Admissibility of recourse against appellate decisions in labor disputes under the transitional limits of Law No. 2/2013

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin Decizia nr. 434 din 25 aprilie 2018 a admis apelul promovat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal pentru Unitatea Militară nr. 01835 Bucureşti şi Statul Major al Forţelor Aeriene împotriva Sentinţei civile nr. 1675 din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă. A schimbat, în tot, sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A..

Prin Decizia nr. 718 din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins cererea formulată de A. având ca obiect lămurire şi completare a Deciziei civile nr. 434/2018.

Împotriva acestor decizii a declarat recursuri reclamantul A..

Învestită cu soluţionarea căilor de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la 14 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Completul de filtru C3, la data de 17 septembrie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 7 noiembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părţi, pentru soluţionarea căilor de atac.

La 4 octombrie 2018 a fost înregistrat punctul de vedere formulat de recurent, prin care s-a arătat că recursurile sunt admisibile în raport de voinţa legiuitorului de a permite triplul grad de jurisdicţie în materia conflictelor de muncă, precum şi cel al intimatului - pârât Ministerul Apărării Naţionale, prin care s-a precizat că deciziile atacate nu sunt supuse recursului.

Prin punctul de vedere la raport, recurentul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi art. I alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016, pentru a cărei soluţionare s-a constituit dosarul asociat nr. x/2017

Analizând recursurile, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 31 mai 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu U.M. 01835 Bucureşti, Ministerul Apărării Naţionale şi Statul Major al Forţelor Aeriene, obligarea primei pârâte la achitarea contravalorii, actualizată la data plăţii efective, drepturilor băneşti constând în ajutoare/indemnizaţii prevăzute de art. 20 din Anexa nr. VII cap. 2 din Legea nr. 284/2010, actualizată, precum şi obligarea ultimilor doi pârâţi, în calitate de ordonatori de credite, să asigure disponibilităţi financiare necesare primei pârâte pentru achitarea sumelor solicitate.

La 4 iulie 2017, prin precizarea de acţiune, reclamantul a solicitat achitarea drepturilor băneşţi la încetarea cauzei de suspendare legală.

Tribunalul Alba, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 1675 din 16 noiembrie 2017, a admis acţiunea civilă formulată şi precizată şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâta UM 01835 Bucureşti să plătească reclamantului contravaloarea drepturilor băneşti reprezentând ajutorul egal cu 20 de solde corespondente funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază, precum şi dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând cu data naşterii dreptului material, respectiv 1 iunie 2014 până la data plăţii efective. A obligat pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Statul Major al Forţelor Aeriene să procedeze la alocarea disponibilităţilor financiare necesare plăţii sumei datorate reclamantului şi dispusă prin hotărâre. I-a obligat, totodată, pe pârâţi să plătească reclamantului suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin Decizia nr. 434 din 25 aprilie 2018, a admis apelul promovat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal pentru Unitatea Militară nr. 01835 Bucureşti şi Statul Major al Forţelor Aeriene împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea.

Prin Decizia nr. 718 din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins cererea formulată de A. având ca obiect lămurire şi completare a Deciziei nr. 434/2018.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Se reţin şi dispoziţiile art. 446 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pronunţate potrivit art. 443 şi 444 din cod sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat lămurirea sau completarea.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, Deciziile nr. 434 din 25 aprilie 2018 şi nr. 718 din 27 iunie 2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, atacate în prezenta cauză, nu sunt supuse recursului, neputând fi primite susţinerile recurentului în sensul că voinţa legiuitorului C. proc. civ. ar fi fost de a asigura triplul grad de jurisdicţie în materia conflictelor de muncă.

Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Faţă de toate cele de mai sus, recursurile declarate în cauză apar ca inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. împotriva Deciziilor nr. 434 din 25 aprilie 2018 şi nr. 718 din 27 iunie 2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM