Ancillary intervention appeal dismissed as unfounded for lack of personal legal interest under Civil Procedure Code.

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 21 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în favoarea apelantului Municipiul Timişoara prin Primar, formulată de A.; a respins, ca inadmisibilă, în principiu, cererea de intervenţie accesorie în favoarea apelantului Municipiul Timişoara prin Primar, formulată de B.; a suspendat judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 64 pct. 4 C. proc. civ. până la soluţionarea recursului declarat de B. împotriva acestei încheieri şi a stabilit termen de verificare a stării de suspendare la data de 21.09.2018.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, referitor la cererea de intervenţie formulată de B., a reţinut că nu este admisibilă în principiu, având în vedere că aceasta a mai fost formulată în cadrul aceluiaşi proces, respinsă în mod definitiv, iar în momentul de faţă nu se învederează o altă situaţie şi un alt interes al părţii care doreşte să intervină, neexistând nici la acest moment un contract de închiriere.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs recurenta B., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare Completului 2.

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că, prin încheierea atacată, instanţa a încălcat normele care reglementează interesul.

Astfel, în opinia recurentei există interes în formularea cererii de intervenţie, interes care poate fi apărat, nefiind necesar ca acesta să rezulte dintr-un act juridic, câtă vreme locuieşte împreună cu familia în apartamentul nr. x din imobilul situat în Timişoara, str. x, chiar dacă fără contract de închiriere.

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., normă specială în această materie, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, iar intervenţia este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

Dispoziţiile art. 61 - 64 C. proc. civ. se întregesc cu celelalte condiţii de exerciţiu ale acţiunii civile în măsura în care nu contravin instituţiei intervenţiei voluntare astfel cum este reglementată distinct de normele procedurale menţionate.

Dispoziţiile art. 32 C. proc. civ., care prevăd condiţiile de exercitare a acţiunii civile, instituie obligaţia ca autorul acesteia să justifice un interes, printre celelalte cerinţe impuse pentru formularea şi susţinerea unei cereri în faţa instanţelor civile.

În completarea acestor prevederi legale, art. 33 C. proc. civ. impune ca interesul să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

În cauza de faţă, B. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea apelantului Municipiul Timişoara, prin primar.

Înalta Curte constată că încheierea de şedinţă din 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de B., atacată pe calea prezentului recurs, este legală, câtă vreme intervenienta nu a justificat vreun interes, în sensul dispoziţiilor legale mai sus evocate, şi nu a arătat o situaţie distinctă de cea de la data formulării primei cereri de intervenţie, în faţa instanţei de fond.

Faţă de considerentele arătate, reţinând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii de şedinţă din 21 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV