Admissibility of revision against an interlocutory order suspending proceedings

La data de 15 mai 2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2018, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecăţii dosarului nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin aceeaşi cerere, petenta a solicitat şi suspendarea judecării dosarului vizat în cererea de strămutare, până la soluţionarea cererii de strămutare.

Prin încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins cererea de suspendare a judecăţii procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de petenta A.

Împotriva încheierii sus-menţionate, prin care a fost soluţionată cererea de suspendare, petenta a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., petenta a arătat că Sentinţa civilă nr. 1513 din 13 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2006 şi Sentinţele civile nr. 2396 din 1 iunie 20015 (Dosar nr. x/2003), nr. 3211 din 28 iulie 2005 (Dosar nr. x/2004), nr. 3932 din 27 octombrie 2003 (Dosar nr. x/2003), nr. 3931 din 27 octombrie 2003 (Dosar nr. x/2003), nr. 9370 din 29 octombrie 2013 (Dosar nr. x/2010), pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi hotărârea fără număr pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2014, sunt contrare Deciziei nr. 1039 din 29 mai 1992, pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie a României în Dosarul nr. x/1991.

În susţinerea motivelor de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., petenta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modalitatea în care Judecătoria Constanţa a soluţionat, la data de 22 iulie 1993, o cerere de validare a popririi, precum şi faţă de faptul că Biroul Executorilor Judecătoreşti "B." au refuzat înregistrarea unei cereri de executare silită a hotărârilor judecătoreşti mai sus menţionate.

Prin motivul de revizuire fundamentat pe art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., revizuenta a arătat că, deşi Curtea Constituţională a fost sesizată în legătură cu refuzul SC C. SA de a respecta hotărârile amintite anterior, nu s-a pronunţat asupra aspectelor învederate.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul (...)".

Din textul de lege sus-menţionat rezultă că pot forma obiect al unei cereri de revizuire, pe de o parte, acele hotărâri judecătoreşti care au fost pronunţate asupra fondului (toate hotărârile prin care s-a soluţionat fondul cauzei) iar pe de altă parte, acele hotărâri judecătoreşti, prin care se evocă fondul (hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel rejudecă fondul după casare).

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În speţă, se constată că, prin încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, care face obiectul cererii de revizuire de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de suspendare a judecăţii procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de petenta A.

Potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) C. proc. civ., "La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 RON. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată. (2) Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac."

Înalta Curte reţine că prin art. 143 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca hotărârile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare. Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de a fi atacate cu revizuire.

Cum exercitarea căii de atac în afara limitelor procedurale este sancţionată cu inadmisibilitatea, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV