Territorial competence in execution opposition fixed by interlocutory decision: res judicata effect of prior jurisdiction determination under Art. 131 and 235 CCP

Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa, prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. x/2017.

Prin precizările depuse la 3 mai 2018, s-a arătat că Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa are calitate procesuală activă în cauză deoarece are personalitate juridică, motiv pentru care a formulat contestaţia la executare atât în nume propriu cât şi ca reprezentant al subunităţii sale, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare. A precizat, totodată, că prin încheierea prin care s-a încuviinţat executarea silită, Judecătoria Satu Mare a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Prin Sentinţa nr. 2338 din 14 iunie 2018, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei pentru anularea formelor de executare în favoarea Judecătoriei Cluj.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002, că are calitatea de debitor entitatea cu personalitate juridică, respectiv Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa, al cărei sediu este în Cluj şi nu Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, prin care au fost efectuate actele de procedură.

Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 6411 din 10 octombrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat existenţa conflictului de competenţă. În baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, faţă de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că instanţa iniţial învestită şi-a analizat competenţa la primul termen de judecată, aşa cum reiese din încheierea din 22 martie 2018, stabilind că este competentă general, material şi teritorial să o soluţioneze.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect contestaţia la executare formulată de Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş -Tisa împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. x/2017.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepţiei, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Referitor la verificarea competenţei, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În speţă, procedând la verificarea competenţei, instanţa iniţial învestită, respectiv Judecătoria Satu Mare şi-a reţinut la termenul din 22 martie 2018, prin încheierea pronunţată la acea dată, faţă de prevederile art. 131 C. proc. civ., competenţa generală, materială şi teritorială de judecată în cauză, prin raportare la art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, Judecătoria Satu Mare nu mai putea reveni asupra celor stabilite la termenul din 22 martie 2018, dat fiind caracterul interlocutoriu al încheierii pronunţate.

Potrivit art. 235 C. proc. civ., instanţa este legată de încheierile interlocutorii, ceea ce presupune că, în cazul dat, instanţa nu mai putea reveni asupra aspectului prin care s-a stabilit competenţa soluţionării cauzei.

Întrucât, ca efect al celor statuate la termenul de judecată din 22 martie 2018, Judecătoria Satu Mare a devenit instanţa competentă teritorial să judece actuala pricină, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, va fi determinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM