Cassation appeal against final decision on property restitution under Law No. 10/2001 declared inadmissible

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, B. şi C., a formulat contestaţie împotriva Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. A4730 din 14 aprilie 2015, prin care a solicitat instanţei să dispună: anularea, în parte, a ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. A4730 din 14 aprilie 2015, pe care îl consideră nelegal în ce priveşte art. 2, potrivit căruia s-a stabilit că reclamanta este persoană îndreptăţită la cota de 1/4 (în loc de cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. nr. x (C.F. vechi x), nr. top x, situat în localitatea Sânnicolau-Mare, judeţ Timiş, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu bunuri oferite prin echivalent sau în compensarea prin puncte, în funcţie de opţiunea notificatoarei, în loc de restituire în natură. Pe cale de consecinţă, reclamanta a solicitat restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul înscris în C.F. nr. x (C.F. vechi x), nr. top x, situat în localitatea Sânnicolau-Mare, judeţ Timiş şi întabularea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, asupra imobilului mai sus individualizat.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţie.

Prin Sentinţa civilă nr. 932/22.06.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca tardiv formulată, acţiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul apărării Naţionale, B. şi C., împotriva Ordinului Ministerului Apărării Naţionale nr. A 4730/2015, emis în baza Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă nr. 218A/2018 din 26 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantă reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 932 din 22 iunie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 10 mai 2018, solicitând admiterea căii de atac.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect contestaţia reclamantei A. împotriva Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. A4730 din 14 aprilie 2015, emis cu privire la Notificările nr. x din 05 iulie 2001 şi, respectiv nr. 213 din 7 august 2001, formulate în baza în baza Legii 10/2001, prin care se solicită restituirea în natură a imobilului compus din teren (curte şi grădină) şi casă, situat în localitatea Sânnicolau Mare, Judeţul Timiş.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, în art. 25 alin. (1), obligaţia unităţii deţinătoare de a se pronunţa în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare:

"Decizia sau, după caz, dispoziţia motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

În cauză, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva Ordinului nr. A4730 din 14 aprilie 2015, emis de Ministrului Apărării Naţionale în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, cu privire la notificările nr. x din 05 iulie 2001 şi, respectiv nr. 213 din 7 august 2001, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 20 decembrie 2016, dată la care erau în vigoare dispoziţiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menţionează că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, dispoziţiile alin. (1) fiind incidente şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus evocate, Înalta Curte constată că împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, prin care a fost soluţionată cererea de chemare în judecată formulată în baza Legii nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.

În cauză, apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 932/22 iunie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost soluţionat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia nr. 218A din 26 februarie 2018 - obiect al recursului pendinte.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, Decizia nr. 218A din 26 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte ca respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 218A/2018 din 26 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 218A/2018 din 26 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV