Property compensation challenge: Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision under Law 165/2013

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 641/A din 19 iunie 2018 a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 727 din 24 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi cererea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

Învestită cu soluţionarea căilor de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la 13 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 17 septembrie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 7 noiembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părţi, pentru soluţionarea căii de atac.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 27 ianuarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a formulat contestaţie împotriva deciziei de validare parţială nr. 6384 din 26 noiembrie 2015, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la plata integrală a dispoziţiei Primarului Slatina nr. x din 10 octombrie 2006, precum şi la stabilirea valorii despăgubirilor conform raportului de expertiză ce se va efectua în dosar.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Sentinţa nr. 727 din 24 mai 2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei privind cererea de obligare a acesteia la plata despăgubirilor şi a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 641/A din 19 iunie 2018, prin care s-au respins, ca nefondate, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţate de tribunal şi cererea acestuia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a constatat, în raport de prevederile art. 3 pct. 1, art. 4 şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi având în vedere că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, notificarea rezolvată prin dispoziţia nr. x/2006 era nesoluţionată de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, că în cauză sunt incidente dispoziţiile respectivei legi, concluzie care s-a impus, atât din perspectiva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 269/2014, cât şi a situaţiei reclamantului, statuată irevocabil prin hotărârile judecătoreşti de care chiar acesta s-a prevalat.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, la art. 35 alin. (1) stipulează în sensul că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii", iar la alin. (4) al articolului se prevede că hotărârile judecătoreşti pronunţate sunt supuse numai apelului.

Totodată, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, Decizia nr. 641/A din 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 641/A din 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM