectuat stagiul militar, în calitate de muncitor în cadrul U.M. 03499 Alba Iulia, în perioada 19 aprilie 1953 – 25 decembrie 1955.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate.
În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și evident, discriminatoriu.
Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 1, art. 3 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, urmează a se respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 244 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2004.