Peremption of civil appeal due to unsigned electronic requests failing to interrupt procedural inactivity

Asupra cauzei constată următoarele:

Împotriva încheierilor din 23 iunie 2016 şi 12 octombrie 2016 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 10 iulie 2017.

Urmare a rezoluţiei din 12 septembrie 2017, la 10 octombrie 2017 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit rezoluţiei din 11 octombrie 2017, raportul a fost comunicat părţilor, în vederea depunerii de către acestea a punctelor de vedere.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă, la 22 noiembrie 2017 s-a pronunţat încheierea de admitere în principiu a recursului, fixându-se termen în şedinţă publică, cu citare părţi, la 17 ianuarie 2018.

La 17 ianuarie 2018, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecata în lipsă, încheierea fiind comunicată recurentului la 30 ianuarie 2018.

Prin încheierea din 3 octombrie 2018, s-a respins cererea de repunere pe rol şi s-a menţinut măsura suspendării judecăţii recursului, constatându-se că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul de a depune la dosar un înscris prin care îşi însuşeşte, sub semnătură cererea de redeschidere a judecăţii.

Prin rezoluţia din 4 octombrie 2018 s-a fixat prezentul termen de judecată în vederea discutării perimării.

Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.

Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

Prin urmare, cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, perioadă în care, din vina părţilor, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 416 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.

Nu pot fi primite susţinerile recurentului referitoare la respingerea excepţiei perimării, motivat de faptul că prin cererea formulată olograf şi expediată prin poştă electronică (la 30 septembrie 2018, dosar) a înţeles să suplinească semnătura de pe cererea de recurs, unicul impediment în calea soluţionării cauzei.

Afirmând această apărare, se dovedeşte că recurentul se află în eroare, pe de o parte, întrucât "unicul impediment în calea soluţionării cauzei" - identificat de acesta ca fiind lipsa semnăturii sale de pe cererea de recurs - nu se regăseşte în speţă, cererea de recurs fiind semnată de parte, iar, pe de altă parte, întrucât nu există niciun temei de a valorifica cererea de însuşire a recursului, unei cereri de repunere pe rol a judecăţii întrerupte de o suspendare cauzată de lipsa nejustificată a părţilor la termenul acordat.

O atare împrejurare şi un astfel de act procedural nu vădeşte prin el însuşi însuşirea de către recurent a cererii de repunere pe rol a cauzei.

Astfel, prin cererea înregistrată la 9 iulie 2018, expediată prin poştă electronică, s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei a cărei judecată a fost suspendată la 17 ianuarie 2018.

Potrivit rezoluţiei din 16 iulie 2018, recurentul a fost citat cu menţiunea semnării cererii de repunere pe rol.

Fără a da curs solicitării instanţei, la 1 octombrie 2018, recurentul a depus, prin poştă electronică, un înscris prin care a arătat că îşi însuşeşte recursul declarat împotriva încheierilor din 23 iunie 2016 şi 12 octombrie 2016.

Ca atare, după cum s-a precizat şi prin încheierea din 3 octombrie 2018, constatând că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul de a depune la dosar un înscris prin care îşi însuşeşte, prin semnătură, cererea de redeschidere a judecăţii, nu s-au putut da efectele prevăzute de lege unui înscris neînsuşit de cel de la care se pretinde că provine.

Faptul că legiuitorul a îngăduit posibilitatea formulării cererilor adresate instanţelor judecătoreşti şi prin înscris în format electronic - formă la care s-a apelat şi în legătură cu cererea de repunere pe rol a cauzei aflată în discuţie - nu înseamnă că acesta a înţeles să abdice şi de la exigenţele cerinţelor de formă prevăzute, în general, în legătură cu cererile adresate instanţelor, cum ar fi cea a semnării de către titulari a unor atare înscrisuri.

Astfel, conform art. 148 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă, printre altele, semnătura celui de la care provine.

Potrivit art. 148 alin. (2) din C. proc. civ., "Cererile adresate personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege", iar conform art. 196 alin. (1) din acelaşi act normativ "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde (...) ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă".

Cerinţa de formă a semnăturii celui de la care se arată că provine înscrisul are rolul de a atesta această realitate şi de a demonstra că voinţa îndeplinirii unui anume act procedural aparţine chiar celui în numele căruia se arată că este realizat, identitatea de căsuţă poştală de la care sunt expediate electronic înscrisurile adresate instanţei nefiind acoperitoare ori suficientă sub acest aspect.

Pentru toate aceste motive se apreciază că nu a fost întrerupt cursul perimării, neexistând un act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, aşa cum se stipulează la art. 417 C. proc. civ.. Cererea de redeschidere a procesului formulată de partea interesată trebuie să urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, actul de procedură trebuind să fie valabil făcut, un act nul neavând niciun efect.

Cererea recurentului, prin care acesta a formulat apărări în raport de excepţia perimării, înregistrată la instanţă la 22 octombrie 2018, expediată tot de la adresă electronică, dar purtând şi semnătura părţii, deşi aptă din punct de vedere formal a fi valorificată ca act de procedură făcut în vederea continuării judecăţii, nu poate împiedica reţinerea incidentului procedural al perimării, dat fiind că este ulterioară împlinirii termenului de perimare şi, deci, intervenirii acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 23 iunie 2016 şi 12 octombrie 2016 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţate în Dosarul nr. x/2014.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN