Judicial error correction motion mischaracterized as retrial: inadmissibility of abuse of procedural right under Law No. 303/2004

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 3 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii. A respins cererea formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

S-a constatat, că la interpelarea succesivă a tribunalului cu privire la obiectul cererii, petentul a susţinut că solicită îndreptarea erorii judiciare strecurate în Sentinţa civilă nr. 982 din 19 mai 2011, arătând şi că cererea formulată nu reprezintă un apel.

Prin prisma dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a constatat că prin cererea formulată se tinde la rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/372011, finalizat prin pronunţarea hotărârii menţionate, motiv pentru care a admis excepţia inadmisibilităţii unei astfel de cereri.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 208 A din 6 martie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. împotriva încheierii de şedinţă mai sus menţionate, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E. şi F.

S-a constatat că soluţia pronunţată prin încheierea apelată este corectă în raport de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., singurul text legal posibil a fi aplicat cererii faţă de cadrul procesual indicat de parte, respectiv din punct de vedere al subiectelor participante la dezbaterea judiciară, al obiectului cererii şi al instanţei pe care partea a înţeles să o învestească.

S-a reţinut însă că aspectele învederate de petent nu se încadrează în erorile posibil a fi înlăturate în procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ., putând a face cel mult obiectul unor căi de atac de reformare sau retractare.

În ceea ce priveşte temeiurile de drept invocate - art. 96 din Legea nr. 303/2004, curtea a reţinut că "dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale, potrivit art. 96 alin. (4) din lege - nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară".

Or, a pretinde instanţei să califice acţiunea ca având această natură, în condiţiile în care nu a fost învederată vreuna din situaţiile legale menţionate anterior, iar cererea nu a fost formulată în condiţiile art. 96 alin. (6) şi (7) din legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor reprezintă un abuz de drept procesual în sensul art. 723 C. proc. civ., sancţionat ca atare de prima instanţă a cărei soluţie a fost confirmată în apel, prin respingerea acestuia, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., reclamantul A., arătând că hotărârea este nelegală, netemeinică şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fără a se ţine cont de autoritatea de lucru judecat, fără a răspunde criticilor sale şi fără a se pronunţa asupra chestiunii comparării de titluri, astfel cum a fost dedusă judecăţii.

A arătat astfel că fără a răspunde cererilor sale şi fără a face referire la deciziile prin care se reglementează dreptul la apel, instanţa a respins calea de atac exercitată, omiţând a da o soluţie asupra comparării de titluri.

În prealabil, se observă că deşi se prevalează formal de dispoziţiile pct. 3 şi 5 ale art. 304 C. proc. civ., criticile care pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate reglementate de respectivul text de lege sunt cele referitoare la faptul că instanţa nu a răspuns motivelor de apel, ceea ce atrage incidenţa pct. 7 al art. 322 din cod.

Respectivele critici nu pot fi însă primite, recursul fiind nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:

Se observă astfel că prin motivele de apel s-au adus critici încheierii pronunţate de tribunal, sub aspectul greşitei schimbări a obiectului cererii, respectiv din eroare judiciară în eroare materială.

Or, se constată că instanţa de apel a analizat criticile astfel formulate, pe care însă nu le-a primit în considerarea dispoziţiilor art. 96 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin care este reglementată eroarea judiciară. A reţinut, ca atare, curtea de apel că acţiunea nu poate fi calificată ca având respectivul obiect, în condiţiile în care nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de textul de lege menţionat.

Ca atare, criticile recurentului privind faptul că instanţa de apel nu a răspuns motivelor sale de apel sunt nefondate.

În ceea ce priveşte restul motivelor formulate prin cererea de recurs, acestea nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac, deoarece privesc chestiuni de fond.

Mai mult, se observă că prin motivele de recurs, partea este nemulţumită de faptul că instanţa de apel nu a procedat la compararea de titluri, nemaisusţinând critica din apel referitoare la greşita schimbare a obiectului cererii sale.

Pentru toate aceste considerente, recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 208 A din 6 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN